Strategii bune, capcane administrative și diferențe majore între România și Vestul Europei. Cum să accesezi cu succes fonduri europene

Pentru a înțelege cum pot fi transformate oportunitățile în rezultate reale, am analizat perspectivele oferite de doi experți în domeniu: Simona Culea, consultant în finanțări europene din România la Kelso Consulting, și Laura Ioan, consultant specializat pe proiecte europene și fonduri pentru diaspora din Spania.

Oportunități active în a doua jumătate a anului 2026

Mai întâi un scurt rezumat cu oportunitățile din acest an. Pentru perioada iunie–decembrie 2026, perspectivele de finanțare în România acoperă paliere diverse, orientate strategic pe digitalizare, producție și incluziune socială.

1. Sectorul privat (IMM-uri)

Conform expertului Simona Culea, cele mai mari bugete disponibile pentru IMM-uri se concentrează în zona investițiilor productive și a eficienței energetice. Printre programele active sau în curs de lansare se numără:

• SME Eco-Tech 2026: Un program deja lansat, cu un buget total de 288 milioane lei, destinat echipamentelor de producție, automatizărilor, tehnologiilor verzi și eficienței energetice.
• Digitalizarea prin Programele Regionale: Finanțări coordonate de ADR-uri pentru soluții CRM, ERP, securitate cibernetică și implementarea inteligenței artificiale.
• Start-Up Nation 2026: Programul continuă să sprijine firmele nou-înființate cu granturi ce ajung până la aproximativ 250.000 lei per beneficiar.
• VInnovate 2026: Dedicat internaționalizării, oferind până la 200.000 euro pentru IMM-uri care dezvoltă proiecte inovatoare în parteneriat cu alte regiuni europene.

2. Sectorul Neguvernamental (ONG-uri)

Anul 2026 se dovedește extrem de activ pentru societatea civilă. Principalele axe sunt:

• Programul Incluziune și Demnitate Socială (PIDS): Cea mai importantă sursă pentru servicii sociale, sprijinirea persoanelor cu dizabilități sau combaterea sărăciei, cu granturi ce pot depăși câteva milioane de euro.
• Programul Educație și Ocupare (PEO): Axat pe combaterea abandonului școlar și integrarea pe piața muncii.
• Start ONG 2026 & AFCN: Destinate proiectelor locale mici (buget total de 600.000 euro pentru Start ONG) și inițiativelor culturale sau editoriale.

Românii de pretutindeni. Facilități și noutăți prin DRP

Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) finanțează programe pentru asociațiile și parohiile românilor din diasporă. Sunt prioritare domenii precum educația, cultura, mass-media de expresie românească, societatea civilă și spiritualitatea.

O noutate absolută adusă de Ghidul de finanțare în acest an este introducerea sportului ca domeniu eligibil. Accentul se pune pe proiecte cu impact mare pentru comunități.

Ești cu adevărat pregătit pentru un astfel de proiect?

Obținerea unei finanțări nu este o simplă activitate birocratică, ci un proces de management strategic. Atunci când un aplicant solicită sprijinul unui consultant, analiza inițială trebuie să fie extrem de riguroasă.

Simona Culea indică primele 3 elemente tehnice și financiare obligatorii pentru a evalua pregătirea unui solicitant:

1. Eligibilitatea solicitantului și a ideii de proiect: Verificarea codului CAEN, a istoricului organizației și compatibilitatea directă cu axa de finanțare.
2. Capacitatea financiară: Existența resurselor clare pentru cofinanțare, asigurarea cashflow-ului și bonitatea necesară accesării unui credit-punte bancar.
3. Maturitatea investiției: „Adică o viziune clară asupra proiectului, a documentelor tehnice necesare și a capacității echipei de a implementa și susține investiția pe termen lung, spune Simona.”

Laura Ioan completează această abordare, menționând că în cazul proiectelor educaționale (cum ar fi școlile românești din diaspora, de exemplu), echipa didactică trebuie să facă dovada clară a studiilor superioare, a calificării pedagogice sau a statutului de student. „Nu e simplu, sunt aspecte tehnice de care trebuie ținut cont”.

Capcanele implementării. De ce se pierd bani în România?

