Prin Texas Panhandle pe Route 66 găsești orașe-fantomă, stații vechi de benzină și un centenar de amintiri

Route 66 rămâne, chiar și la 100 de ani distanță de la deschiderea sa oficială, un simbol al obsesiei americane pentru libertatea drumului deschis. Porțiunea care traversează Texas Panhandle conectează orașe mici, rămase în urma autostrăzii interstatale care le-a ocolit, dar care păstrează, fiecare, o bucată din povestea acestui drum legendar. Un reportaj recent publicat de Texas Monthly reconstituie traseul, de la granița cu Oklahoma, până la cea cu New Mexico, în plin an al centenarului drumului.

De la Grapes of Wrath la Cars, un secol de cultură pop

Route 66 a fost deschisă oficial în 1926, iar denumirea de Drumul-Mamă (Mother Road) îi aparține lui John Steinbeck, care a folosit-o în romanul Fructele mâniei (1939), pentru a descrie ruta pe care „refugiații prafului” fugeau spre California. Drumul a traversat, de-a lungul secolului, aproape fiecare capitol important al culturii populare americane.

În anii de război, călătoria cu mașina devenise un lux, din cauza raționalizării combustibilului. Anii postbelici au adus explozia economică și celebrul cântec (Get Your Kicks On) Route 66, scris de Bobby Troup, care l-a transformat pe Nat King Cole într-un nume cunoscut în toată țara. În anii ’50, Jack Kerouac a străbătut drumul de nenumărate ori alături de prietenii săi din mișcarea Beat, transformând experiența în romanul „On the Road” (1957). Anii ’60 au debutat cu serialul TV Route 66 și s-au încheiat cu filmul Easy Rider.

În 1985, Route 66 a fost retrasă oficial din circulație ca autostradă desemnată, înlocuită de interstatale mai eficiente. În Texas a fost înlocuită în special de Interstate 40. Drumul a cunoscut, însă, o renaștere spirituală în anii ’90, odată cu publicarea cărții lui Michael Wallis, Route 66: The Mother Road, carte creditată și cu influențarea filmului Cars (2006) al studiourilor Pixar.

Texola și primii kilometri prin Texas Panhandle

Traseul prin Texas Panhandle începe simbolic în Texola, un orășel de aproximativ 50 de locuitori, situat chiar la est de granița cu Oklahoma. Cunoscut informal drept Beerola pe vremea când comitatele texane vecine impuneau restricții privind alcoolul, orașul păstrează o închisoare dintr-o singură cameră, mai veche chiar decât Route 66.

Pe South Grand Avenue, o mică și dărăpănată stație Magnolia din 1930 este suficient de importantă încât figurează pe Registrul Național al Locurilor Istorice. Dincolo de indicatorul liniei de stat, acoperit de abțibilduri lăsate de turiști, drumul continuă pe banda de acces a I-40. Aceasta e presărat cu foste stații de benzină, moteluri abandonate și atracții rutiere aproape uitate.

La aproximativ 5,5 mile de Texola, drumul traversează o râpă discretă pe un pod la fel de discret. Dar acesta este, de fapt, un artefact autentic al infrastructurii americane timpurii. Este un pod din oțel și beton, cu cinci deschideri, construit în 1932 peste calea ferată abandonată Chicago, Rock Island și Gulf. Fără nicio placă indicatoare, podul figurează, de asemenea, pe Registrul Național al Locurilor Istorice. Acest detaliu e ignorat de majoritatea șoferilor de pe I-40, trecând în viteză pe lângă el.

Shamrock, Alanreed și legenda șarpelui cu clopoței

Shamrock este primul oraș texan notabil pentru călătorii care merg spre vest pe Route 66. Atracția principală rămâne Tower Station și U-Drop Inn Café. Clădirea art deco crem-verde din 1936 era funcțională inițial ca stație Conoco. Restaurată în 2003, clădirea este recunoscută instantaneu de fanii filmului Cars drept casa lui Ramone, expertul în vopsit caroserii.

