Criza energetică din România pe înțelesul tuturor. Dian Popescu (expert în energie): „S-a greșit mult, dar România nu va intra în blackout”

Nimeni nu pare preocupat în România de esența problemei. Sistemul energetic românesc trece printr-o perioadă critică, dar nimeni nu face o analiză și o strategie eficientă pentru anii care urmează. Contabilii din fruntea guvernului au doar soluții de „peticire” pentru zilele acestea: mai aruncă o stâncă în aer, mai scufundă o barjă și probabil spun un „doamne ajută să plouă” în gând.

Într-un interviu acordat NewsEdge, expertul în energie Dian Popescu explică mecanismele din spatele actualei crize, făcând o analiză tehnică și economică a erorilor de management din ultimii ani. În plus anumite clișee sunt detaliate dincole de cifre seci și termeni tehnici,

Sistemul energetic românesc pe vremea lui Ceaușescu și în prezent

Producția de energie a României a scăzut masiv față de anul 1989. Această evoluție este invocată adesea ca ceva dramatic. Dar în esență ea este explicată prin schimbările structurale majore din economie și din consumul casnic. Unii pot zice că e bine pentru că marii poluatori industriali din „Epoca de Aur” s-au închis, alții cred că astfel s-a nenorocit economia. Dar aceasta e realitatea de atunci și de astăzi.

• Înainte de 1989, economia funcționa în trei schimburi, inclusiv la sfârșit de săptămână. Marii consumatori industriali (precum combinatul Siderurgic Galați, Alro Slatina, IMGB sau Uzinele 23 August) utilizau cuptoare de mare putere, generând un consum național constant de 12.000–14.000 MWh. În prezent, închiderea sau reducerea activității a mii de întreprinderi a prăbușit consumul industrial.
• Un alt factor de scădere a consumului, în zona casnică de această dată, este apariția unor noi tehnologii. Deși numărul de aparate a crescut, consumul pe zona de iluminat a scăzut considerabil datorită tehnologiei LED, care consumă de până la 20 de ori mai puțin decât becurile cu incandescență. Aparatele casnice devin și ele din ce în ce mai economice.
• Sistemul înregistrează 3.000–4.000 MW instalați la prosumatori, capacitate care nu apare direct în raportările de consum ale Transelectrica.

Cât de greșită e abodarea despre exploatarea minelor

Expertul subliniază că în spațiul public se face o confuzie gravă între minele de adâncime și carierele de suprafață. Omul din fața televizorului când aude de mineri și cărbune se gândește la oamenii cu lămpaș care intră în galerii. Trebuie făcută diferența ăntre exploatările de huilă și cele de lignit, precum și ceva precizări legate de centralele termice pe bază de cărbune.

Minele din Valea Jiului (precum Lupeni sau Lonea) sunt mine de adâncime pentru huilă, aflate la peste 1.000 de metri subteran, cu riscuri mari de explozie, în care accidentele se țineau lanț. Închiderea celor mai multe dintre aceste mine a fost justificată, spune expertul.

În schimb, termocentralele precum Rovinari, Turceni, Ișalnița sau Craiova 2 au fost proiectate pe lignit, un cărbune care se exploatează în cariere de suprafață: „Lignitul se exploatează în cariere de suprafață, nu în mine, fără niciun fel de risc. Practic, noi exploatăm lignitul cu excavatoarele. Nu ne ducem jos la 1.000 de metri sub pământ. Politicienii vorbesc de la televizor și majoritatea habar n-au, dar să nu confundăm minele cu huilă cu carierele de lignit. Astea nu trebuiau închise, trebuiau dezvoltate, cum merg și în Germania.” susține Dian Popescu.

România deține rezerve de lignit confirmate pentru încă cel puțin 50 de ani. Cu doar câteva grupuri repornite la Turceni și Rovinari, s-ar putea asigura rapid peste 1.000 MWh în bandă, salvând balanța energetică în orele de vârf.

Regenerabilele, stocarea și modelul Bulgariei

Un alt punct nevralgic îl constituie gestionarea energiei verzi. Sursele solare și eoliene sunt intermitente și creează dezechilibre acute când soarele apune sau vântul se oprește. Deoarece energia electrică nu poate fi stocată în rețea, iar producția și consumul trebuie să fie egale la secundă, sistemul are nevoie de stocare în baterii sau/și de capacități de dispecerizare.

Spre deosebire de România, care a acumulat doar aproximativ 1.000 MW în baterii, Bulgaria a dezvoltat 9.000 MW capacitate de stocare, menținând totodată centrala nucleară Kozlodui și termocentrale pe gaze.

„Bulgarii au zis foarte inteligent: avem centrala nucleară, avem centralele pe gaze… mărim capacitatea de stocare astfel încât aceste producții [solare] să fie absorbite de baterii… Și acum am ajuns ca noi să scoatem 15-20 de milioane de euro în fiecare seară către Bulgaria, către Ungaria, pentru că ei sunt puși la adăpost, iar noi primim energie.” spune Dian Popescu.

