Mihai Dragoș Badea, economistul care nu crede în sloganuri. De ce se alătură proiectului Edge și ce își propune să aducă în dezbaterea publică

Economist cu un master în administrație publică la Universitatea Erasmus din Rotterdam, Mihai Dragoș Badea se alătură News Edge cu o abordare care evită atât limbajul tehnic inutil, cât și explicațiile comode. Articolele sale pornesc adesea de la întrebări simple: cine plătește, cine beneficiază și ce efecte rămân în afara discursului public? Pentru el, economia nu este o succesiune de indicatori și nici un teren rezervat specialiștilor. Este un mod de a înțelege deciziile publice și consecințele lor, mai ales atunci când intențiile declarate nu coincid cu rezultatele.

Două decenii în interiorul statului

Puțini dintre cei care scriu astăzi despre administrația publică au petrecut atât de mult timp în interiorul ei. Mihai Dragoș Badea spune că acesta este unul dintre motivele pentru care încearcă să evite judecățile facile. „Un om care a petrecut mai mult timp în interiorul administrației publice decât scriind despre ea. Sunt părinte, cititor, iubesc marea și fug înapoi la ea ori de câte ori pot. Cred că partea din mine care contează pentru cititor este faptul că am văzut din interior cum se iau deciziile. Asta îmi elimină tentația de a scrie despre stat ca despre ceva abstract”, spune el.

Parcursul său profesional a început încă din anul 2000. Economia i-a oferit instrumentele de analiză, iar administrația publică i-a oferit locul în care acestea puteau fi puse la încercare. „Economia mi-a oferit un sistem de analiză, administrația e terenul unde îl aplic. Este singurul loc unde poți observa direct ce se întâmplă când se cheltuiesc banii unora pentru binele altora. E foarte instructiv, chiar dacă nu întotdeauna confortabil.”

Lecțiile învățate în administrația publică

Poate cea mai importantă concluzie la care a ajuns după ani petrecuți în instituțiile statului este că problemele nu pot fi explicate doar prin caracterul oamenilor. La începutul carierei credea că sistemele funcționează prost pentru că sunt populate de oameni rău intenționați. Experiența l-a făcut însă să își schimbe complet perspectiva. „Am crezut mult timp că lumea se împarte în oameni buni și oameni răi. Nu funcționează așa. Sistemele nu produc rezultate proaste pentru că oamenii din ele sunt răi, ci pentru că stimulentele sunt construite greșit.”

În opinia sa, funcționarii reacționează firesc la regulile pe care le întâlnesc. „Un funcționar care riscă să fie sancționat pentru o inițiativă și nu riscă nimic pentru pasivitate va alege pasivitatea. Nu este o problemă de caracter, este o problemă de arhitectură.” Această perspectivă explică și felul în care privește reformele administrative. Înainte de a schimba un sistem, spune el, trebuie să îl înțelegi.

Rotterdam și lecția costurilor ascunse

Experiența de la Universitatea Erasmus din Rotterdam i-a schimbat modul în care privește administrația și politicile publice. În România, spune el, deciziile sunt analizate în primul rând prin prisma legalității. În Olanda a descoperit că întrebarea importantă este alta. „Am văzut administrații care întreabă cât costă cu adevărat o decizie și care este costul de oportunitate, nu doar dacă are temei legal.”

De atunci, fiecare analiză pornește de la aceeași întrebare: care este costul ascuns al unei decizii? Această idee apare constant și în articolele sale, indiferent dacă scrie despre fiscalitate, piața energiei, sistemul de pensii sau investițiile publice.

De ce demontează ideile considerate evidente

Cititorii Business Edge au remarcat deja o trăsătură comună a materialelor semnate de Mihai Dragoș Badea: aproape fiecare articol încearcă să pună sub semnul întrebării o idee acceptată de majoritate.

El spune că nu urmărește să provoace doar de dragul contradicției. „Ideile considerate evidente sunt și cele mai costisitoare. Nimeni nu le mai verifică.” În opinia sa, un argument care nu este testat devine, în timp, un argument slab. De aceea preferă să analizeze inclusiv efectele secundare ale politicilor publice, nu doar intențiile declarate ale acestora.

