Lucian Toader, despre prosumatori: „Sisteme cu aceeași configurație produc mult mai puțin”

Un proiect poate apărea într-un raport drept investiție realizată. Echipamentele instalate pot ajunge în statistici. Între cifrele raportate și rezultatele din teren există însă diferențe. Câtă energie produce efectiv o instalație? Cât din potențialul ei rămâne nefolosit?

Lucian Toader, președintele Societății Comunităților de Energie din România, a ridicat aceste întrebări la evenimentul „Argument pentru Energie”. Reuniunea a avut loc joi, 8 octombrie, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel. În intervenția sa, acesta a criticat lipsa continuității politicilor publice și întârzierile din finanțarea proiectelor. A vorbit și despre comunitățile de energie, pe care le consideră o modalitate de utilizare mai eficientă a electricității.

Schimbarea guvernelor lasă proiecte neterminate

Schimbările politice pot modifica prioritățile administrației. În aceste condiții, proiectele începute de un guvern riscă să fie întârziate sau abandonate de următorul.

„Problema este că noi, neavând o continuitate în guvern, totul se schimbă de la o guvernare la alta. […] Nu există tendința de a continua ceea ce predecesorii au început ca proiecte. Și atunci ajungem cu proiecte neterminate sau cu proiecte finalizate pe ultima sută de metri, cum s-a întâmplat și cu PNRR”, a declarat Lucian Toader.

Pentru sistemul energetic, continuitatea este importantă și din motive tehnice. Producția și distribuția trebuie să funcționeze inclusiv atunci când anumite surse nu mai sunt disponibile sau producția regenerabilă variază.

Toader a explicat această nevoie prin conceptul de sisteme „antifragile”, asociat cu economistul și matematicianul Nassim Nicholas Taleb. El consideră că sistemul energetic trebuie pregătit pentru situații neprevăzute.

„Sisteme care, indiferent de ce se întâmplă, cumva continuă să funcționeze. Sistemul energetic are aceeași necesitate: orice s-ar întâmpla, că e secetă și nu funcționează Cernavodă, că Porțile de Fier au probleme, […] cumva trebuie să funcționeze”, a explicat acesta.

Soluția indicată de Lucian Toader este o strategie națională care să păstreze direcțiile principale indiferent de schimbările politice. „Asta implică o strategie națională care să fie urmată de fiecare guvern în linii principale”, a afirmat el.

Finanțările întârziate și legislația europeană

Timpul necesar pentru lansarea programelor și efectuarea plăților afectează predictibilitatea investițiilor. Lucian Toader a dat ca exemplu Programul Tranziție Justă.

„Avem finanțări care se lansează cu ani întârziere, avem plăți care se fac cu ani întârziere și atunci nu avem predictibilitate. De exemplu, Programul Tranziție Justă s-a deschis după trei ani”, a declarat acesta.

În opinia sa, accesul la finanțare depinde și de legislația națională. Toader a făcut referire la Fondul pentru modernizare și la posibilitatea ca primăriile să formeze comunități de energie prin proiectele finanțate.

„Fondul de modernizare ar fi trebuit gândit din start și cu transpunerea de legislații europene. […] Dacă noi întârziem cu transpunerea de legislație, nu putem atrage nici finanțări”, a explicat Lucian Toader.

El a menționat și procedurile de infringement legate de Directivele europene RED III și 2024/1711. Acestea privesc inclusiv comunitățile de energie și partajarea energiei electrice.

Potrivit lui Toader, posibilitatea de a include comunitățile de energie în proiectele autorităților publice ar fi putut fi prevăzută mai devreme. „Noi am fi putut să includem posibilitatea primăriilor care accesează fondurile să formeze și comunități de energie”, a spus acesta. El a adăugat că această opțiune este introdusă abia spre finalul Programului Tranziție Justă, care acoperă doar șase județe.

De ce cel mai mic preț nu este suficient

Lucian Toader a criticat și criteriile folosite pentru selectarea proiectelor. În opinia sa, prețul cel mai mic nu ar trebui să fie factorul dominant în licitațiile publice și în programele de finanțare.

„Pentru că 82% din licitațiile publice se fac pe criteriul cel mai mic preț. Majoritatea programelor de finanțare din România se fac pe criteriul primul venit, primul servit și cel mai mic preț”, a declarat acesta.

Costul inițial nu arată singur cât de bine va funcționa o investiție energetică. Calitatea echipamentelor și modul de instalare influențează rezultatele obținute.

Toader a susținut că evaluarea proiectelor ar trebui să acorde mai multă atenție raportului dintre cost și calitate. „Trebuie să eliminăm cât mai mult acest criteriu al celui mai mic preț și să trecem la raportul de calitate”, a afirmat el.