Puțin mai departe se află orășelul-fantomă Lela, o fostă așezare feroviară fondată în 1902. La McLean, un indicator uriaș cu inscripția „Rattlesnakes” amintește de celebrul semn „Rattlesnakes: Exit Now”, doborât de o furtună în 2007. Acesta făcea reclamă fostei atracții Regal Reptile Ranch din apropiata Alanreed. Tot acolo se poate vizita Muzeul Sârmei Ghimpate (Devil’s Rope Museum), un „omagiu adus sârmei ghimpate”, alături de una dintre cele mai vechi stații Phillips 66 din Texas, datată din 1928.

Chiar după Alanreed, drumul oferă primul segment nepavat, o porțiune din vechea aliniere, abandonată de mult timp, aflată în apropierea faimosului Jericho Gap. E un tronson de drum de pământ, cândva notoriu pentru transformarea sa în noroi lipicios pe vreme umedă. Acesta prindea în capcană mulți șoferi în perioada de glorie a drumului. La Groom, o cruce de oțel înaltă de 190 de picioare, ridicată în 1995, concurează pentru atenția turiștilor cu Turnul Înclinat al Texasului. E un turn de apă înclinat intenționat, pentru a-i determina pe călători să oprească și să admire priveliștea.

Amarillo, Cadillac Ranch și punctul median al drumului

Între Conway și Amarillo, o porțiune bună din Route 66 se află suficient de departe de I-40. Șoferul poate uita complet de existența autostrăzii moderne. Aici drumul urmează, în valuri line, relieful natural al terenului, oferind o experiență de condus mult mai apropiată de cea a epocii de glorie a drumului.

Amarillo întâmpină vizitatorii cu panourile familiare ale restaurantului Big Texan Steak Ranch. Acolo se oferă gratuit un cotlet de 72 de uncii (aproximativ 2,04 kg) celor care reușesc să-l termine. Districtul istoric Route 66 al orașului este plin de magazine de antichități, baruri și restaurante. Magazinul Texas Ivy Antiques funcționează și ca sediu al Asociației Old Route 66 din Texas. Asociația e condusă de Dora Meroney, fostă președintă și actuală trezorieră a organizației.

Dincolo de o fostă fabrică de heliu, care i-a adus Amarillo-ului titlul de „capitala mondială a heliului”, se află Cadillac Ranch. E unul dintre cele mai recunoscute repere ale drumului. Instalația de artă kitsch americană e acoperită astăzi de graffiti lăsat de valuri de artiști amatori. Traseul continuă prin Bushland și Wildorado, orașe cunoscute mai ales pentru siloz-urile lor de cereale. Apoi drumul e prin Vega, un orășel animat, cu Muzeul Culturii Milburn-Price și o stație Magnolia din 1924, bine conservată.

Adrian, punctul de mijloc, și finalul texan la Glenrio

La scurtă distanță, drumul trece exact prin punctul median al întregii Route 66, marcat la Adrian. Sunt 1.139 de mile până la Chicago și tot atâtea până la Santa Monica. Celebra Midpoint Cafe din localitate are, de altfel, propriul rol în filmele Cars inspirând personajul Flo și cafeneaua ei V8. Proprietara, Brenda Hammit, a confirmat că centenarul drumului a adus deja un plus vizibil de afaceri. „E devreme, dar am văzut deja o mică creștere.”

Șoferii care ajung până aici vor trece, în cele din urmă, prin micul orășel-fantomă Glenrio. Este situat chiar la linia de graniță dintre Texas și New Mexico. Aici se încheie porțiunea pavată a drumului pe teritoriul texan, continuarea spre New Mexico făcându-se pe pietriș. Acesta este motivul pentru care majoritatea călătorilor moderni preferă să continue drumul pe I-40. Este, simbolic, punctul unde Texas Panhandle își încheie povestea pe acest drum legendar, lăsând loc restului traseului spre soarele Californiei.