Un titlu individual nu face cât un campionat. MVP care nu au câștigat niciodată titlul în NBA

Din ultimii 10 câștigători ai titlului de MVP doar trei nu au reușit să ajungă campioni în NBA. James Harden, Russell Westbrook și Joel Embiid sunt sportivi cu realizări individuale remarcabile. Totuși, aceștia nu au ajuns niciodată campioni. Alături de ei mai sunt alți cinci jucători, emblematici pentru sportul jucat la inel, care nu pot fi numiți „campioni”. Astăzi vom afla mai multe despre ei.

Charles Barkley

Charles Barkley este cunoscut mai ales pentru perioada petrecută de acesta la Phoenix Suns. Jucătorul de 1,98 înălțime a fost desemnat MVP în sezonul 1992/1993. Barkley era un recuperator de excepție iar contribuția acestuia se vedea și în ofensivă. În orice fel de moment putea să dea drumul unei faze decisive. Totuși, cea mai mare problemă a lui a fost Michael Jordan.

„MJ” nu a primit bine vestea că a pierdut titlul MVP în fața lui Barkley. Nu a contat faptul că avea deja două astfel de distincții. „Air Jordan” voia să arate că nu este cineva mai bun decât el. Iar victima s-a dovedit a fi Suns. În sezonul 1992/1993, finala NBA se juca între echipa lui Barkley și Chicago Bulls. Actuala campioană câștiga seria cu scorul de 4-2. În ultima secundă a meciului, John Paxson a reușit o aruncare de trei puncte care a trimis Phoenix acasă.

Aceasta a fost cea mai mare ocazie pe care Barkley a avut-o la câștigarea trofeului „Larry O Brien”. Peste ceva timp a încercat din nou să devină campion în componența echipei Houston Rockets, alături de Hakeem Olajuwon și Clyde Drexler. Ultimul dintre ei s-a retras după un sezon ratat iar locul lui a fost preluat de Scottie Pippen. Multiplul campion voia să fie liderul echipei iar acest lucru a cauzat neînțelegeri în rândul coechipierilor. Deznodământul a fost același, Barkley nu a devenit campion.

Karl Malone, „postașul” este următoarea victimă a lui Jordan

Karl Malone a fost unul din cei mai buni jucători din NBA în anii 90. Poreclit „Poștașul” deoarece era mereu pregătit să livreze numere solide în meciuri, acesta a alcătuit unul din cele mai eficiente duo-uri din baschet alături de John Stockton. Un jucător cu un fizic impresionant, Malone era o forță în drumul spre inel.

Aruncările eficiente, din poziții favorabile lui, mai ales de la distanțe medii, l-au ajutat să atingă o medie de 25 de puncte în cariera de 19 sezoane în NBA. Cu 19 selecții „All-Star”, Karl Malone a reușit alături de Stockton să facă din Utah cea mai bună echipă din Conferința de Vest. Erau într-adevăr buni, însă, exista o echipă mai bună decât toate în acea perioadă.

Utah în fața dinastiei din Chicago

Chicago Bulls, condusă de Michael Jordan, căuta să obțină din nou trei titluri consecutive. Karl Malone câștigase titlul MVP în sezonul 1996/1997, iar Jordan nu era mulțumit de acest lucru. Similar situației lui Barkley din 1993, „Air Jordan” vrea din nou să arate că persoana nepotrivită a fost încoronată.

Utah ajunge în finală în 1997 și 1998. În prima dintre acestea Chicago Bulls se impune cu scorul de 4-2 și câștigă un nou titlu de campioană. Rezultatul este același în 1998. În ambele finale cel mai valoros jucător este Michael Jordan.

Malone a mai câștigat un titlu MVP în 1999 iar în 2003 a mai încercat o dată să câștige trofeul „Larry O Brien”. Destinația a fost Los Angeles. Aflat la 40 de ani și decimat de accidentări, „poștașul” își încheie cariera în baschet. Este unul din cei doi jucători din NBA care au două titluri individuale MVP, însă niciunul de campion.

Allen Iverson, „Răspunsul” celor din Philadelphia

La începutul anilor 2000 erau multe superstaruri în ligă. Unul din cele mai mari era Allen Iverson. Un marcator înnăscut, Iverson, a fost primul jucător selectat în celebrul „NBA Draft” din 1996. Era jucătorul împotriva căruia nu voiai să joci. Stilat, versatil, Allen Iverson a devenit în acea perioadă un simbol în cultura baschetului.

Toți copiii voiau să fie precum „Răspunsul”, după cum era poreclit, din Philadelphia. Similar cu Malone și Barkley, Iverson era cel mai bun jucător din ligă într-o perioadă în care Los Angeles Lakers domina. Duo-ul format de Shaq și Kobe era coordonat dinafara terenului de legendarul Phil Jackson. În 2001 Iverson devine MVP.

În acel sezon 76ers ajunge în finala campionatului, unde joacă împotriva lui Lakers. În primul meci înscrie nu mai puțin de 48 de puncte, 6 pase și 5 recuperări. Partida este câștigată de Philadephia. Lakers se impune în cele din urmă, câștigând seria și campionatul. A fost cea mai mare șansă pe care Iverson a avut-o la câștigarea titlului.

Steve Nash, două titluri MVP la rând

Steve Nash este unul din cei mai inteligenți conducători de joc pe care i-a dat baschetul. Acesta a câștigat titlul de MVP în sezoanele 2004/2005 și 2005/2006. Cel mai bun joc l-a avut în componența echipei Phoenix Suns. Nash a fost fundamental în coordonarea ofensivei. Deși echipa era talentată, rapidă și dinamică, jocul se schimba semnificativ atunci când începeau playoff-urile.

