Presa italiană a descris conflictul drept un „război sfânt”. Asta după ce autoritățile din Spotorno au decis să includă în planul de reorganizare o porțiune de aproximativ 50 de metri din plaja administrată de călugărițele ordinului Suore di Carità di Santa Maria, la Bagni Gino Garrone, scrie The Guardian.
Decizia primăriei urmărește alinierea regimului local al plajelor la regulile europene în ceea ce privește concesiunile și la legislația regională, care stabilește și cât din litoral trebuie să rămână accesibil publicului.
Călugărițele administrează plaja din 1946
Povestea acestei plaje începe în urmă cu aproape opt decenii. Călugărițele au primit dreptul de a administra zona în 1946. Pe atunci era un regim diferit de cel aplicat în mod obișnuit operatorilor comerciali. Motivul pentru care au beneficiat de acest statut a fost unul social. Veniturile obținute din activitatea de pe plajă nu erau destinate exclusiv profitului, ci finanțării unor proiecte caritabile ale ordinului. Printre acestea se numără o grădiniță pe care călugărițele o administrează în continuare în Spotorno, dar și o tabără de vară organizată pentru copii.
De-a lungul anilor, activitatea lor a ajuns să semene însă foarte mult cu cea a celorlalți operatori de pe litoralul italian. Călugărițele au închiriat șezlonguri și umbrele și au administrat practic un mic stabiliment balnear. Diferența pe care o invocă ordinul este destinația banilor obținuți. Conform lor, veniturile sunt folosite pentru susținerea activităților sociale și caritabile.
Poziția primăriei
Problema este că prevederea legală care permitea acordarea unor asemenea concesiuni în scopuri sociale și caritabile nu mai este în vigoare. În aceste condiții, primarul din Spotorno, Mattia Fiorini, a anunțat că zona urmează să fie reclasificată drept „plajă liberă amenajată”. Statut presupune că accesul la plajă trebuie să fie gratuit. Oamenii pot intra fără să plătească și pot utiliza zona liberă. Dar există posibilitatea ca operatorul care administrează plaja să ofere contra cost servicii precum închirierea șezlongurilor și a umbrelelor.
Pentru călugărițe, această schimbare ar însemna însă venituri mai mici și, implicit, mai puțini bani disponibili pentru activitățile sociale ale ordinului. Dacă vor să continue să administreze zona, ele vor trebui să participe la o licitație publică, alături de ceilalți potențiali operatori.
Primarul Mattia Fiorini a transmis foarte clar poziția administrației locale. El a specificat că, dacă ordinul vrea să continue să gestioneze concesiunea, „trebuie să participe la licitație, la fel ca toți ceilalți”. Licitația este programată pentru această toamnă.
„Este a noastră”, i-ar fi spus o călugăriță primarului
Disputa a devenit tensionată în timpul unei dezbateri publice organizate pe tema viitorului plajei. Sora Miranda, o călugăriță în vârstă de peste 80 de ani, l-a confruntat pe primarul Mattia Fiorini. Ea a susținut că ordinul are dreptul să păstreze zona pe care o administrează de generații.
„Este a noastră”, ar fi spus ea, potrivit ediției din Torino a publicației Corriere della Sera. „De ce vrea primăria să ne ia plaja? Dacă o face, nici măcar nu vom mai putea menține școala”, ar mai spus ea.
Pentru călugărițe, problema nu este doar pierderea unui spațiu de pe litoral. Ele spun că banii proveniți din activitatea de pe plajă sunt legați direct de funcționarea unor proiecte educaționale și sociale ale ordinului.
De ce este atât de importantă o licitație pentru o plajă
O mare parte din plajele italiene sunt teren public. Însă multe dintre ele sunt administrate de operatori privați prin intermediul unor concesiuni. Aceștia amenajează plajele și oferă servicii precum șezlonguri, umbrele, restaurante sau alte facilități, în schimbul dreptului de a exploata comercial zona.
Problema este că numeroase concesiuni au fost prelungite de-a lungul anilor. De asemenea, autoritățile italiene au întârziat organizarea unor licitații deschise prin care și alți operatori să poată concura pentru aceste drepturi. Criticii sistemului spun că astfel s-a ajuns la o situație în care anumite familii sau companii au administrat aceleași porțiuni de plajă timp de decenii. În timp ce accesul unor noi operatori pe piață a fost limitat. De cealaltă parte, proprietarii stabilimentelor susțin că au investit în infrastructură și că afacerile lor depind de continuitatea concesiunilor.
Directiva europeană care a pus presiune pe Italia
În centrul disputei se află Directiva Bolkestein, legislația europeană privind serviciile în cadrul pieței interne. Directiva urmărește, printre altele, eliminarea unor bariere din calea concurenței și tratamentul egal al operatorilor care vor să obțină dreptul de a furniza anumite servicii.
În cazul plajelor italiene, problema este legată de faptul că dreptul de exploatare a unei resurse publice nu poate fi acordat la nesfârșit acelorași operatori fără o procedură transparentă de selecție. Italia a amânat însă ani la rând aplicarea deplină a acestor reguli. Guverne succesive au evitat să impună licitații pentru concesiunile existente. Asta în condițiile în care operatorii de pe litoral reprezintă un grup economic important. Mulți au exercitat presiuni politice pentru păstrarea sistemului actual. În cele din urmă, presiunile Comisiei Europene și deciziile instanțelor italiene au obligat Roma să înceapă reforma.
Italia trebuie să scoată concesiunile la licitație
În prezent, autoritățile italiene trebuie să reorganizeze sistemul astfel încât actualele concesiuni să fie supuse unor proceduri competitive. Termenul-limită stabilit pentru acest proces este 30 iunie 2027.
Dacă planul primarului din Spotorno va fi pus în aplicare conform calendarului anunțat, localitatea ar putea deveni una dintre primele din Italia care se aliniază noilor reguli. Pentru călugărițele din Spotorno, însă, aplicarea acestor reguli vine cu un cost social pe care autoritățile trebuie să îl ia în calcul, susțin ele. Ordinul nu contestă doar pierderea unei concesiuni comerciale. Călugărițele argumentează că veniturile obținute de pe plajă finanțează activități pentru copii și alte proiecte sociale. De partea cealaltă, primăria trebuie să aplice legislația și să se asigure că accesul la concesiune este deschis tuturor celor care îndeplinesc condițiile.
