Controverse în SUA. Planul de a transmite în direct o execuție stârnește critici dure

Execuția lui Hasan este programată pentru 3 decembrie și ar urma să fie realizată prin împușcare. În opinia lui Hegseth, transmisia publică ar avea și un rol educativ, pentru ca oamenii să înțeleagă gravitatea consecințelor unor asemenea crime.

Will contestă această justificare și se întreabă dacă expunerea publicului la o execuție ar contribui cu adevărat la prevenirea violenței. Editorialistul consideră că o asemenea inițiativă riscă să banalizeze moartea și să transforme aplicarea pedepsei capitale într-un spectacol.

Hasan a ucis 13 persoane și a rănit alte 32 în atacul din 2009. Potrivit autorului, ideea că publicul ar trebui să urmărească execuția pentru a înțelege consecințele crimelor ridică întrebări despre scopul unei astfel de demonstrații și despre mesajul transmis de autorități.

Cazul unei execuții eșuate, invocat în dezbaterea despre pedeapsa capitală

Editorialul face referire și la cazul Christa Pike, din Tennessee, a cărei execuție prin injecție letală a fost compromisă. Femeia a supraviețuit procedurii, iar starea sa a necesitat îngrijiri medicale înainte ca autoritățile să poată lua în calcul o nouă încercare.

Will folosește acest episod pentru a evidenția contradicția dintre imaginea unei execuții prezentate drept procedură controlată și realitatea unor intervenții care pot eșua și pot provoca suferință. Autorul amintește că execuțiile publice au fost, timp de secole, forme de divertisment pentru mulțimi. În opinia sa, societatea modernă a ajuns să privească asemenea practici cu repulsie, inclusiv în condițiile în care o parte dintre americani continuă să susțină pedeapsa cu moartea.

Un alt argument privește intervalul mare dintre condamnare și executare. În cazul lui Hasan, pedeapsa este programată la aproximativ 17 ani după atacul din 2009, ceea ce, potrivit editorialistului, ridică semne de întrebare cu privire la rolul de descurajare al pedepsei capitale.

Critici la adresa administrației Trump

Will pune inițiativa lui Hegseth în contextul discursului oficial despre valorile civilizației occidentale. El amintește că secretarul de stat Marco Rubio a susținut la Atena un discurs despre civilizația occidentală, în apropierea Acropolei, unul dintre simbolurile istorice ale acesteia. Contrastul dintre apărarea valorilor civilizației și promovarea unei execuții televizate ca instrument de educare a publicului. El subliniază că standardele morale ale societăților se pot schimba în timp, dar evoluția nu înseamnă întotdeauna progres.

În sprijinul argumentului său, Will amintește de jurisprudența Curții Supreme a SUA privind interdicția pedepselor „crude și neobișnuite”, prevăzută de al Optulea Amendament al Constituției americane.

Autorul leagă, de asemenea, controversa de apropierea alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului prezidențial, scrutin considerat un test important pentru administrația republicană. Will afirmă că reacția de repulsie față de o asemenea inițiativă nu reprezintă, în sine, un argument, dar poate fi o reacție morală justificată. Titlul articolului sintetizează poziția sa critică: „Umpli guvernul cu barbari și obții un guvern barbar”.