Cluj-Napoca a ajuns să-și alunge propriii locuitori. De ce 45% din venituri se duc pe locuință și unde a greșit succesul

O glumă circulă pe ulițele virtuale ale orașului. Cică săracii merg în vacanță în Dubai, iar cei care își permit rămân în Cluj. Este genul de ironie amară care conține mai mult adevăr decât confort. Cluj-Napoca, timp de decenii visul universitar al românilor din această parte a țării, și nu numai, orașul cu cel mai dinamic sector IT din țară, a ajuns să-și alunge propriii locuitori cu prețurile sale. Le place să spună că ar fi și capitala neoficială a clasei creative.

Și atunci, cum s-a ajuns aici? Se întreabă cei de la Cluj today. Ne întrebăm și noi, căci unii chiar am făcut asta, am plecat din Cluj, alungați de nivelul prețurilor și al traiului. Răspunsul necesită o călătorie prin trei decenii și jumătate de transformări economice, fiecare cu propriile mecanisme și propriile costuri sociale.

Motoarele scumpirii, IT, studenți și un cerc vicios

Clujul a cunoscut cele mai spectaculoase creșteri salariale din România în ultimii 20 de ani. Acestea au fost aduse de sectoare economice care sunt acum în dificultate: industria IT și serviciile pentru afaceri. Aceasta a produs un cerc vicios: salariile mari au crescut cererea, prețurile au crescut, iar cei cu venituri sub medie au fost împinși spre margine.

Prețurile au crescut și pentru că Clujul atrage în fiecare an zeci de mii de tineri din toată România la studii, iar câteva mii dintre ei provin din familii din Europa Occidentală, cu venituri superioare mediei românești, alimentând la rândul lor spirala ascendentă a prețurilor, potrivit directorului UBB CORE, Leonard Horvath.

Anii ’90 și supraviețuirea într-un oraș cenușiu

În Clujul anilor 1990, dominat de colosul industrial CUG și de fabrici precum Iris și Libertatea care își reduceau masiv activitatea, costul traiului era o ecuație a supraviețuirii. Salariile se numărau în zeci și sute de mii de lei vechi, iar clujenii cheltuiau peste 70% din venituri pe mâncare și utilități de bază.

Scandalul piramidal Caritas a lăsat mii de clujeni faliți în 1994. Un oraș care producea fontă, porțelan și bocanci se pregătea, fără să știe, pentru una dintre cele mai spectaculoase reconversii urbane din Europa de Est.

Anii 2000–2010, stabilizare, centre comerciale și prima clasă de mijloc

Momentul de cotitură a fost 2005, când leul a fost denominat, iar puterea de cumpărare a început să crească real. Clujul și-a schimbat profilul: fabricile vechi lăsau loc primelor supermarketuri și centre comerciale,Polus Center și Iulius Mall, deschise spre finalul deceniului.

Între timp, nu se mai produceau bocanci Clujana, deși cererea exista. Ponderea cheltuielilor pentru hrană a scăzut spre 45-50%, lăsând loc bugetelor pentru electrocasnice, mașini și primele vacanțe în străinătate. Criza din 2008 a înghețat piața imobiliară local, dar numai temporar.

Boom-ul IT și decuplarea de restul țării

Perioada 2013–2019 a reprezentat racheta de lansare a Clujului. Ascensiunea fulminantă a sectorului IT și transformarea orașului într-o forfotă a festivalurilor internaționale, precum Untold, TIFF, au pompat sume uriașe în piața locală.

Pentru prima dată, costul traiului în Cluj-Napoca s-a decuplat vizibil de media națională. Un clujean cu salariu mediu pe economie a început să resimtă Clujul ca pe un oraș scump, în timp ce segmentul cu venituri mari dicta standardele pieței.

2020–2026, pandemie, inflație și criza locuințelor

Pandemia, criza energetică și războiul de la graniță au declanșat un val de inflație globală resimțit acut în Cluj. Deficitul de locuințe noi cauzat de regulile stricte de urbanism a transformat achiziția sau închirierea unui apartament într-un efort financiar greu de susținut pentru tineri.

Structura cheltuielilor s-a inversat complet față de anii 1990. Locuința, incluzând aici chirie, rată și utilități, a devenit cea mai mare cheltuială din bugetul lunar, ajungând la 45% din venituri în 2026, față de doar 15% în 1991.

Enclavă sau oraș pentru toți? Dilema următorilor ani

Provocarea următorilor ani pentru administrația locală nu mai este atragerea de noi investitori, ci transformarea orașului într-un spațiu accesibil pentru toți locuitorii săi și prevenirea transformării definitive a Clujului într-o „enclavă a bogaților”. Un oraș care și-a alungat profesorii, asistenții medicali și funcționarii publici în comunele-dormitor din jur nu este un oraș prosper. Este un oraș cu probleme de identitate pe care niciun festival și niciun hub tehnologic nu le poate acoperi la nesfârșit.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni.

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru.

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!