China presează tot mai mult Europa, în timp ce liderii UE întorc capul. Presiunea Beijingului pe industriile europene crește

China nu s-a ferit să formuleze amenințări explicite cu privire la două propuneri UE. Cea care privește accelerarea industrială și Legea securității cibernetice.

Interpretarea convențională a coerciției economice chineze din trecut este că aceasta nu a funcționat. Când Beijingul a impus tarife și interdicții neoficiale asupra orzului, vinului și cărnii de vită australiene în 2020, impactul a fost de scurtă durată.

Mulți exportatori au găsit noi cumpărători, iar comerțul a fost redirecționat. Confruntarea Lituaniei cu China din 2021 privind biroul de reprezentare al Taiwanului din Vilnius a urmat o traiectorie similară. Piața globală, se spune, este cel mai bun antidot împotriva coerciției.

Europa acceptă presiunile Chinei de teama represaliilor

Datele comerciale nu țin însă seama de mecanismul politic care acționează în acest context. Coercițiile contribuie la auto-sancționarea continuă de către Europa a acelor politici care ar putea rezolva problema Chinei. Dacă factorii de decizie europeni renunță preventiv la ele din teama de represalii, Beijingul își atinge obiectivele. Coerciția funcționează la fel de bine prin îngustarea spațiului de manevră politic.

Opțiunile de înghețare ale Beijingului se multiplică rapid. Reformele Chinei în materie de control al exporturilor din ultimul an au creat cadrul juridic pentru acordarea de licențe pentru pământuri rare. În practică, o fabrică sud-coreeană de baterii din Polonia ar putea avea în curând nevoie de o licență chineză. Făra ea ar risca sancțiuni dacă un singur ingredient chinezesc intră în lanțul său de producție.

China vrea să introducă licențe pentru pământurile rare

Acest lucru ar putea permite Beijingului să recompenseze firmele care aprofundează integrarea cu China. Beijingul ar putea să refuze licențele celor care încearcă să construiască alternative.

Cele mai recente reglementări ale Chinei privind securitatea lanțului de aprovizionare merg și mai departe. Ele transformă în mod explicit respectarea legilor europene într-o armă. Beijingul a ordonat deja companiilor sale să nu se conformeze unei anchete antisubvenții care privește compania Nuctech.

Privind spre viitor, UE are în vedere noi reglementări. Acestea ar putea obliga companiile europene din sectoare-cheie să achiziționeze componente critice de la cel puțin trei furnizori diferiți. În acest fel încearcă să reducă dependența blocului de China.

UE ar putea expune în fața Chinei companiile pe care vrea să le sprijine

Însă, în conformitate cu reglementările din aprilie, Beijingul ar putea acum să sancționeze aceleași companii. Pentru simplul fapt că respectă legislația europeană. Practic, UE, care încearcă să reducă expunerea companiilor lor la coerciune, ar putea să plaseze aceleași firme direct în vizorul Beijingului.

Rezultatul este un efect de înghețare a agendei economice a Europei față de China. Europenii se confruntă cu un război al prețurilor, o creștere masivă a exporturilor și dezindustrializare. Totuși nu iau măsurile necesare din cauza temerilor de represalii și coerciție din partea Beijingului.

Europa pierde competitivitate în fața Chinei în industria auto

Acest efect descurajator duce la inactivitate, iar costurile acesteia se acumulează rapid. Competitivitatea prețurilor chineze în principalele industrii europene ar putea pune în pericol milioane de locuri de muncă. Expunerea depășește cu mult sectorul auto și cel chimic. Ea se extinde la mașini-unelte, semiconductori, produse farmaceutice, dispozitive medicale, baterii și energie eoliană.

Rețelele de furnizori vor urma același trend, întrucât producătorii chinezi preferă să utilizeze materii prime din China. Fiecare lună în care Europa amână abordarea presiunii pe care China o exercită asupra bazei sale industriale adâncește dependența Europei.

Industria din China este puternic stimulată de stat

Inovația și competitivitatea chineze sunt, desigur, reale în anumite sectoare. Însă avantajul sistemic al prețurilor este în mare parte un produs al capitalismului de stat. Subvențiile industriale chineze se ridică la aproximativ 4% din PIB, aproximativ dublul mediei UE.

Rezultatul este un război acerb al prețurilor pe piața internă. De aceea mulți producători chinezi pot supraviețui doar prin exporturi. În plus, băncile chineze depind de creșterea exporturilor pentru a reînnoi creditele pe care le-au acordat deja.

Europa are soluții, dar se teme de China

Europa se numără printre cele mai expuse la acest șoc provocat de China. Însă un pachet cuprinzător de măsuri menite să compenseze acest dezechilibru continuă să fie blocat de Berlin și alte capitale UE. Acesta include tarife la import, restricții privind achizițiile publice, condiționalități privind investițiile străine directe.

În schimb, dezbaterea privind competitivitatea europeană este dominată în mare măsură de dispute privind soluții marginale. De exemplu, cancelarul Friedrich Merz și prim-ministrul Giorgia Meloni au pus dereglementarea și reducerea birocrației în centrul răspunsului lor.Asta în timp ce multe multinaționale europene avertizează în mod constant asupra conflictelor comerciale.

Această reacție lipsită de entuziasm se datorează în parte dezacordurilor reale dintre capitalele europene. Fiecare are proprii lideri industriali și expuneri diferite față de piața chineză. Însă efectul de descurajare joacă un rol și mai important. Pârghia coercitivă a Beijingului își face simțită prezența atunci când limitează în tăcere marja de manevră politică a Europei.