Prosumatorii și diferențele de producție dintre instalații

Lucian Toader a adus în discuție și performanța sistemelor fotovoltaice instalate de prosumatori. Potrivit cifrelor prezentate de acesta, la 31 iulie România avea 373.000 de prosumatori. Dintre aceștia, 140.000 dispuneau de sisteme de stocare.

Pentru luna octombrie, Toader a estimat o creștere de peste 40.000 de prosumatori. Calculul său pornea de la un ritm de aproximativ 10.000 de noi instalații lunar.

El a criticat modul în care au fost evaluate unele instalații și echipamentele folosite. „Nu s-a uitat nimeni la calitate, la ce echipamente se instalează și cum funcționează”, a spus acesta. Toader a amintit și cazurile unor firme care au abandonat proiectele, lăsând beneficiari fără finanțare.

Pentru a explica efectele instalării necorespunzătoare, vorbitorul a făcut referire la studii din Franța și Germania. Potrivit estimării sale, un sistem implementat defectuos poate produce, în medie, cu un sfert mai puțină energie decât unul bine realizat.

„Dacă noi avem patru gigawați pe prosumatori […] și pierdem un sfert din energia produsă pentru că sunt prost implementate, […] noi pierdem un gigawatt de capacitate de producție”, a afirmat Lucian Toader.

El a estimat că pierderile respective s-ar putea traduce în costuri anuale cuprinse între unu și două miliarde de lei. Pentru comparație, a menționat bugetul programului Casa Verde din 2024, pe care l-a indicat la două miliarde de lei.

Toader a insistat că numărul instalațiilor nu este suficient pentru evaluarea rezultatelor. „Pot să vă arăt sisteme din teren, cu aceeași configurație, cu aceeași orientare, care produc mult mai puțin”, a explicat acesta.

România și Bulgaria, în comparație la stocarea energiei

În intervenția sa, Lucian Toader a comparat capacitățile de stocare din România și Bulgaria. Valorile prezentate de acesta indică diferențe atât în privința puterii, cât și a duratei de stocare.

„Pe stocare, avem 1,1 gigawați putere și 2,3 capacitate. Dar dacă compari cu Bulgaria, care are 5,7 gigawați […] are și capacitatea de stocare de trei-patru ore, versus noi, de două ore”, a declarat acesta.

Comparația a fost folosită de Toader pentru a evidenția diferențele dintre cele două sisteme. Durata de stocare este un element distinct de puterea instalată și influențează modul în care energia poate fi păstrată pentru utilizare ulterioară.

Comunitățile de energie reunesc gospodării, firme și instituții publice

În ultima parte a intervenției, Lucian Toader a explicat beneficiile pe care le-ar putea aduce comunitățile de energie. Acestea pot reuni cetățeni, firme și instituții publice, cu profiluri diferite de producție și consum.

„Comunitățile de energie sunt cumva genul de concept care beneficiază tuturor, și cetățenilor, și firmelor, și distribuției, și furnizorilor”, a declarat acesta.

Potrivit estimărilor prezentate de Toader, comunitățile implementate corect, inclusiv cu investiții în stocare, pot aduce beneficii de rețea între 23% și 55%. El a indicat și reduceri ale facturilor membrilor cuprinse între 10% și 70%. Un alt avantaj ar fi posibilitatea stabilirii unui preț pentru energia partajată. Membrii ar putea participa și pe piața de energie, în condițiile prevăzute de cadrul aplicabil.

Toader a explicat că participarea se poate face direct, cu licențele necesare, sau printr-o entitate autorizată. Gestionarea producției și a consumului ar putea fi coordonată prin software.

„Acea comunitate are membri care sunt persoane fizice cu locuință, IMM-uri și autorități publice”, a explicat el. Aceste categorii au programe de activitate diferite. Mulți locuitori nu sunt acasă în timpul zilei, în timp ce primăriile și numeroase firme funcționează în acest interval.

Coordonarea consumului ar putea permite folosirea unei părți mai mari din energia produsă în cadrul comunității. „Și așa ajungi să crești autoconsumul. Aceste lucruri s-au întâmplat deja în Europa, cu numere reale”, a afirmat Lucian Toader.

Dincolo de numărul instalațiilor, de finanțările disponibile și de capacitățile trecute în statistici, rămâne felul în care energia ajunge să fie folosită. Pentru Lucian Toader, comunitățile de energie fac parte din această schimbare de perspectivă. Contează nu doar ceea ce se construiește, ci și modul în care funcționează împreună producția, stocarea și consumul.