Cartea săptămânii: „Shōgun” de James Clavell

Acesta ar fi, pe scurt, plot-ul, cum spun englezii. La începutul anilor ’80, când a apărut romanul, a fost un real succes. Pentru că aducea în atenția publicului momente din istoria unei nații și culturi care fascina, dar despre care nu se știa atât de mult ca acum.

De ce are încă succes „Shōgun”

În primul rând pentru că e bine scrisă. Să nu uităm că James Clavell este nu numai autorul unor romane de succes, majoritatea de inspirație orientală, dar și scenaristul unor filme precum „Marea evadare” sau „Domnului profesor, cu dragoste”.

În al doilea rând, pentru că eroul nu mai este în postura de a lupta cu răul absolut. Ci mai degrabă în situația de a alege strategia corectă pentru a-și salva pielea. Ceea ce-l face mult mai uman. În plus, avem parte de un personaj feminin care, în ciuda vremurilor, este departe de a fi un spectator tăcut și umil al intrigilor dintre nobili.

Criticii spun că elementele culturale japoneze sunt tratate superficial în roman. Unii chiar susțin că vorbele japoneze sunt folosite într-o manieră forțată în paginile cărții. Mă tem că nu sunt suficient de informată în materie pentru a mă pronunța.

„Shōgun” -ul și românii

Apariția romanului în România are propria ei istorie. Prima ediție a fost publicată cu aproximativ un an înainte de Revoluție. Pentru cei mai tineri, este necesară o explicație. Orice apariție literară, culturală în general, presupunea trecerea prin furcile caudine ale unei comisii de cenzură. Aceasta decidea dacă scrierea venea sau nu în contradicție cu dogmele socialiste ale vremii.

În privința cărților „de import” care nu veneau din universul sovietic, lucrurile erau complicate. Chiar dacă volumul trecea de comisie, accesul publicului la el era cumva îngreunat. Librăriile nu primeau exemplare spre vânzare. Sau primeau foarte puține și se vindeau pe sub mână. Credeți sau nu, se făcea trafic și cu cărți. Îmi amintesc că la apariția celei despre care vorbim, tata și-a aranjat o delegație la Timișoara pentru că avea o cunoștință la o librărie. Și persoana în chestiune l-a sunat și i-a spus că avea câteva exemplare.

Dincolo de picanteriile care au însoțit publicarea „Shōgun”-ului, acesta rămâne un roman de aventuri istorice captivant și ușor de citit, în special în vacanță. Și poate că n-ar trebui să scriu asta, dar serialul făcut de Netflix pe baza romanului nu e rău deloc.