Termeni prea vagi, riscuri prea mari. Codul UNESCO pentru comerțul cu obiecte culturale, contestat de industrie

Codul de etică UNESCO pentru comerțul cu obiecte culturale, adoptat pe 22 mai 2026, în urma unei revizuiri de cinci ani, stabilește zece principii voluntare pentru profesioniștii pieței de artă, de la proveniența pieselor, până la cooperarea cu autoritățile naționale. Antiquities Dealers’ Association (ADA) din Marea Britanie a criticat dur documentul, avertizând că formulările imprecise ar putea genera valuri de cereri de restituire a antichităților, chiar și pentru piese cu proveniență clară și legală.

Ce prevede, de fapt, noul cod de etică UNESCO

Codul de etică UNESCO revizuit stabilește zece principii voluntare destinate profesioniștilor din piața de artă. Ele acoperă aspecte precum proveniența obiectelor, verificarea diligentă, păstrarea registrelor de tranzacții și cooperarea cu autoritățile din țările de origine. Krista Pikkat, directoarea situațiilor de urgență din cadrul UNESCO, a descris documentul drept „un cadru practic menit să ghideze o conduită responsabilă” și să „combată traficul ilicit”.

Codul are, de altfel, o istorie mai lungă. Prima versiune a fost adoptată în 1999, ca un complement profesional voluntar la tratatul UNESCO din 1970. Era împotriva importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală. O parte din formulările contestate acum, apăreau în această versiune inițială. Se cerea comercianților să nu transfere obiecte atunci când aveau „motive rezonabile” să creadă că acestea fuseseră furate, „înstrăinate ilegal”, excavate clandestin sau exportate ilegal.

Criticile ADA: termeni vagi, riscuri concrete

Într-un comunicat publicat pe 28 iulie, Antiquities Dealers’ Association a numit revizuirea codului de etică UNESCO o „ocazie ratată”. Organizația reprezintă specialiști din casele de licitații și susține vânzarea controlată a artei antice. Ea susține că expresii precum „înstrăinat ilegal”, „diligență corespunzătoare” sau „motiv rezonabil” rămân insuficient definite pentru a aplicarea corectă în practică.

ADA obiectează față de prevederile care cer comercianților să coopereze atunci când o țară de origine solicită returnarea unui obiect. Asociația subliniază că o simplă cerere de acest tip nu stabilește, prin ea însăși, caracterul ilicit al piesei respective. „Experiența îndelungată a arătat că țările de origine revendică obiecte indiferent de statutul lor real, așa că, fără a clarifica faptul că obiectul trebuie să fie efectiv ilicit, codul s-ar dovedi inacceptabil pentru piață”, se arată în comunicatul asociației.

Avertismentul central al ADA vizează un fenomen tot mai frecvent. Obiecte „vândute și exportate legal, cu ani în urmă, sunt acum declarate proprietate națională și ilicite, conform legislației interne”. Asta pe măsură ce statele își înăspresc legile privind patrimoniul cultural. E o schimbare retroactivă de statut juridic pe care industria o consideră profund problematică pentru securitatea tranzacțiilor comerciale legitime.

Cazul Mexic-Sotheby’s, o dispută concretă despre restituirea antichităților

Tensiunea dintre revendicările țărilor de origine și tranzacțiile derulate în alte jurisdicții a fost ilustrată concret în iunie. Atunci, guvernul mexican a cerut casei de licitații Sotheby’s din New York să retragă de la vânzare o mască din Teotihuacán și o figurină ceramică din Veracruz. Ministra culturii din Mexic, Claudia Curiel de Icaza, a scis pe Instagram că Institutul Național de Antropologie și Istorie identificase obiectele drept parte a patrimoniului cultural al țării.

Un purtător de cuvânt al Sotheby’s a declarat pentru The Art Newspaper că firma aplică „standarde riguroase de diligență pentru fiecare obiect”. De asemenea, că respectă „toate legile locale și internaționale”. „După ce am analizat în detaliu proveniența acestor loturi și am corespondat direct cu UNESCO, nu găsim niciun temei pentru această revendicare”, a adăugat reprezentantul casei de licitații . Răspunsul ilustrează exact tipul de conflict pe care ADA îl anticipează la scară largă, odată cu aplicarea noului cod.

O reconsiderare mai amplă a eticii în lumea patrimoniului cultural

Criticile ADA vin pe fondul unei reconsiderări mai ample a eticii profesionale legate de obiecte culturale, la nivel internațional. Pe 25 iunie, Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) și-a adoptat propriul cod de etică revizuit. Acesta stabilește că etica muzeală trebuie să depășească simpla conformitate legală. Documentul cere instituțiilor să-și recunoască rolul istoric în colonialism. De asemena, le cere să adopte practici reparatorii și să investigheze obiectele ale căror istorii de proprietate sunt ilegale sau „altfel problematice”.

Tot în luna iunie, Muzeul Metropolitan de Artă din New York a returnat Cambodgiei două sculpturi. S-a întâmplat după ce o anchetă privind colecția comerciantei Doris Wiener a adus informații noi. Acestea au clarificat istoricul acestor piese. Cele două evenimente arată o direcție clară în care se îndreaptă instituțiile majore ale lumii artei. E transparența și o responsabilitatea sporită legate de restituirea antichităților. Această direcție e considerată de ADA în forma actuală a codului, insuficient calibrată pentru realitățile practice ale pieței legale de artă.