România se confruntă cu un paradox major. Deși se află în topul țărilor Uniunii Europene în ceea ce privește alocarea de fonduri europene per capita, continuă să piardă sume masive din cauza implementării deficitare.

Principalele blocaje administrative

Simona Culea identifică blocajele majore la nivel național: proceduri administrative deosebit de complexe, modificări imprevizibile ale ghidurilor, lipsa evaluatorilor calificați și actualizarea greoaie a sistemelor informatice. Toate acestea prelungesc procesul de evaluare cu luni sau chiar ani de zile.

Riscurile financiare din faza de execuție

Multe companii evită fondurile din cauza lipsei de cashflow. Întârzierile la rambursare forțează firmele să plătească dobânzi neprevăzute la creditele-punte, afectând grav rentabilitatea. Cele mai mari capcane care duc la corecții financiare sau la obligativitatea de a returna banii sunt:

• Nerespectarea cu strictețe a procedurilor de achiziții publice și apariția conflictelor de interese.
• Modificarea investiției sau schimbarea destinației activelor fără aprobarea prealabilă a autorității finanțatoare.
• Neîndeplinirea indicatorilor asumați în proiect (număr de angajați, cifră de afaceri, volume de producție) în perioada de monitorizare.

Laura Ioan subliniază greșeală frecventă a asociațiilor din diaspora: nerespectarea normelor din țara de origine. „Nu este suficient să ți se aprobe un proiect și o sumă; este esențial să cheltui banii conform legislației din România, nu doar conform practicilor din țara ta gazdă.”

Digitalizare și predictibilitate: România vs. Spania

Analiza comparativă a celor două sisteme evidențiază o discrepanță structurală majoră în ceea ce privește maturitatea digitală și abordarea birocratică. În timp ce Spania oferă un proces complet digitalizat, bazat pe platforme unice care elimină necesitatea depunerii de documente redundante prin consultarea directă a bazelor de date interinstituționale, România se bazează încă în mare măsură pe un sistem parțial digitalizat sau chiar pe dosare tipărite integral transmise prin poștă, cum este cazul finanțărilor DRP (din fericire, astfel de practici sunt tot mai puține în peisajul finanțării europene).

Această diferență se reflectă direct în predictibilitate: sistemul spaniol oferă termene stricte și respectate de finanțator, cu răspunsuri rapide în 30–45 de zile pentru proiectele mici și medii, în timp ce beneficiarii din România se confruntă cu întârzieri cronice în evaluare și decontare.

Managementul de criză

Mai mult, managementul situațiilor de criză arată o flexibilitate sporită în Spania, unde în timpul pandemiei, de pildă, termenele au fost înghețate sub principiul forței majore, spre deosebire de rigiditatea din România, unde s-au cerut clarificări redundante pentru firmele aflate în lockdown.

În cele din urmă, controlul antifraudă este mult mai puțin sufocant în Spania datorită interconectării bancare și fiscale automate, deși România deține sisteme avansate de raportare precum RO-factura.

Laura Ioan evidențiază mentalitatea diferită a statului spaniol, unde autoritățile pun la dispoziția aplicanților echipe de experți în ministere pentru a-i sprijini în scrierea proiectelor. Scopul este ca banii europeni alocați să fie cheltuiți integral și eficient direct în comunitățile locale.

În plus, modele precum granturile spaniole pentru eficiență energetică sau programul „Kit Digital” funcționează simplificat: firmele acreditate intermediare execută lucrarea sau livrează tehnologia, rețin doar contribuția proprie de la cetățean/IMM (între 10% și 40% în funcție de tipul proiectului), iar diferența este decontată direct de firmă de la stat. Acest mecanism a permis multor români stabiliți în Spania să își dezvolte afaceri de succes în construcții sau IT.

Schimbarea de mentalitate este un must

Pentru ca rata de succes în absorbția fondurilor să crească, este nevoie de o simplificare structurală a procedurilor, scurtarea perioadelor de evaluare și o flexibilitate sporită din partea autorităților în etapa de implementare.

