Bruxelles analizează o armă comercială inspirată de SUA pentru a răspunde concurenței Chinei. Experții avertizează asupra riscurilor

Susținătorii inițiativei consideră că Europa are nevoie de instrumente mai puternice pentru a combate ceea ce descriu drept distorsiuni sistemice ale pieței generate de economia chineză. Criticii avertizează însă că o astfel de abordare ar putea crea probleme juridice și economice majore, inclusiv încălcarea obligațiilor internaționale asumate de Uniunea Europeană.

Dezbaterea apare într-un moment în care competiția economică dintre marile blocuri comerciale se intensifică. În paralel, statele încearcă să își protejeze industriile strategice și să își consolideze securitatea economică.

Ce este modelul „301” și de ce provoacă îngrijorare la Bruxelles

Propunerea analizată în mediile europene are la bază modelul american cunoscut sub denumirea de „Section 301”. Acesta permite autorităților americane să impună unilateral tarife sau alte restricții comerciale împotriva statelor considerate responsabile pentru practici comerciale incorecte.

Problema este că o astfel de abordare intră în conflict cu principiile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Regulile actuale prevăd că disputele comerciale trebuie soluționate prin mecanisme multilaterale și nu prin măsuri unilaterale.

Experții amintesc că Uniunea Europeană a contestat chiar ea, în trecut, utilizarea mecanismului american. Bruxelles-ul a argumentat atunci că Washingtonul nu poate acționa simultan ca reclamant, judecător și executor într-un litigiu comercial.

În prezent, o eventuală replicare a modelului american de către Uniunea Europeană ar ridica întrebări dificile.

Specialiștii atrag atenția că un astfel de instrument ar putea intra în contradicție cu obligațiile asumate de statele membre în cadrul OMC. În plus, există temeri că utilizarea unor măsuri comerciale unilaterale ar putea genera reacții similare din partea altor economii importante, amplificând tensiunile comerciale la nivel global.

Mai mulți analiști susțin că Europa dispune deja de suficiente instrumente pentru a răspunde practicilor considerate neloiale. Printre acestea se numără măsurile antidumping, controalele investițiilor străine și alte mecanisme de protecție economică dezvoltate în ultimii ani. Întrebarea principală este dacă statele membre sunt dispuse să transfere și mai multă putere instituțiilor europene pentru gestionarea securității economice.

Cine ar suporta costurile unui nou război comercial

Economiștii avertizează că orice nouă serie de restricții comerciale trebuie analizată cu atenție, deoarece efectele nu se opresc la granițele unei singure regiuni. Lanțurile globale de aprovizionare sunt astăzi extrem de interconectate. O măsură adoptată împotriva unui stat poate genera efecte în zeci de alte economii.

„Povestea nu se termină pe un singur continent. Lanțurile globale de aprovizionare contează”, este unul dintre argumentele invocate de specialiștii care cer prudență înaintea introducerii unor noi bariere comerciale.

Marile companii internaționale și firmele mici sunt obligate să analizeze permanent riscurile generate de schimbările comerciale. Costurile suplimentare pot apărea rapid prin creșterea tarifelor, întârzieri logistice sau dificultăți în accesarea anumitor piețe. Un alt subiect sensibil privește taxele digitale. Statele Unite au semnalat deja că analizează impactul unor astfel de taxe asupra companiilor americane de tehnologie.

În trecut, Washingtonul a investigat măsurile adoptate de mai multe state, inclusiv Franța, Spania, Italia și Marea Britanie. Dacă Uniunea Europeană ar introduce propriul mecanism de tip „301”, unii analiști se întreabă dacă acesta ar putea fi utilizat inclusiv împotriva unor acțiuni comerciale venite din partea Statelor Unite.

Într-un astfel de scenariu, relațiile comerciale dintre cele două maluri ale Atlanticului ar putea deveni mult mai complicate.

Experții subliniază însă că adevărata întrebare nu este cine câștigă un conflict comercial, ci cine plătește costul acestuia.

„O măsură de tip 301 lovește o țintă relativ îngustă, iar egalizarea condițiilor de concurență nu este același lucru cu înfrângerea concurenței”, se arată în analiza care a alimentat dezbaterea.

Pe termen lung, mulți specialiști consideră că soluțiile durabile trebuie să vină prin cooperare internațională și reguli comune. În paralel cu disputele comerciale, statele continuă să colaboreze în domenii precum schimbările climatice, securitatea alimentară sau comerțul digital.