Riscul de avarie și capacitățile pe gaze nefolosite

Lumea se teme de o avarie de talia celui din Peninsula Iberică. Pana masivă de curent care a lovit Spania, Portugalia, precum și părți din sudul Franței pe 28 aprilie 2025, a fost considerată cel mai grav incident de acest tip din Europa continentală din ultimele două decenii.

În România însă dupā 1977, sistemul național de transport pe liniile de 220 kV și 400 kV a fost reproiectat de ingineri pentru a izola automat avariile pe regiuni mici.

Cu toate acestea, există riscul opririi forțate a marilor consumatori industriali dacă Dunărea scade și afectează reactoarele de la Cernavodă, Paks (Ungaria) sau Kozloduy (Bulgaria), caz în care importurile nu vor mai fi posibile.

Una dintre cele mai mari probleme din România, spune Popescu sunt blocajele majore în finalizarea proiectelor energetice pe gaze naturale ale statului:

• Termocentrala Chișcani (400 MW): A fost modernizată cu 50 de milioane de euro, dar este oprită din 2012.
• Termocentrala Iernut (410 MW): Înregistrează întârzieri de 8 ani în procesul de punere în funcțiune.

Situația de la Cernavodă și proiectul SMR-urilor

Oamenii aud zilnic la tv despre oprirea grupurilor nucleare de la Cernavodă. Miniștrii se laudă că aruncă stânci în aer, scufundă barje ca să devieze cursul Dunării și să ridice nivelul în zona Cernavodă. „Specialiștii de pe afară râd de noi când văd eroisme d-astea”, spune specialistul.

Problemele de răcire ale reactoarelor 1 și 2 de la Cernavodă pe timp de secetă nu sunt din ultimele luni, provin din nefinalizarea proiectului hidrotehnic original. Acesta a fost conceput în perioada comunistă pentru 5 reactoare și includea canale și aducțiuni speciale de apă. Neefectuarea lucrărilor de dragare și adâncire a obligat autoritățile să apeleze la soluții provizorii, al căror succes e un fel de frecție la picior de lemn.

Întrebat care variantă ar trebui adoptatî pentru viitor, continuarea grupurilor 3-4-5 de la Cernavodă sau reactoarele modulare mici (SMR), expertul exprimă rezerve serioase legate de costurile de amortizare și fezabilitatea economică ale ultimelor.

„Grupurile și costurile pentru SMR-urile de la Doicești fac ca, pentru a se amortiza, să vândă cu 365 de euro megawattul-oră. Cu 6 miliarde de euro cât au declarat că va costa un SMR de 400 MW, spre deosebire de grupurile 3 și 4 de la Cernavodă unde discutăm de 10-12 miliarde dar pentru 1.400 MW, unde avem deja fundații turnate și ce s-a mai făcut deja de când s-au construit primele două unități.”

Doar incompetenți la conducere ministerelor și companiilor din energie

Sursa centrală a dezechilibrelor din sistemul energetic o reprezintă, conform expertului, lipsa cadrelor tehnice de specialitate din funcțiile de decizie ale companiilor de stat.

„În tot sistemul energetic, în companiile importante ale statului… la Ministerul Energiei, cei care conduc sunt un doctor și un jurnalist. La Transelectrica nu este niciun inginer energetician în conducere. La cea mai mare companie de distribuție, Electrica, nu există în directorat niciun inginer energetician. La Romgaz, de 10-12 ani, nu există niciun inginer cu petrolul terminat în conducere. Toți sunt absolvenți de Hyperion, Nicolae Titulescu, Ecologică și o bună parte SNSPA,” spune Dian Popescu.

Soluția avansată de el pentru redresare constă în revenirea la un mix energetic integrat (reunirea capacităților hidro, nucleare, pe gaze și pe cărbune). Prin medierea costurilor dintre sursele ieftine (hidro/nuclear) și cele scumpe (gaze/cărbune), populația și industria ar putea beneficia din nou de un preț sustenabil la energie.

Riscul de blackout în România

În spațiul public se tot anunță un iminent blackout național. Dian Popescu demontează acest mit, explicând că rețeaua națională de transport a energiei este protejată de o structură tehnică extrem de robustă, reproiectată în urma unei mari avarii din trecut.

„Noi am avut pe 10 iunie 1977 un blackout al României generat de niște defecțiuni tehnice. Pagubele blackout-ului au fost mai mari decât cele de la cutremur [cel din 4 martie 1977 – n.r]. Dar după blackout-ul din ’77, sistemul de transport al energiei de înaltă tensiune, pe liniile de 220 și 400 kV, s-a reconfigurat, s-a reproiectat de niște ingineri profesioniști, tocmai din această cauză: ca dacă avem o linie sau o zonă cu probleme, celelalte zone să o izoleze și să nu se desincronizeze sistemele energetice,” spune specialistul

Din acest motiv tehnic, un blackout total al României nu se poate întâmpla. În cazul pierderii unei linii mari de import, sistemul va decupla local avaria, fiind afectate izolat doar anumite regiuni sau localități.