Cum funcționează sistemul public de pensii din România

După 34 de ani de muncă, un pensionar din România a deschis plicul cu decizia de pensionare. În locul sumei la care se aștepta, a găsit o pensie de puțin peste 1.100 de lei pe lună. Convins că valoarea stabilită nu reflecta întreaga sa activitate, bărbatul a susținut că pensia i-a fost calculată greșit. Ulterior, și-a făcut public cazul.

Povestea sa a stârnit numeroase reacții. Unii s-au întrebat dacă este posibil ca cineva să primească o pensie atât de mică după peste trei decenii de muncă. Alții au privit cazul ca pe un posibil exemplu de eroare de calcul. Indiferent de situația concretă, episodul a readus în atenție întrebări pe care și le pun milioane de români.

Cum se calculează, de fapt, o pensie? Unde ajung contribuțiile plătite în fiecare lună? De ce două persoane care au lucrat același număr de ani pot primi pensii diferite? Și de ce se vorbește atât de des despre presiunea asupra sistemului public?

Răspunsurile nu sunt întotdeauna intuitive. Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că banii plătiți lunar pentru pensie sunt păstrați într-un cont personal. Mulți cred că își vor încasa ulterior pensia din acel cont. În realitate, sistemul funcționează diferit, iar înțelegerea acestui mecanism explică nu doar de unde vin pensiile, ci și de ce viitorul lor este una dintre cele mai importante provocări pentru România.

Unde ajung banii pe care îi plătim pentru pensie

În fiecare lună, milioane de români plătesc contribuția de asigurări sociale (CAS). Puțini se întreabă însă unde ajung, de fapt, acei bani.

Mulți își imaginează că sunt depuși într-un cont personal, din care îi vor recupera atunci când vor ieși la pensie.

În realitate, banii nu rămân în loc. Ei intră în bugetul public și sunt folosiți aproape imediat pentru plata pensiilor din luna respectivă. Cu alte cuvinte, generația aflată astăzi în activitate finanțează pensiile celor care s-au retras deja din câmpul muncii.

Acesta este principiul solidarității între generații. Pe el se bazează sistemul public de pensii din România și majoritatea sistemelor similare din Europa.

Dacă banii nu sunt păstrați într-un cont personal, apare însă o altă întrebare firească: cum se stabilește cât primește fiecare pensionar?

Același număr de ani lucrați, pensii diferite

Dacă toți angajații plătesc contribuții la sistemul public de pensii, este firesc să apară o altă întrebare: de ce două persoane care au lucrat același număr de ani pot primi pensii diferite?

Răspunsul este că valoarea pensiei nu depinde doar de vechimea în muncă. La fel de importante sunt salariile pentru care s-au plătit contribuțiile și perioada în care acestea au fost achitate.

Să ne imaginăm doi angajați care au lucrat câte 35 de ani. Primul a avut un salariu de aproximativ 4.000 de lei, iar al doilea unul de 8.000 de lei. Pentru că al doilea a contribuit mai mult la sistem de-a lungul carierei, acesta va acumula mai multe puncte. În mod normal, va primi și o pensie mai mare.

Contează și continuitatea contribuțiilor. O persoană care a lucrat și a contribuit constant timp de zeci de ani va acumula, în general, mai multe drepturi. În schimb, cineva care a avut perioade lungi fără contribuții va acumula mai puține.

Tocmai de aceea, două persoane care au muncit același număr de ani pot ajunge la pensii diferite. Sistemul public urmărește nu doar durata activității, ci și contribuțiile plătite pe parcursul acesteia.

Dar dacă pensiile sunt plătite din contribuțiile celor care lucrează astăzi, ce se întâmplă atunci când numărul contribuabililor începe să scadă?

De ce se spune că sistemul este sub presiune

Gândiți-vă la o familie în care părinții își ajută bunicii. Peste ani, copiii vor ajunge să-i sprijine pe părinți. Sistemul public de pensii funcționează după aceeași logică, doar că la scara unei țări.

Modelul funcționează atât timp cât există suficienți oameni care muncesc și contribuie pentru a susține plata pensiilor.

Problema apare atunci când echilibrul dintre cele două generații începe să se schimbe.

România are tot mai puțini tineri, iar natalitatea este în scădere. În același timp, milioane de persoane active lucrează în străinătate, iar speranța de viață este mai mare decât în trecut. Totodată, generațiile numeroase născute în anii ’60 și ’70 ajung treptat la vârsta pensionării.

Rezultatul este simplu: tot mai puțini contribuabili trebuie să susțină plata pensiilor pentru tot mai mulți beneficiari.

Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană și Banca Mondială avertizează că îmbătrânirea populației va pune o presiune tot mai mare asupra sistemului public de pensii în următoarele decenii.

Tocmai pentru a reduce dependența exclusivă de sistemul public, România a dezvoltat și un al doilea pilon al sistemului de pensii.

Ce rol are Pilonul II

Spre deosebire de Pilonul I, unde contribuțiile sunt folosite pentru plata pensiilor actualilor pensionari, banii direcționați către Pilonul II sunt virați într-un cont individual. Acesta este deschis pe numele fiecărui participant, iar banii sunt investiți până la pensionare.

Astfel, o parte din contribuțiile unui angajat continuă să susțină sistemul public, iar o altă parte este acumulată în propriul său cont pentru viitor.

Cele două componente nu se exclud, ci se completează. Pentru mulți dintre cei aflați astăzi în activitate, veniturile de la pensie vor proveni din ambele surse.

Provocările pensiilor de mâine

După ce înțelegem cum funcționează sistemul public de pensii, apare firesc o altă întrebare: ce înseamnă toate acestea pentru cei care lucrează astăzi?

Sistemul public va rămâne principala sursă de venit pentru majoritatea pensionarilor și în anii următori. Însă schimbările demografice arată că echilibrul pe care se bazează devine tot mai greu de menținut. Tot mai puțini angajați vor trebui să susțină plata pensiilor pentru un număr tot mai mare de beneficiari.

Acesta este și motivul pentru care specialiștii atrag atenția că pensia publică nu ar trebui privită ca singura sursă de venit după încheierea activității. Pilonul II și alte forme de economisire pe termen lung pot completa veniturile oferite de sistemul public. Totodată, pot reduce dependența de schimbările demografice din viitor.

Cu alte cuvinte, pensia nu se construiește doar în ultimii ani de activitate, ci pe parcursul întregii cariere.

Concluzie

Sistemul public de pensii este unul dintre cele mai importante mecanisme prin care statul asigură venituri pentru milioane de români după încheierea activității profesionale. Deși regulile după care funcționează sunt bine stabilite, modul în care sunt calculate pensiile și felul în care sunt finanțate rămân adesea greu de înțeles.

În același timp, îmbătrânirea populației, scăderea natalității și migrația pun o presiune tot mai mare asupra acestui model. Din acest motiv, specialiștii consideră că pensia publică va trebui completată tot mai des de alte forme de economisire, precum Pilonul II sau economiile personale.

Înțelegerea modului în care funcționează sistemul public nu garantează o pensie mai mare. Îi ajută însă pe cei care contribuie astăzi să înțeleagă de unde provin drepturile pe care le vor avea mâine și de ce deciziile luate de-a lungul vieții active pot influența veniturile de la pensionare.