Dincolo de hărțogărie și termene, succesul aparține celor care privesc aceste finanțări nu ca pe o simplă „vânătoare de bani gratis”, ci ca pe o investiție strategică pe termen lung. Mesajul experților pentru antreprenorii de acasă și liderii din diaspora este unul de mobilizare: asumați-vă proiecte la nivelul capacității reale de execuție, respectați cu strictețe legislația financiară și nu ezitați să apelați la asistență tehnică calificată.

Citește interviul integral cu Simona Liliana Culea, consultant pentru fonduri europene în România

Ioana Costescu: Ce linii de finanțare europene mai sunt active sau urmează să se lanseze în perioada următoare pentru firme (IMM-uri), persoane fizice și asociații (ONG-uri) în România?

Simona Culea: În perioada iunie–decembrie 2026 se conturează câteva oportunități foarte interesante pentru IMM-urile din România. Iata cateva exemple:

1. SME Eco-Tech 2026 (deja lansat)

Este una dintre cele mai atractive finanțări din acest an pentru IMM-uri.

Ce finanțează: echipamente de producție; automatizări;  digitalizare; eficiență energetică; tehnologii verzi.

Buget total: 288 milioane lei.

2. Digitalizarea IMM-urilor prin Programele Regionale

Mai multe ADR-uri pregătesc apeluri dedicate digitalizării.

Se vor finanța: ERP;  CRM; soluții AI; automatizări; hardware; securitate cibernetică; transformare digitală.

3. Inovare și dezvoltare de produse noi

Programele Regionale pregătesc apeluri pentru: dezvoltarea de produse noi; prototipuri; cercetare aplicată; tehnologii inovatoare.

4. Proof of Concept și inovare

Se pregătesc apeluri dedicate transformării ideilor inovatoare în produse comercializabile.

Sunt interesante pentru: startup-uri tech; firme IT; companii care au rezultate de cercetare și doresc validare comercială.

5. Granturi pentru internaționalizare și inovare europeană

Programul VInnovate 2026 oferă până la 200.000 euro pentru IMM-uri care dezvoltă proiecte de inovare în parteneriat cu firme din alte regiuni europene.

Este o oportunitate foarte bună pentru: IT; sănătate; energie; agroalimentar; textile; turism; mediu.

6. Start-Up Nation 2026

Programul continuă în 2026 și oferă granturi pentru firme nou înființate. În actuala ediție granturile ajung până la aproximativ 250.000 lei per beneficiar eligibil.

7. Fonduri pentru eficiență energetică și economie verde

Se pregătesc în continuare scheme pentru: panouri fotovoltaice; sisteme de stocare; reducerea consumului energetic; decarbonizare.

Aceste finanțări vor fi susținute atât din fonduri europene, cât și din programele de tranziție verde.

Programe pentru ONG-uri

Pentru ONG-uri, 2026 pare mai activ decât 2025, mai ales pe zona de servicii sociale, educație, comunități vulnerabile, cultură și dezvoltare comunitară.

1. Programul Incluziune și Demnitate Socială (PIDS)

Este probabil cea mai importantă sursă de finanțare pentru ONG-uri în perioada următoare.

Domenii finanțate: servicii sociale; persoane cu dizabilități; vârstnici; incluziune socială; combaterea sărăciei; economie socială; centre de zi; servicii comunitare.

Mai multe apeluri sunt deja lansate sau programate pentru 2026, cu granturi care pot depăși câteva sute de mii sau chiar milioane de euro pentru proiectele complexe.

2. Programul Educație și Ocupare (PEO)

ONG-urile pot aplica în parteneriat sau ca lideri de proiect pentru: combaterea abandonului școlar; programe pentru tineri; dezvoltarea competențelor; integrarea pe piața muncii; formare profesională; măsuri pentru grupuri vulnerabile.

Aceste apeluri sunt printre cele mai consistente financiar în actualul exercițiu european 2021–2027.

3. Start ONG 2026

Un program foarte potrivit pentru ONG-urile mici și medii.

Finanțează: educație; sănătate; mediu; cultură; proiecte sociale; inițiative locale.

Ediția 2026 dispune de un buget total de aproximativ 600.000 euro și funcționează prin apeluri recurente pe parcursul anului.

4. AFCN – Administrația Fondului Cultural Național

Pentru ONG-urile culturale rămâne una dintre cele mai importante oportunități.

