România și schimbările etnice din 1918 și până în prezent. Ce surprize avem dintr-un recensământ vechi de decenii

În perioada interbelică, integrarea provinciilor unite în 1918, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul, a reprezentat o provocare administrativă și socială imensă, potrivit Via Cluj.

Recensământul din 1930 oferă o imagine clară a acestui peisaj. Românii reprezentau mai puțin de 72% din totalul populației, restul fiind compus din comunități minoritare semnificative.

„Maghiarii reprezentau aproape 8 la sută din totalul populației, germanii și evreii aveau fiecare aproximativ 4 la sută, ucrainenii erau aproximativ 3 la sută, rușii erau 2 la sută, la fel ca și bulgarii, iar turcii reprezentau aproape 1 la sută”, explică istoricii Marius Turda și Răzvan Părăianu în cadrul emisiunii „România Via Cluj”.

Această diversitate era accentuată de faptul că orașele erau adevărate centre cosmopolite. Aici populația urbană era preponderent alcătuită din minorități – evrei, germani sau maghiari – în timp ce românii ocupau cu precădere mediul rural.

„35 la sută dintre membrii minorităților naționale nu cunoșteau limba română”, subliniază Turda și Părăianu, ilustrând dificultățile de comunicare și integrare specifice epocii.

Transformări dramatice și traume istorice

Trecerea de la România Mare la statul național unitar de astăzi a fost marcată de pierderi teritoriale dureroase în 1940 (Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Cadrilaterul) și de evenimente tragice.

Istoricii Marius Turda și Răzvan Părăianu menționează că „toți membrii acestei societăți complexe au fost nevoiți să dezvolte strategii de conviețuire etnică, pe care încercăm să le înțelegem, pentru a ști cum s-a transformat societatea noastră de azi”.

Ororile Holocaustului au decimat comunitățile de evrei și romi, în timp ce deceniile de comunism au accelerat exodul minorităților.

„Statul comunist a vândut evreii și germanii”, notează experții, făcând referire la politicile de emigrare forțată sau stimulară.

Ulterior, în perioada postcomunistă, procesul a continuat prin plecarea masivă a maghiarilor și a germanilor rămași. Asta a dus la o omogenizare etnică fără precedent în istoria modernă a țării.

Convieţuriea etnică

Aceste schimbări radicale au fost recent subiectul unor analize aprofundate în cadrul conferințelor organizate de „Mathias Corvinum Collegium“. Istoricii trag un semnal de alarmă asupra necesității studierii acestor strategii de conviețuire din trecut.

Înțelegerea modului în care am trecut de la un stat cosmopolit, unde în regiuni precum Secuimea sau Cadrilaterul românii erau minoritari, la o societate majoritar românească, este esențială pentru a gestiona provocările identitare ale prezentului.

România de astăzi nu mai seamănă deloc, din punct de vedere al diversității, cu entitatea politică de acum un secol, iar acest contrast rămâne o temă centrală pentru cercetarea istorică actuală.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!