Moartea unui părinte din cauza fumatului nu îi determină întotdeauna pe copii să renunțe la țigări. Ce au descoperit cercetătorii francezi

Singura categorie în care impactul este semnificativ este cea a adolescenților cu vârste între 15 și 18 ani. Rezultatele cercetării, realizate de oameni de știință de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS) și Aix-Marseille School of Economics (AMSE), pun sub semnul întrebării eficiența strategiilor clasice de prevenție bazate pe prezentarea consecințelor dramatice ale fumatului.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), consumul de tutun provoacă peste 8 milioane de decese în fiecare an la nivel mondial. În Franța, aproximativ 68.000 de persoane au murit din cauza fumatului în 2024, în ciuda campaniilor de informare, a avertismentelor grafice de pe pachetele de țigări și a majorării repetate a accizelor.

Cercetarea s-a bazat pe datele din cohorta Constances, unul dintre cele mai ample programe de sănătate publică din Franța, care monitorizează în timp peste 220.000 de adulți. Participanții completează anual informații despre stilul de viață, inclusiv consumul de tutun, istoricul medical și antecedentele familiale, ceea ce le-a permis cercetătorilor să urmărească evoluția comportamentului legat de fumat.

Specialiștii au analizat dacă diagnosticul de cancer pulmonar sau al altor tipuri de cancer asociate fumatului la unul dintre părinți influențează decizia copiilor de a fuma sau nu la maturitate.

Șocul emoțional nu schimbă, de regulă, comportamentul

Rezultatele au fost surprinzătoare. În majoritatea cazurilor, diagnosticul sau chiar decesul unui părinte din cauza unei boli provocate de tutun nu produce schimbări semnificative în comportamentul copiilor ajunși la vârsta adultă. Cercetătorii spun că experiența, deși puternică din punct de vedere emoțional, rămâne prea indirectă pentru a modifica obiceiuri deja formate sau percepția individuală asupra riscurilor.

Există însă o excepție importantă. Atunci când un părinte este diagnosticat cu o boală asociată fumatului în perioada în care copilul are între 15 și 18 ani, probabilitatea ca acesta să înceapă să fumeze scade semnificativ. Cercetătorii explică faptul că adolescența reprezintă perioada în care cei mai mulți tineri decid dacă vor deveni fumători, iar un astfel de „șoc informațional” are atunci șanse reale să influențeze decizia.

Campaniile anti-fumat ar putea avea nevoie de o nouă abordare

Rezultatele evidențiază limitele campaniilor tradiționale de sănătate publică, care pornesc de la premisa că simpla expunere la consecințele dramatice ale fumatului este suficientă pentru a schimba comportamentul oamenilor.

Potrivit cercetătorilor, prevenția ar trebui adaptată mai bine în funcție de vârstă și de momentul în care oamenii iau decizii privind consumul de tutun, adolescența fiind perioada în care intervențiile pot avea cel mai mare impact.