Finanțează: proiecte culturale; proiecte editoriale; festivaluri; patrimoniu; arte vizuale; educație culturală.

În 2026 sunt prevăzute sesiuni dedicate proiectelor editoriale și altor intervenții culturale.

5. Finanțări pentru românii de pretutindeni (DRP)

Destinate ONG-urilor care lucrează cu comunitățile românești din afara țării.

Programe eligibile: educație; cultură; societate civilă; mass-media; sport; comunitate;

spiritualitate și tradiții.

Solicitanții pot depune până la două proiecte în programe diferite.

6. Programul „Conștient și Liber”, ONJN

O oportunitate nouă pentru ONG-urile active în domeniul prevenirii dependențelor.

Finanțează: campanii educaționale; prevenirea dependenței de jocuri de noroc;

informare publică; cercetare și intervenții sociale.

Valoarea finanțării poate ajunge la 100.000 euro/proiect.

7. Finanțări locale prin Consilii Județene și Primării

În fiecare an sunt lansate apeluri în baza Legii 350/2005 pentru:  cultură; sport; tineret; activități sociale; protecția mediului; culte.

Bugetele diferă foarte mult de la județ la județ, dar pentru multe ONG-uri acestea reprezintă cea mai accesibilă sursă de finanțare.

Ce fonduri europene poate accesa cu succes mediul privat

Ioana Costescu: Pentru mediul privat, unde sunt cele mai mari bugete rămase: pe digitalizare, energie verde (panouri fotovoltaice, eficiență energetică) sau producție/servicii?

Simona Culea: În prezent, cele mai mari bugete disponibile pentru IMM-uri sunt în zona investițiilor productive (utilaje, echipamente, extinderea capacităților de producție) și a eficienței energetice (panouri fotovoltaice, stocare, reducerea consumului de energie). Digitalizarea rămâne o direcție importantă, însă bugetele și valorile granturilor sunt, în general, mai mici decât cele destinate investițiilor productive și energiei verzi. Pentru următoarele 12 luni, cele mai mari oportunități de finanțare sunt în producție, modernizare tehnologică și tranziție verde.

Ioana Costescu: Ce oportunități reale au persoanele fizice în acest moment? Mai există programe de finanțare pentru tineri fermieri, start-up-uri sau reconversie?

Simona Culea: Da, persoanele fizice au în continuare oportunități de finanțare, în special prin programele pentru tineri fermieri, Start-Up Nation și măsurile dedicate formării profesionale și reconversiei prin Programul Educație și Ocupare (PEO). Cele mai atractive finanțări sunt pentru cei care doresc să își înființeze o afacere, să dezvolte o exploatație agricolă sau să dobândească noi competențe pentru integrarea pe piața muncii. În perioada 2026–2027 sunt așteptate noi apeluri atât pentru antreprenoriat, cât și pentru dezvoltare rurală și ocupare.

Blocaje și soluții

Ioana Costescu: Care sunt principalele blocaje ale sistemului românesc în prezent? De ce de la lansarea unui ghid în consultare publică și până la semnarea efectivă a contractului de finanțare trec adesea luni sau chiar ani de zile?

Simona Culea: Principalele blocaje sunt generate de procedurile administrative complexe, modificările frecvente ale ghidurilor și legislației, capacitatea limitată de evaluare a autorităților și numărul mare de proiecte depuse raportat la resursele disponible (evaluatori calificati).  În multe cazuri, după consultarea publică urmează mai multe etape de avizare, verificare, evaluare și soluționare a contestațiilor, ceea ce poate prelungi semnificativ procesul. La acestea se adaugă întârzierile cauzate de actualizarea sistemelor informatice, clarificările solicitate beneficiarilor și necesitatea respectării regulilor impuse la nivel european.

Ioana Costescu: Multe firme românești evită fondurile europene din cauza lipsei de cashflow. Cum se gestionează în prezent problema cofinanțării și a creditelor punte din partea băncilor? Care sunt riscurile?