Mitul care domină dezbaterea economică

Întrebat care este cea mai mare iluzie economică din România, răspunsul vine fără ezitare. „Că statul poate crea prosperitate.” Nu contestă rolul instituțiilor și nici importanța regulilor într-o economie funcțională. În schimb, atrage atenția că bugetul nu produce resurse. „Bugetul nu produce resurse, le mută. Fiecare leu cheltuit public a fost mai întâi luat de undeva.” Din perspectiva sa, dezbaterea publică se concentrează aproape exclusiv asupra beneficiarilor unei politici, în timp ce costurile sunt împinse în plan secund.

Economia nu este o mașinărie

O altă idee pe care încearcă să o explice constant este că economia nu funcționează mecanic. Politicienii, spune el, tratează adesea economia ca pe un sistem în care apeși un buton și obții automat rezultatul dorit.

Realitatea este însă diferită. „Economia este mai degrabă un organism alcătuit din milioane de oameni care își schimbă comportamentul imediat ce le schimbi regulile.”

Din acest motiv, consideră că multe politici publice eșuează nu pentru că intențiile sunt rele, ci pentru că ignoră modul în care oamenii reacționează la schimbarea stimulentelor.

Bucureștiul, orașul care i-a modelat perspectiva

Născut și crescut în București, Mihai Dragoș Badea spune că orașul i-a oferit o perspectivă unică asupra administrației românești.

A copilărit în ultimii ani ai comunismului și în primii ani ai tranziției. „Copilăria într-o economie a penuriei te învață ceva ce nu poți învăța din manual: că prețul controlat nu înseamnă bun ieftin, înseamnă lipsă și cozi interminabile.” Rotterdam rămâne orașul care i-a schimbat perspectiva profesională, iar Londra este locul în care spune că ar alege să locuiască dacă ar pleca vreodată din București.

De la șah și bridge la navigație

În afara economiei, timpul liber îl petrece cât mai aproape de mare. Navigația este pasiunea care, spune el, i-a influențat chiar și modul de a gândi. „Pe mare nu poți negocia cu realitatea. Dacă ai interpretat greșit prognoza meteo, afli imediat.”

Mai joacă șah și bridge, sporturi ale strategiei și ale informației incomplete, pe care le compară cu procesul de luare a deciziilor într-o organizație. Puțini știu însă că este și colecționar de timbre. „Este o pasiune care te obligă la răbdare și la atenție pentru detaliu într-o epocă în care totul se consumă imediat.”

Ce își propune la News Edge și Business Edge

Mihai Dragoș Badea spune că nu își dorește să ofere cititorilor verdicte definitive, ci un mod de a gândi. „Îmi doresc ca cineva care citește un articol despre piața energiei să poată aplica singur același raționament la sănătate sau la educație.”

În perioada următoare, intenționează să analizeze teme precum învățământul superior și inflația diplomelor, companiile de utilitate publică, publicitatea de stat și raportul dintre tehnologie și autoritate. Toate au, spune el, un element comun. „Apar distorsiuni sistematice oriunde decizia este separată de cost și de consecință.” Acesta este și mesajul pe care îl transmite cititorilor. „Nu gândiți în sloganuri și nu preluați pe nemestecate opiniile altora. Înainte să fiți de acord cu o idee, întrebați-vă cine are interesul, cine plătește și cine suportă costul unei decizii. Discuția adevărată începe din acest punct.”

Prin această abordare, Mihai Dragoș Badea își propune să transforme economia dintr-un domeniu perceput adesea ca inaccesibil într-un instrument de înțelegere a deciziilor care influențează viața de zi cu zi. La News Edge, analizele sale vor încerca să ofere mai puține sloganuri și mai multe întrebări esențiale, invitând cititorii să privească dincolo de efectele vizibile ale politicilor publice și să înțeleagă mecanismele care le generează.