WSJ: Rezistența Iranului este avantajul decisiv în războiul cu SUA. Ayatolahii vor să îl descurajeze pe Trump prin toleranța pe care o au la suferință

Adepții revoluției au acceptat aceste încercări de nenumărate ori, spune Wall Street Journal. În anii 1980, războiul Iran-Irak a curmat viețile a sute de mii de iranieni și aproape că a distrus Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice. Recentul război civil din Siria a oferit unei noi generații ocazia de a-și dovedi valoarea. Conflictul actual cu SUA și Israelul le permite comandanților să simtă fraternitatea rezistenței împotriva dușmanilor regimului.

Pentru o dictatură care a pierdut loialitatea majorității iranienilor cu ani în urmă, aceste războaie au reprezentat un avantaj. Zelul adepților revoluției i-a uimit pe mulți expatriați iranieni și analiști, care văd un regim falimentar din punct de vedere moral, spiritual și financiar.

Calculele lui Trump au fost date peste cap

Echipa lui Trump credea că o Republică Islamică zdruncinată și distrusă ar putea fi neutralizată prin bombardamente susținute. Israelul a invocat fragilitatea regimului și posibilitatea ca decapitarea acestuia să ducă la prăbușire.

Când prăbușirea nu a avut loc, dezamăgirile războiului i-au determinat pe unii membri ai administrației Trump să se lase pradă iluziilor. Odinioară, acestea au ghidat angajamentul stângii americane față de teocrație. Se vede asta și în comportamentul Vicepreședintelui JD Vance, omul de legătură al administrației în negocierile cu Iranul.

Când s-a întors de la negocieri, a spus: „Se vorbește despre extremiști și moderați. Ceea ce mă fascinează la sistemul lor este că vedem chiar și oameni pe care i-aș fi considerat radicali, care spun, într-un fel: «Știți ce? Poate că a fost o greșeală din partea noastră să facem lucrurile pe care le-am făcut în ultimii 40 de ani. Poate că ar trebui să începem o nouă etapă în relația cu Statele Unite ale Americii.»” Chiar și John Kerry ar fi știut mai bine.

Iran negociază dur în timp ce rezistă în război

Omologii lui Vance sunt revoluționari gata să-și depășească adversarii la negocieri față în față. Vorbim de Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului și fost general al IRGC. Dar și de ministrul de externe Abbas Araghchi, de mult timp diplomatul preferat al IRGC. Ei nu sunt împovărați de sentimentul conservator șiit care îi consideră pe necredincioșii occidentali de neatins.

De aproape jumătate de secol, președinții americani succesivi au privit Republica Islamică ca pe un ansamblu de facțiuni rivale. Ei văd un conflict în care „moderații” și „linia dură” se luptă pentru control. Dacă Washingtonul ar fi reușit cumva să acționeze corect, se credea, s-ar fi putut crea un Iran mai bun.

Asta ar fi însemnat ca naționaliștii islamiști moderați să fi putut ajunge la putere. Raționamentul lui Barack Obama pentru acordul nuclear s-a bazat pe această speranță a triumfului „pragmatiștilor” iranieni.

Iranul este mai unit decât consideră SUA

Din nefericire pentru Trump, regimul iranian nu este divizat. Este probabil mai unit și mai hotărât decât în orice alt moment de la invazia lui Saddam Hussein din 1980. Să ne amintim, o baie de sânge a pus capăt revoltei populare din ianuarie 2026. Ea a rezultat din brutalitatea serviciilor de securitate iraniene și din unitatea elitei conducătoare. Nu a existat nicio divergență între islamiștii aflați la putere când a venit vorba de uciderea cetățenilor rebeli.

Regimul s-a dovedit atât de isteț, cât și de sângeros. Cei mai fervent religioși au decis, cel puțin deocamdată, să nu protesteze împotriva noii abordări „hijab-lite”. Ea permite femeilor să-și descopere capul fără teama de bătăi și închisoare. Liderii iranieni pariază, cel puțin după vărsarea de sânge din ianuarie, că această concesie nu va duce la o pantă alunecoasă.

Iran vrea să controleze Strâmtoarea Ormuz

De când SUA au lansat operațiunea „Epic Fury” în februarie, regimul iranian și-a exprimat clar intențiile, în special în ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz. Așa cum a avertizat luna trecută viceministrul de externe Kazem Gharibabadi. „Orice cadru valabil trebuie să se bazeze pe coordonarea cu Iranul și pe prevederile memorandumului de înțelegere de la Islamabad. În caz contrar, astfel de rute paralele vor fi suspendate”.

JD Vance și colegii săi negociatori, Jared Kushner și Steve Witkoff, au avut cu siguranță acces la persoane vorbitoare de limba persană. Cei din cadrul Departamentului de Stat sau de la Langley le-ar fi putut explica ce înseamnă paragraful 5 al memorandumului de înțelegere la Teheran.

SUA au o misiune dificilă în Golful Persic

Criza din Golful Persic nu va fi rezolvată prin bombardarea de către Washington a mai multor ținte. Și nici prin oferirea de concesii financiare suplimentare către Teheran. Conductele construite pentru a ocoli strâmtoarea pot fi de ajutor. Dar ele nu vor diminua în mod semnificativ rolul central al Golfului Persic în comerțul global.

Marina SUA trebuie să recâștige controlul asupra Golfului și să-l patruleze pe termen nelimitat, în ciuda pericolelor. Teheranul nu crede că Washingtonul are tăria necesară pentru o astfel de misiune. Atâta timp cât va avea dreptate, Republica Islamică, și nu SUA, va fi cea mai influentă putere din Orientul Mijlociu.