Simona Culea: Problema cofinanțării este gestionată, de regulă, prin combinarea surselor proprii ale firmei cu credite de investiții și credite-punte oferite de bănci special pentru proiectele cu fonduri europene. În ultimii ani, colaborarea dintre bănci și beneficiari s-a îmbunătățit, însă accesul la finanțare depinde în continuare de bonitatea firmei, istoricul financiar și capacitatea de a susține temporar cheltuielile până la rambursarea fondurilor. Principalele riscuri sunt întârzierile la rambursare, creșterea costurilor de implementare, neeligibilitatea unor cheltuieli și situațiile în care proiectul nu își atinge indicatorii asumați, ceea ce poate conduce la corecții financiare sau obligația de a returna o parte din finanțare.

Capcane în implementare și monitorizare

Ioana Costescu: Care sunt cele mai mari capcane în faza de implementare și monitorizare în România? Ce greșeli pot duce la corecții financiare sau la obligativitatea de a da banii înapoi?

Simona Culea: Cele mai frecvente probleme apar în achiziții, unde nerespectarea procedurilor, documentația incompletă sau conflictele de interese pot genera corecții financiare semnificative. De asemenea, beneficiarii întâmpină dificultăți atunci când modifică investiția fără aprobarea finanțatorului, nu respectă calendarul de implementare sau nu păstrează documentele justificative necesare verificărilor și auditului. În perioada de monitorizare, cele mai mari riscuri sunt neîndeplinirea indicatorilor asumați (locuri de muncă, cifră de afaceri, capacitate de producție etc.), vânzarea activelor finanțate sau schimbarea destinației investiției, situații care pot conduce la recuperarea parțială sau totală a finanțării.

Scurt ghid pentru a reuși

Ioana Costescu: Dacă ar fi să schițezi un Ghid practic: Ce trebuie să faci ca să reușești?

Simona Culea: Succesul unui proiect începe cu alegerea programului potrivit și cu o analiză realistă a capacității firmei de a asigura cofinanțarea și implementarea investiției. Înainte de depunere, este esențial să pregătești din timp documentele, ofertele, autorizațiile și să construiești un plan de afaceri bazat pe obiective și indicatori care se pot atinge în mod realist.

În etapa de implementare, respectă cu strictețe procedurile de achiziții, documentează fiecare cheltuială și solicită aprobarea finanțatorului înainte de orice modificare importantă a proiectului. Menține o comunicare constantă cu echipa de consultanță și cu autoritatea finanțatoare pentru a preveni erorile care pot genera întârzieri sau corecții financiare.

După finalizarea investiției, tratează perioada de monitorizare cu aceeași seriozitate ca etapa de depunere: urmărește indicatorii asumați, păstrează activele finanțate și arhivează corespunzător toate documentele proiectului. În practică, proiectele care reușesc sunt cele gestionate ca investiții strategice ale companiei, nu doar ca oportunități de a obține bani nerambursabili.

Trei aspecte esențiale

Ioana Costescu: Dacă un antreprenor sau un președinte de ONG vine astăzi la tine și spune „Vreau fonduri europene”, care sunt primele 3 lucruri tehnice și financiare pe care i le solicitați pentru a vedea dacă este cu adevărat pregătit?

Simona Culea: Primul lucru pe care îl analizăm este eligibilitatea solicitantului și a ideii de proiect: domeniul de activitate, codul CAEN (pentru firme), istoricul organizației și compatibilitatea cu programele de finanțare disponibile. Al doilea aspect este capacitatea financiară, respectiv existența resurselor necesare pentru cofinanțare, cashflow-ul proiectului și posibilitatea accesării unui credit-punte dacă este necesar. Al treilea element este maturitatea investiției, adică existența unei viziuni clare asupra proiectului, a documentelor tehnice necesare și a capacității echipei de a implementa și susține investiția pe termen lung.

Ioana Costescu: Ce ar trebui îmbunătățit din punctul de vedere al beneficiarului la modul in care sunt adminístrate si alocate aceste fonduri?

Simona Culea: Din perspectiva beneficiarului, cele mai importante îmbunătățiri ar fi simplificarea procedurilor, reducerea numărului de documente solicitate și creșterea predictibilității calendarelor de lansare. De asemenea, ar fi utilă scurtarea perioadelor de evaluare și contractare, astfel încât firmele și ONG-urile să își poată planifica mai eficient investițiile și resursele financiare. Nu în ultimul rând, un sistem mai flexibil în etapa de implementare, cu reguli mai clare și răspunsuri mai rapide din partea autorităților, ar reduce semnificativ riscurile și costurile suportate de beneficiari.

