ROMARM ar putea deveni un holding industrial, cu fabrici grupate pe domenii de activitate. Ministerul Economiei pregătește și un mecanism de verificare a producției realizate în România prin programul SAFE. În paralel, un alt plan vizează exploatarea materiilor prime critice, inclusiv printr-o investiție de peste 198 de milioane de euro în grafitul din Gorj.
Aproximativ 1,5 miliarde de lei din fondurile alocate pentru capitalizări și investiții la ROMARM nu fuseseră cheltuite la sfârșitul anului 2025. Situația apare în documentul strategic al Ministerului Economiei. Instituția propune schimbarea modului de organizare a companiei și a celor 15 filiale.
Reforma ar urma să se desfășoare în perioada 2027–2030. Planul urmărește o mai bună coordonare a activităților industriale și a investițiilor. Totodată, responsabilitățile de supraveghere ar urma să fie separate de cele executive.
Fabricile de armament, afectate de întârzieri și lipsa investițiilor
Între 2018 și 2025, ROMARM a primit 1,9 miliarde de lei pentru capitalizări și investiții. La sfârșitul perioadei, aproximativ 1,5 miliarde de lei rămăseseră necheltuite. Întârzierile au contribuit la menținerea unor echipamente învechite și a unor clădiri degradate.
O altă problemă ține de participațiile ROMARM în filialele sale. Acestea sunt sub 20% în majoritatea societăților. Excepția menționată în document este Arsenal Reșița, unde compania deține 37,16%. Diferențele dintre atribuțiile de control și procedurile de aprobare pot genera blocaje și litigii.
Aprobarea unor decizii poate dura între 30 și 60 de zile sau chiar mai mult. Costurile sunt influențate și de comisioanele aplicate tranzacțiilor prin ROMARM. Acestea sunt estimate la 1,5–2%, dar pot ajunge la 5%.
Capacitatea de producție este afectată și de îmbătrânirea personalului. Pregătirea profesională insuficientă reprezintă o altă dificultate. Documentul semnalează și lipsa banilor pentru conservarea și paza unor capacități industriale neutilizate în timp de pace. Acestea ar trebui însă păstrate pentru situații de mobilizare.
Cum ar putea fi reorganizate cele 15 filiale
Ministerul propune gruparea fabricilor în structuri industriale specializate. Noua organizare ar permite coordonarea producției și a investițiilor la nivelul întregului portofoliu. Fabricile ar păstra responsabilitățile privind proiectarea, mentenanța, producția și livrările.
Structura propusă cuprinde cinci domenii principale:
- Armament și muniție ușoară: Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Sadu și Metrom Brașov.
- Armament și muniție grea: Uzina Mecanică Mija, Uzina Mecanică Plopeni, Carfil, Tohan Zărnești și Arsenal Reșița.
- Rachete și proiectile speciale: Electromecanica Ploiești și UPS Dragomirești.
- Pulberi și explozivi: Fabrica de Pulberi Făgăraș și Pirochim Victoria.
- Vehicule militare: Uzina Mecanică București și Automecanica Moreni.
Activele neproductive și cele care nu aparțin activităților industriale principale ar putea fi administrate separat. Forma finală a reorganizării va depinde de evaluarea juridică, financiară și industrială a fiecărei societăți.
Holdingul ar urma să funcționeze cu un sistem dualist de conducere. Propunerea prevede un Consiliu de Supraveghere cu șapte membri și un Directorat format din cinci membri.
Conducerea centrală ar stabili strategia, bugetele multianuale și prioritățile investiționale. Tot la nivel central ar fi gestionate riscurile, exporturile și activitățile de cercetare. Serviciile financiare, juridice, de resurse umane, IT, securitate și achiziții ar putea fi reunite pentru reducerea costurilor administrative.
Calendarul reformei începe în 2027
Trecerea la sistemul dualist de conducere este prevăzută pentru ianuarie 2027. Reorganizarea propriu-zisă ar începe în februarie. Primele trei luni ar fi dedicate inventarierii organigramelor, activelor, contractelor și proceselor administrative.
Următoarele trei luni ar fi folosite pentru testarea unor servicii comune. Acestea ar include achizițiile, finanțele și asistența juridică. Până la sfârșitul primului an, planul prevede extinderea serviciilor de resurse umane și IT. Tot atunci ar urma să fie introdus un sistem unificat de raportare.
În primii doi ani ar putea avea loc fuziuni, absorbții, divizări sau transformări ale unor societăți în sucursale. Separarea activelor neproductive și lansarea investițiilor prioritare sunt incluse în același calendar. Integrarea completă și dezvoltarea parteneriatelor industriale s-ar putea întinde pe patru ani.
Reforma implică și riscuri. Documentul menționează politizarea procesului, întreruperea livrărilor, lipsa finanțării, creșterea birocrației și pierderea angajaților specializați.
Evaluarea progresului ar urma să țină cont de durata aprobărilor și de investițiile realizate. Alte criterii sunt respectarea termenelor de livrare, folosirea capacităților de producție și păstrarea specialiștilor. Evoluția contractelor și a exporturilor ar completa această evaluare.
SAFE: ministerul vrea să verifice producția realizată în țară
Ministerul Economiei ar urma să verifice dacă firmele respectă angajamentele privind producția locală. Ministerul Apărării Naționale și celelalte instituții de securitate ar continua să gestioneze achizițiile și contractele.
