Prădătorul de aproape șase metri care a dominat Pământul înaintea marilor dinozauri

Fosilele indică faptul că Shakajlura riojanensis era un animal de dimensiuni impresionante pentru perioada în care a trăit. „Considerăm că aceștia erau prădătorii de vârf ai Triasicului”, explică Ariel Cardillo, doctorand în paleontologia vertebratelor la Consiliul Național pentru Cercetări Științifice și Tehnice din Argentina (CONICET) și autor principal al studiului.

Cercetătorul subliniază că animalele din acea perioadă erau, în general, mult mai mici.„Erau animale foarte mari în comparație cu restul ecosistemului”, spune Cardillo.

De la bot până la coadă, Shakajlura putea ajunge la aproape 6 metri lungime. Animalul avea și o dentiție adaptată pentru prădător, dinții fiind descriși ca fiind „ca un cuțit îndreptat în afara gurii”. Potrivit cercetătorilor, forța mușcăturii sale ar fi putut fi comparabilă cu cea a crocodililor moderni.

O rudă îndepărtată a crocodililor

Deși avea caracteristici care amintesc de crocodilii actuali, Shakajlura riojanensis nu era un crocodil propriu-zis. Animalul făcea parte din grupul Paracrocodylomorpha, o ramură străveche de reptile înrudite cu crocodilienii moderni.

Fosilele descoperite au inclus oase ale craniului, fragmente ale maxilarelor, elemente ale coloanei vertebrale, fragmente ale membrelor și o parte aproape completă a șoldului. Analizarea acestor rămășițe i-a ajutat pe paleontologi să stabilească faptul că este vorba despre o specie necunoscută până acum.

Studiul realizat de Ariel Cardillo și colegii săi a fost publicat în revista științifică Papers in Palaeontology.

Descoperirea din provincia La Rioja

Primele fosile au fost găsite în 2017, în timpul unor cercetări paleontologice desfășurate în Formațiunea Chañares, din provincia argentiniană La Rioja.

Cercetătorii au observat atunci o parte a unui maxilar superior care ieșea din rocă. Fosila a fost extrasă împreună cu alte fragmente și transportată pentru a fi analizată.

Ulterior, echipa a identificat mai multe elemente ale scheletului, ceea ce a permis reconstruirea unei imagini mai clare asupra animalului.

Fosilele au fost păstrate și studiate la Muzeul din La Plata.

De ce se numește „șopârla binecuvântată”

Numele Shakajlura riojanensis are legătură atât cu locul descoperirii, cât și cu populația indigenă din regiune. „Shakajlura” provine din limba Kakán, asociată populației indigene Diaguita, și înseamnă „șopârlă binecuvântată”. Partea „riojanensis” face referire la provincia La Rioja, unde au fost descoperite fosilele.

Denumirea aleasă de cercetători face trimitere și la raritatea unei asemenea descoperiri. Ultimul reprezentant al acestui grup identificat în Argentina fusese descris în 1997, cu aproape trei decenii înainte.

Un supraviețuitor al celei mai mari extincții

Shakajlura a trăit într-o perioadă în care viața de pe Pământ se afla încă în proces de refacere după extincția în masă de la sfârșitul Permianului.

Evenimentul, produs în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, a eliminat o proporție uriașă din formele de viață existente atunci și este considerat cea mai severă extincție în masă din istoria planetei.

La câteva milioane de ani după această catastrofă, ecosistemele terestre începeau să se reorganizeze.

„Ecosistemele terestre încep cu adevărat să revină la starea în care se aflau înainte de marea extincție”, explică paleontologul Keegan Melstrom, de la Universitatea din Central Oklahoma, care nu a participat la cercetare.

„Dacă ai supraviețuit acestei extincții în masă, practic ajungi să moștenești Pământul”, adaugă cercetătorul.

Ce arată descoperirea despre lumea de acum 237 de milioane de ani

Fosilele descoperite în Argentina le permit paleontologilor să studieze o perioadă în care ecosistemele începeau să capete o nouă structură.

În acea lume, Shakajlura ocupa una dintre pozițiile dominante printre prădători, cu mult timp înainte ca dinozaurii giganți să devină principalii prădători tereștri.

Descoperirea arată, de asemenea, că rudele îndepărtate ale crocodililor au avut un rol important în ecosistemele Triasicului timpuriu și mijlociu.

Cercetarea contribuie astfel la înțelegerea evoluției prădătorilor și a modului în care ecosistemele s-au refăcut după una dintre cele mai importante crize biologice din istoria Pământului, notează National Geographic.