Citește interviul integral cu Laura Aurelia Ioan, consultant pentru fonduri europene în Spania

Ioana Costescu: Ati lucrat cu fonduri europene si in Romania si in Spania care sunt diferentele

Laura Ioan: Există diferențe majore între accesarea fondurilor europene în România și în Spania. Prima diferență este nivelul de digitalizare. În Spania, instituțiile sunt aproape complet digitalizate, ceea ce reduce considerabil numărul de documente pe care aplicantul trebuie să le prezinte. Practic, aplicantul își dă consimțământul pentru consultarea bazelor de date, iar o serie întreagă de documente nu mai sunt solicitate și nu mai trebuie depuse la dosar.

Un alt aspect esențial este predictibilitatea. În Spania știi exact când vei primi răspunsul, când intră banii și care sunt termenele clare atât pentru finanțator, cât și pentru aplicant. Această predictibilitate este crucială pentru succesul unui proiect.

În România, încă există probleme legate de termene, vizite, decontări și rambursări. Aceste întârzieri duc la creșterea costurilor, prelungirea creditelor‑punte și plata unor dobânzi neprevăzute, care pot afecta serios implementarea proiectului și rentabilitatea afacerilor. Din acest motiv, multe IMM‑uri se tem să acceseze fondurile disponibile.

Este deja notoriu faptul că unele proiecte de anvergură se blochează din cauza neplății furnizorilor, implementarea se oprește, iar rezultatul este același: „pierdem banii din fondurile europene”.

Paradoxal, România se află în prezent în primele trei țări din UE la fonduri europene per capita, dar continuă să piardă sume importante din cauza implementării deficitare. În schimb, Spania se situează constant pe primul sau al doilea loc la eficiența implementării: cheltuiește până la ultimul euro alocat, în timp ce în România încă se pierd fonduri deja obținute.

Cum e la alții

Ioana Costescu: Cum funcționează birocrația spaniolă în cazul fondurilor europene? Este procesul complet digitalizat (prin platforme ca Sede Electrónica) și cât durează, în medie, evaluarea unui proiect de la depunere până la aprobare?

Laura Ioan: În domeniul fondurilor europene nu mai vorbim despre celebrul „dosar cu șină”. Există platforme digitale unde se depun documentele, iar acest lucru arată că suntem pe drumul cel bun — chiar dacă mai sunt foarte mulți pași de făcut și ritmul ar trebui accelerat. Funcționalitatea acestor platforme trebuie îmbunătățită. Cadrul legal trebuie adaptat astfel încât să fie realmente funcțional și competitiv.

Un alt aspect esențial este predictibilitatea. Respectarea termenelor de către finanțator și adaptarea la circumstanțe reale. Aici sunt încă multe îmbunătățiri de făcut. Îmi amintesc perioada pandemiei și proiectele Start‑Up Diaspora care se implementau atunci. A fost extrem de dificil. Mi se părea un nonsens să trebuiască să aduc clarificări suplimentare privind suspendarea activității unor firme în condițiile în care eram în lockdown. Consideram că certificatul care atesta continuarea stării de urgență era un document suficient. Planeta era oprită, iar aplicanților li se cereau clarificări suplimentare. Era ireal.

În Spania, la proiectele la care lucram, termenele au fost înghețate până la „revenirea la normalitate”, s‑au oferit măsuri compensatorii. Și s‑a aplicat, acolo unde era posibil, principiul de forță majoră. În plus, termenele dintre depunere și aprobare sunt clar stabilite în ghidurile de finanțare și variază în funcție de domeniu și anvergură. Există fonduri europene accesate de Guvern prin ministerele de resort și implementate de primării prin convocări specifice adresate firmelor, ONG‑urilor etc. Acestea au perioade scurte de depunere, sume mai mici și un răspuns în 30–45 de zile. Proiectele mari pot avea răspuns după șase luni sau mai mult. Dar diferența esențială este că toate termenele sunt clar specificate și, mai ales, respectate.