A ajuns de trei ori în finala Conferinței de Vest. Bilanțul este unul dezastruos. Le-a pierdut pe toate cele trei în șase meciuri. În 2003 joacă finala alături de Mavericks contra celor de la Spurs. Dirk Nowitzki se accidentează iar Dallas este eliminată de San Antonio. Aceeași echipă o să-i creeze probleme după ce semnează cu Suns în 2004. Spurs iese din nou câștigătoare.

Într-o ultimă încercare de a deveni campion, Steve Nash semnează cu Los Angeles Lakers. Echipa era plină de jucători cu experiență precum Kobe, Ron Artest, Pau Gasol sau Dwight Howard. Aflat la 38 de ani, Nash nu se mai ridica la nivelul conducătorului de joc dinamic din Dallas și Phoenix. Echipa din Los Angeles este eliminată de Oklahoma în 5 meciuri iar Nash ratează ultima șansă la campionat. Stabilește și un record negativ. Devine singurul jucător din istoria NBA care a câștigat două titluri MVP, dar care nu a jucat nicio finală de campionat.

Derrick Rose, cel mai tânăr MVP

Derrick Rose este cel mai tânăr MVP din istoria NBA, câștigând acest titlu în 2011. La 22 de ani și 6 luni, Rose intra direct în cărțile de istorie. Doboară acest record, care era deținut de fostul jucător al lui Wizards, Wes Unseld. Acesta a devenit MVP în sezonul 1968/1969 la vârsta de 23 de ani și 2 luni. Chicago Bulls termină sezonul cu un record de 62 de victorii și 20 de înfrângeri.

Le elimină pe Indiana Pacers și Atlanta Hawks și joacă în finala conferinței cu cea mai bună echipă din ligă, Miami Heat. Chicago pierde seria în cinci meciuri, Rose având o medie de 27,1 puncte pe meci. Ratează cea mai mare șansă din carieră la câștigarea titlului.În sezonul următor echipa din Chicago are parte de mare pierdere.

Termină sezonul cu un record de 50 de victorii și 16 înfrângeri, ocupând locul 1 în Conferința de Est. În primul meci din playoff-uri, jucat împotriva celor de la Philadelphia 76ers, Rose se accidentează. Acesta nu mai poate continua meciul. În urma examinărilor se stabilește și un diagnostic. Derrick Rose a suferit o ruptură de ligament și va lipsi între 8 și 12 luni.

Russel Westbrrok, zis și „Mr Triple-Double”

Westbrook este foarte asemănător cu Derrick Rose. Conducători de joc dinamici, spectaculoși, Russ este singurul care se apropie de spectacolul pe care l-a oferit Rose până să se accidenteze. Acesta a avut o primă șansă în componența celor de la Oklahoma, unde a jucat alături de Kevin Durant și James Harden, în 2012. Echipa a reușit să le elimine pe Dallas, Lakers și San Antonio. Au pierdut în cele din urmă finala campionatului în fața celor de la Miami Heat.

Cu o medie de 20,9 puncte și 7,9 pase, raportată la cariera acestuia de 18 ani, Westbrook joacă în prezent pentru Sacramento. Acesta a mai fost aproape de trofeul „Larry O Brien” în 2025, când juca pentru Nuggets. În cele din urmă echipa a fost eliminată în semifinala Conferinței de Vest. Una din întrebările pe care și le pun fanii este dacă MVP-ul din 2017 va reuși să ajungă campion NBA până la finalul carierei.

James Harden

James Harden a fost la rândul lui aproape de titlu în 2012. Nemulțumit de faptul că este doar unul din superstarurile echipei, acesta solicită să fie transferat. Ajunge în cele din urmă în Houston, unde atinge cea mai bună formă din carieră. Poreclit „The Beard”, Harden câștigă titlul MVP în 2018. A fost un candidat serios și pentru cel din 2019, sezon în care a înregistrat o medie spectaculoasă de 36,1 puncte pe meci.

Foarte bun la nivel individual, unul din minusurile principale ale lui Harden a fost acela că nu contribuia în momente de maximă necesitate în apărare. În ultimii ani a reprezentat mai multe echipe, unde a încercat să câștige titlul de campion. Nets, Clippers sau Philadelphia, Harden nu a putut să câștige alături de niciuna dintre acestea.

Sezonul acesta a fost transferat la Cleveland Cavaliers în încercarea de a obține titlul. Acesta este și deținătorul unuia din cele mai neplăcute recorduri din NBA. Este jucătorul activ cu cel mai mare număr de meciuri în playoff-uri care nu a câștigat un campionat, cu un total de 173.

Joel Embiid, o ocazie ratată și multe accidentări

Joel Embiid este ultimul nume din această listă. A câștigat titlul de MVP în sezonul 2022/2023, fiind superstarul celor de la Philadelphia 76ers. Parcursul lui Embiid în ligă este unul sinuos. Accidentările l-au ținut în multe momente departe de teren. În ciuda numerelor din ce în ce mai bune pe care Embiid le-a avut de la an la an, Philadelphia nu a fost niciodată aproape de câștigarea titlului.

Unul din cele mai cunoscute episoade a avut loc în 2019. Au eliminat echipa Brooklyn Nets în patru meciuri în prima rundă. În meciul cu numărul patru al acelei serii Embiid a avut un joc de zile mari. A înscris 31 de puncte și a avut 16 recuperări, 7 pase decisive și a blocat nu mai puțin de 6 aruncări decisive. Rezultatul bun urma să fie pus în umbră de confruntarea cu Raptors. Embiid a jucat, deși era bolnav iar 76ers a fost eliminată în 7 meciuri de viitoarea campioană într-un meci care s-a decis în ultima secundă.