Manualele din Transnistria rescriu trecutul și modelează identități. Istoricul Elena Negru: Se încearcă formarea unui „om transnistrean”

Lectura acestor manuale evidențiază un fapt esențial: nu avem de-a face cu o istorie despre trecut, ci cu una despre viitorul dorit al regiunii.

O identitate construită: apariția „omului transnistrean”

Participanții la discuție au atras atenția că în centrul acestui demers se află o idee recurentă, aproape obsesivă: construirea unei identități distincte, separate de spațiul românesc. Potrivit istoricului Elena Negru, manualele sugerează o tentativă clară de a forma un „om transnistrean”. Această construcție identitară neavând la bază criterii etnice sau tradiții istorice solide, ci un concept abstract de „frontieră a civilizațiilor”.

Transnistria este prezentată ca un teritoriu de intersecție, un spațiu în care coexistă multiple comunități, fără ca vreuna să fie dominantă. Această absență a unei majorități nu este întâmplătoare. Ea permite evitarea oricărei ancorări identitare clare și deschide calea unui construct artificial.

În acest context apare ceea ce mai mulți istorici au descris drept încercarea de a crea „omul transnistrean”. O identitate civică definită exclusiv prin teritoriu și prin apartenența la un spațiu considerat unic. Este o aplicare selectivă a teoriei constructiviste despre națiune, însă lipsesc elementele care, în mod normal, susțin o asemenea construcție: instituții democratice, valori comune și un consens social real. În absența acestora, identitatea devine un produs ideologic, nu unul organic.

Multiculturalismul ca instrument de legitimare

Paradoxal, limbajul manualelor este adesea modern. Se vorbește despre multiculturalism, diversitate și intersecția civilizațiilor. Pentru un cititor occidental, discursul poate părea familiar și chiar legitim. Dincolo de acest ambalaj, însă, structura rămâne una clasic sovietică.

Materialul factual nu aduce noutăți semnificative. Se reciclează, în mare parte, conținutul istoriografiei din perioada RSS Moldovenească, iar schimbarea se produce doar la nivelul accentelor. Dacă în trecut totul era interpretat prin prisma luptei de clasă, astăzi aceeași narațiune este trecută prin filtrul geopoliticii.

În această logică, integrarea regiunii în Imperiul Rus este prezentată ca un moment de stabilitate și progres. Spațiul dintre Nistru și Prut este reconfigurat ca parte firească a unei lumi ruse mai largi. Transnistria apare astfel nu ca o excepție, ci ca un avanpost.

Identitatea moldovenească, recunoscută ca proiect politic

Un alt element care a atras atenția este modul în care manualele tratează identitatea moldovenească. Spre deosebire de alte discursuri propagandistice, aici nu există o negare frontală a caracterului artificial al acesteia. Dimpotrivă, se admite că a fost un proiect politic, construit de sus, în context sovietic.

Se recunoaște inclusiv rolul Republicii Autonome Moldovenești ca instrument geopolitic în raport cu România. Totuși, această recunoaștere nu conduce la o demontare critică a mitului, ci la o reconfigurare a lui. Artificialitatea devine argument pentru o nouă construcție identitară, de această dată transnistreană.

România, prezentată ca amenințare

În acest cadru, România este prezentată constant ca un actor expansionist. Referințele la figuri istorice precum Ion I. C. Brătianu sunt utilizate selectiv pentru a susține ideea unei presiuni continue asupra spațiului dintre Prut și Nistru.

Această interpretare este extinsă până în prezent, sugerând că Republica Moldova ar fi în continuare ținta unui proiect de „românizare”, iar Transnistria ar reprezenta un bastion de rezistență. Participanții la dezbatere au subliniat că această perspectivă nu este doar distorsionată, ci și profund românofobă, fiind utilizată ca instrument de formare a percepțiilor.

Conflictul din 1992, reinterpretat

Aceeași logică se regăsește și în modul în care este prezentat conflictul din 1992. Narațiunea nu este una neutră; dimpotrivă, manualele ajung să justifice separatismul și să legitimeze existența regiunii ca entitate distinctă. Istoria devine, astfel, un instrument de validare politică.

Probleme juridice și incompatibilitate educațională

Din punct de vedere metodologic și juridic, problemele sunt la fel de grave. Istoricul Nicolae Enciu a atras atenția că aceste manuale nu respectă nici măcar standardele curriculare și că implicațiile lor depășesc sfera academică.

În condițiile în care legislația Republicii Moldova sancționează acțiunile legate de separatism, conținutul acestor materiale ridică întrebări nu doar despre educație, ci și despre responsabilitate juridică.

La rândul său, istoricul Anatol Țăranu a subliniat că fundamentul acestor manuale rămâne istoriografia rusă contemporană, o continuare adaptată a paradigmei sovietice. Din această perspectivă, ele sunt incompatibile cu orice proiect educațional orientat spre integrarea europeană.

Impactul asupra elevilor

Un aspect deosebit de sensibil este impactul asupra elevilor. Potrivit istoricului Natalia Mafteuță, manualele nu doar distorsionează faptele, ci induc ostilitate față de tot ceea ce este asociat cu România. Istoria încetează astfel să mai fie un spațiu al dezbaterii și devine un instrument de formare a unor percepții rigide și polarizante.

O miză care depășește educația

În ansamblu, analiza acestor manuale indică o strategie clară. Utilizarea educației pentru consolidarea unei identități separate și pentru menținerea unei orientări geopolitice specifice. Transnistria nu este prezentată ca un teritoriu disputat, ci ca o entitate legitimă, ancorată într-o tradiție proprie, chiar dacă această tradiție este, în mare parte, construită retrospectiv.

Pentru publicul din România, miza acestei realități este mai mare decât pare la prima vedere. Nu este vorba doar despre un conflict înghețat sau despre o dispută regională, ci despre modul în care istoria poate fi instrumentalizată pentru a redesena identități și pentru a influența direcția politică a unei întregi regiuni.