Ce fonduri accesează românii rezidenți în Spania

Ioana Costescu: În Spania, asociațiile de români sau imigranți, dar și companiile înființate de aceștia, accesează fonduri europene? Cu succes?

Laura Ioan: Există mai multe modalități prin care poți beneficia de fonduri. Iar unele modele din Spania ar merita, fără îndoială, copiate și implementate și în România.

Un exemplu foarte bun este cel al fondurilor pentru eficiență energetică. O parte importantă din aceste fonduri este destinată îmbunătățirii eficientei energetice a locuințelor. Beneficiarul final este proprietarul sau chiriașul unui imobil, ori asociațiile de proprietari. „Aplicarea” este extrem de simplă. Proprietarul sau chiriașul își schimbă tâmplăria, electrocasnicele, izolația, fațada — folosind materiale moderne și mai puțin poluante. Beneficiarul plătește doar contribuția proprie, între 10% și 40%, în funcție de nivelul de îmbunătățire și de situația economică. Restul este acoperit din fonduri. Firma care emite factura depune dosarul la autoritatea finanțatoare și… toată lumea este mulțumită.

Trebuie doar să parcurgi câțiva pași digitali pentru a deveni firmă acreditată. Nu este deloc complicat și îți asiguri clienți pe care altfel nu i‑ai avea. Există fonduri și pentru protecția mediului, gestionate la nivel de primărie sau provincie, care permit beneficiarului final să își modernizeze baia pentru reducerea consumului de apă și a pierderilor termice, de exemplu, înlocuirea căzii cu duș, trecerea de la radiatoare la încălzire prin pardoseală. Sunt lucruri pe care mulți nu le‑ar face fără sprijin financiar.

Am cunoscut români care și‑au deschis firme de construcții specializate în reparații și înlocuiri de fațade. Ei nu aplică direct pentru fonduri, dar decontează lucrările. Alții au devenit furnizori de „Kit Digital” pentru firme mici și PFA‑uri — același sistem, dar pentru digitalizare.

În ceea ce privește ONG‑urile, există numeroase fonduri accesibile atât la nivel național, cât și european. Ce mi se pare extraordinar este că, pentru fondurile europene accesibile în Spania, aplicanții sunt sprijiniți de echipe de experți din ministerele implicate. Statul are tot interesul ca banii europeni să fie accesați de organizații din Spania și să fie cheltuiți aici, în comunități.

Cum previn spaniolii fraudele cu fonduri europene

Ioana Costescu: Ce măsuri de control folosește statul spaniol pentru a preveni frauda, fără a sufoca beneficiarul cu mii de pagini de justificări scrise, așa cum se întâmplă adesea în Rom?

Laura Ioan: Ne întoarcem la digitalizare. Interesant este că, în anumite privințe, România este chiar „înainte” Spaniei. Un exemplu clar este RO‑factura. În Spania, sistemul echivalent, Verifactu, va fi implementat abia din 2027 și în mod gradual.

Unde apare însă problema? La funcționalitatea sistemului și la nivelul de digitalizare al tuturor instituțiilor. Comunicarea interinstituțională trebuie îmbunătățită. Sistemul fiscal spaniol, prin nivelul de digitalizare, descurajează încercările de fraudă, ceea ce este un lucru bun, dar asta nu înseamnă că nu există cazuri, de mică sau mare anvergură. Asta ține de oameni, nu de tehnologie.

Ceea ce merită evidențiat este faptul că, în Spania, fiecare instituție are baze de date care pot fi consultate de alte instituții, reducând considerabil numărul de documente cerute aplicantului. De exemplu: băncile transmit automat către fisc informațiile privind plățile mai mari de o anumită sumă; furnizorii de servicii sau produse transmit o declarație privind numărul de operațiuni realizate cu un client dacă valoarea totală depășește 3.000 €.

Acestea sunt practici ale sistemului financiar/ fiscal, dincolo de fonduri și proiecte, și ajută enorm. Foarte rar mi s‑a întâmplat, în Spania, să fiu nevoită să fac note explicative sau completări peste ceea ce știam de la bun început.

Simplificarea birocrației, în România, în Spania sau oriunde, nu poate decât să ducă la creșterea concurenței între aplicanți, ceea ce înseamnă implicit creșterea calității proiectelor și eficientizarea implementării.