Documentul oferă un exemplu de calcul. Pentru un contract de 100 de milioane de euro, cu o obligație de localizare de 40%, trebuie verificată realizarea unor activități industriale în România în valoare de 40 de milioane de euro.
Controlul ar include analiza documentelor și inspecții la fabrici sau centre de mentenanță. În prezent, Direcția Industria Națională de Apărare nu dispune de suficienți angajați și de toate competențele necesare. Agenția Română de Cooperare Tehnologică și Industrială (ARCTIS) ar avea, la rândul său, nevoie de personal suplimentar și de modificări legislative pentru extinderea atribuțiilor.
Pentru această activitate este propusă o unitate de implementare a proiectelor SAFE sau un grup operațional specializat. Echipa ar putea reuni angajați cu experiență în fonduri europene, experți financiari, juriști și specialiști în industria de apărare. Ar putea fi cooptați și oameni cu experiență în proiectele PNRR, precum și experți detașați de la Ministerul Apărării Naționale.
Procedura ar începe cu înregistrarea acordurilor și examinarea planurilor de localizare. Ulterior, echipa ar verifica documentele justificative și ar efectua inspecții pe teren. Emiterea certificatelor ar urma să confirme respectarea obligațiilor asumate.
Primele măsuri organizatorice sunt prevăzute pentru primele 30 de zile. Metodologia de control și platforma informatică ar urma să fie pregătite în următoarele 30–90 de zile. Operaționalizarea completă este estimată la cel mult 180 de zile.
România caută soluții pentru materiile prime critice
Restricțiile impuse de China exporturilor unor materiale au evidențiat dependența industriei europene. Printre acestea se numără grafitul, galiul, germaniul și pământurile rare. Resursele sunt folosite la fabricarea bateriilor, în tehnologiile digitale și în industriile de apărare și aerospațială.
România deține zăcăminte de grafit, magneziu, bismut, galiu, germaniu, titan, wolfram și pământuri rare. Valorificarea lor necesită investiții, cercetare geologică și capacități de procesare. Direcțiile propuse sunt corelate cu regulamentul european privind materiile prime critice, cunoscut drept CRMA.
Redeschiderea unor mine închise ar putea fi analizată acolo unde exploatarea este justificată economic. Planul include și recuperarea metalelor utile din depozitele istorice de deșeuri miniere.
Proiectul de grafit din Gorj depășește 198 de milioane de euro
SALROM pregătește un proiect de extracție și procesare a grafitului în zona Baia de Fier–Polovragi, județul Gorj. Inițiativa a fost inclusă pe lista europeană a proiectelor strategice pentru materiile prime critice. Valoarea estimată depășește 198 de milioane de euro.
Investiția ar acoperi extracția, procesarea și purificarea grafitului. Bugetul ar include și infrastructura industrială, cercetarea, pregătirea personalului și protecția mediului. Proiectul are o durată de viață estimată la 20 de ani. Capacitatea vizată este de cel puțin 15.000 de tone de grafit pentru baterii pe an, cu o puritate de peste 90%.
Studiile de fezabilitate și oportunitate ar urma să fie finalizate în primul trimestru din 2027. Documentațiile de mediu sunt prevăzute pentru trimestrul al doilea. Pregătirea carierei ar urma să aibă loc în a doua jumătate a anului 2027.
Începerea extracției este planificată pentru primul trimestru din 2028. Construcția uzinei de procesare ar urma să înceapă în trimestrul al doilea din același an.
Alte proiecte vizează producția de magneziu și cupru. Verde Magnesium urmărește o capacitate de până la 30.000 de tone de magneziu metalic anual, până în 2030. Pentru proiectul Rovina este estimată o producție de 20.000 de tone de concentrat de cupru pe an, începând din 2027. Durata de exploatare estimată este de aproximativ 35 de ani.
Reciclarea bateriilor litiu-ion ar putea permite recuperarea litiului, cobaltului, manganului, grafitului și nichelului. Documentul indică începerea producției în 2028. Capacitatea ar urma să fie dezvoltată până la sfârșitul anului 2030.
Cercetarea geologică și închiderea minelor abandonate
Programul Geologic Național ar urma să fie relansat pentru actualizarea datelor despre resursele minerale. Cercetările ar putea identifica noi zone de interes și ar contribui la pregătirea viitoarelor investiții. Prima etapă de finanțare este prevăzută pentru primul trimestru din 2027. Rapoartele ar trebui finalizate până la sfârșitul anului.
Închiderea și ecologizarea fostelor exploatări miniere reprezintă o altă direcție de acțiune. Lucrările vizează și punerea în siguranță a iazurilor de decantare. Unele intervenții ar putea beneficia de finanțare prin Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru mina Baia Sprie, termenul de finalizare este sfârșitul anului 2027. Lucrările de la Certej și Teliuc ar urma să fie încheiate până la finalul anului 2028.
Documentele Ministerului Economiei reprezintă propuneri care necesită dezbatere și decizii ulterioare. Irineu Darău susține că reformele industriale trebuie construite pe un cadru instituțional capabil să le asigure continuitatea timp de trei sau patru ani, indiferent de schimbările politice.