China își mută producția aproape de UE. Maroc și Turcia devin noile centre pentru exporturile către Europa

China accelerează investițiile în Maroc și Turcia, două state care beneficiază de acorduri comerciale preferențiale cu Uniunea Europeană. Potrivit unei analize publicate de Euronews, strategia urmărește mutarea unei părți a producției în apropierea granițelor UE. Ceea ce ar permite companiilor chineze să exporte mai ușor către piața europeană și să reducă impactul tarifelor comerciale impuse de Bruxelles.

Schimbarea de strategie vine după ce Uniunea Europeană a introdus în ultimii ani taxe suplimentare pentru mai multe produse provenite din China. Inclusiv pentru vehiculele electrice, notează Știri pe surse.

Maroc și Turcia, noile puncte-cheie pentru investițiile chineze

În loc să exporte direct din China, tot mai multe companii aleg să producă în Maroc și Turcia, țări care au relații comerciale avantajoase cu Uniunea Europeană.

Potrivit oficialilor europeni, această tendință ar putea conduce la o creștere a importurilor de produse fabricate de companii chineze în aceste state. Acestea urmează să ajungă pe piața comunitară beneficiind de condiții comerciale mai favorabile.

În paralel, Comisia Europeană încearcă să reducă dezechilibrul comercial dintre UE și China și a reluat negocierile cu Beijingul în luna iunie. Până în prezent, nu există însă garanții că discuțiile vor produce rezultate într-un termen scurt.

Investiții de miliarde de dolari

Datele publicate de Rhodium Group arată că, în ultimii patru ani, investițiile chineze au ajuns la aproximativ 6 miliarde de dolari în Maroc. Și la 2 miliarde de dolari în Turcia.

Egiptul atrage, la rândul său, investiții importante din partea Chinei, estimate la aproximativ 6 miliarde de dolari doar în 2025. Însă producția realizată acolo este destinată în principal piețelor din Statele Unite și regiunea Golfului.

În Maroc, investițiile sunt concentrate în special în industria vehiculelor electrice și a componentelor pentru baterii.

Armand Meyer, expert în cadrul Rhodium Group, explică faptul că această tendință nu este una temporară. „Există o tendință autentică pe termen lung care a început după COVID-19. Vedem companii chineze care își stabilesc operațiuni în țară pentru a fabrica bunuri cu valoare adăugată mare.”

Printre companiile chineze care dezvoltă proiecte industriale în Maroc se numără producătorul de baterii Gotion, companiile BTR, Tinci și Huayou, specializate în materiale pentru baterii, APG, producător de sisteme de frânare, precum și Sentury Tire, producător de anvelope.

Turcia atrage investiții în industria auto și energetică

Și Turcia a devenit o destinație importantă pentru investițiile chineze.

Constructorul auto BYD a anunțat construirea unei fabrici în această țară, proiect care beneficia de facilități privind taxele de import. Dar implementarea acestuia este momentan suspendată.

Armand Meyer explică obiectivul investiției: „Ideea era de a construi o mega-fabrică în schimbul unei scutiri de la taxele de import turcești, deoarece Turcia impune tarife vehiculelor electrice chinezești.”

În același timp, companii precum Haier, din industria electrocasnicelor, și Astronergy, producător de panouri fotovoltaice, și-au extins investițiile pe piața turcă.

Bruxelles-ul caută soluții pentru limitarea acestei strategii

Potrivit economistului Thomas Grjebine, de la Centrul Francez pentru Cercetare și Expertiză în Economia Mondială, acordurile comerciale existente fac dificilă reacția Uniunii Europene. „Acordurile de liber schimb cu Marocul și Turcia acoperă aproape toate bunurile. Prin urmare, este complicat să contracarezi strategia de export chineză.”

Acesta arată că Beijingul folosește cele două state drept platforme pentru accesul pe piața europeană. „Investițiile în aceste țări-poartă reprezintă aproximativ un sfert din investițiile totale ale Chinei în Europa și Magreb.”

Legea europeană privind industria generează dezbateri

În luna martie, Comisia Europeană a prezentat proiectul Legii Acceleratorului Industrial (IAA). Aceasta urmărește să sprijine companiile europene în accesarea contractelor și finanțărilor publice.

Propunerea a generat reacții din partea Chinei. Dar și dezbateri în interiorul Uniunii Europene privind statutul Marocului și Turciei în cadrul conceptului „Fabricat în Europa”.

Organizația constructorilor auto europeni (ACEA) susține menținerea Marocului în această categorie, având în vedere investițiile importante realizate acolo de producători europeni.

În schimb, eurodeputatul francez Pierre Jouvet consideră că această situație avantajează strategia Beijingului. „Chinezii știu foarte bine că o serie de companii și-au localizat o parte din lanțul valoric în aceste țări și fac lobby intens pentru a se asigura că Marocul și Turcia nu sunt excluse din ceea ce este considerat «Fabricat în Europa».”

El a adăugat: „Aceasta face parte din strategia de investiții și de eludare a tarifelor a Beijingului.”

Măsurile comerciale actuale sunt mai greu de aplicat

Specialiștii în comerț internațional consideră că mecanismele existente sunt mai dificil de utilizat atunci când producția are loc efectiv în Maroc sau Turcia. Și nu mai este vorba doar despre schimbarea certificatului de origine.

Avocatul Laurent Ruessmann explică: „Ani de zile, a fost vorba în mare parte de transbordare prin aceste țări, exportatorii chinezi schimbând pur și simplu certificatul de origine, dar apărarea pieței UE a devenit acum mult mai dificilă.”

În ultimii ani, Uniunea Europeană a introdus taxe antidumping și antisubvenții pentru mai multe produse provenite din China, Egipt și Maroc. Dar experții spun că noul model investițional complică aplicarea acestor instrumente.

Comisia Europeană ar putea adopta noi instrumente comerciale

Potrivit datelor OCDE, companiile chineze beneficiază de subvenții semnificativ mai mari decât cele acordate firmelor occidentale.

Avocatul Victor Crochet, de la Nishimura & Asahi, apreciază că instituțiile europene vor trebui să își adapteze mecanismele de apărare comercială. „În aceste cazuri, Comisia nu se mai poate baza pe normele anti-eludare și trebuie să lanseze o nouă anchetă.”

Acesta atrage atenția că demonstrarea dumpingului sau a subvențiilor considerate neloiale este mai dificilă atunci când producția are loc în afara Chinei. „Comisia va trebui să vină cu noi instrumente. Va încerca să împingă limitele conceptului de eludare pentru a ține pasul cu vremurile, chiar și atunci când materiile prime nu mai provin din China.”