Strâmtoarea Ormuz zguduie sancțiunile. Ce face Europa cu prețul petrolului rusesc

Există momente în care un singur baril de petrol cântărește mai greu decât o mie de declarații diplomatice. Plafonarea petrolului rusesc, una dintre cele mai ambițioase și mai contestate pârghii economice pe care Occidentul le-a activat de la începerea conflictului, se află acum la răscruce. Criza energetică alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu și de blocarea de facto a Strâmtorii Ormuz obligă Bruxellesul să aleagă între coerența sancțiunilor și realitatea brutală a piețelor. Iar alegerea nu este deloc simplă.

Plafonarea petrolului rusesc, un instrument sub presiune

Anul trecut, UE a introdus un sistem dinamic prin care plafonul prețului este ajustat automat la fiecare șase luni, la 15% sub media de piață a țițeiului rusesc Urals. Logica era elegantă. În loc să fixeze un prag rigid, mecanismul urmărea prețul real al pieței și menținea sancțiunea activă indiferent de fluctuații.

Pe hârtie, o soluție flexibilă și robustă. În practică, un mecanism care nu a anticipat că lumea se poate schimba atât de brusc.

Orientul Mijlociu rescrie prețul barilului

Prețurile petrolului au crescut recent după războiul SUA și Israelului cu Iranul și după închiderea de facto a Strâmtorii Ormuz. Strâmtoarea Ormuz, gâtlejul prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul comercializat la nivel mondial, a devenit dintr-odată punctul nevralgic al economiei globale.

Criza energetică generată de această blocare a transformat calculele europene. Dacă prețurile de piață cresc, mecanismul automat ar putea ridica și plafonul pentru petrolul rusesc. Acele niveluri ar alimentea, paradoxal, tocmai bugetul de război al Moscovei.

Îngheț sau flexibilitate. Ce variante are Bruxellesul

Sursele citate de Bloomberg spun că următoarea revizuire din iulie ar putea duce plafonul la cel puțin 65 de dolari pe baril. Ar fi peste limita de 60 de dolari stabilită anterior de G7. Un astfel de scenariu ar echivala cu un cadou involuntar oferit Kremlinului. Tocmai instrumentul conceput ca sancțiune ar deveni o supapă de ventilare financiară pentru Rusia.

Printre variantele analizate se numără suspendarea mecanismului automat de ajustare până la finalul anului sau limitarea creșterii la pragul de 60 de dolari pe baril, nivelul agreat de G7. O înghețare a plafonării petrolului rusesc la nivelul actual ar păstra presiunea sancțiunilor, dar ar ignora realitatea piețelor. O creștere necontrolată ar salva buzunarele transportatorilor europeni, dar ar compromite credibilitatea întregului demers.

Tensiunea transatlantică se adâncește

Dezbaterea internă europeană are și o dimensiune externă acută. În luna mai, Uniunea Europeană a criticat decizia Statelor Unite de a prelungi o derogare de la sancțiunile privind vânzările de petrol rusesc, avertizând că aceasta ar putea crește veniturile Moscovei.

Cu alte cuvinte, în timp ce Europa cântărește fiecare dolar al plafonului, Washington-ul a decis unilateral să relaxeze, cel puțin parțial, chingile financiare. Criza energetică nu unifică Occidentul, îl fisurează.

Sursa: Bloomberg