Apartheid-ul de gen din Afganistan. Regimul taliban a legalizat sclavia sexuală a copiilor

Decretul nr. 18, supranumit „Codul privind separarea judiciară a soților”, reprezintă punctul culminant al opresiunii talibane, relatează El Pais. Această lege permite, în mod arbitrar, căsătoria fetelor de vârste fragede. Pretextul invocat este că acestea ar putea solicita divorțul după împlinirea vârstei de nouă ani, pragul stabilit de talibani pentru pubertatea feminină.

În realitate, însă, o copilă de șase sau șapte ani nu are nicio șansă reală de a se opune unui soț adult. Fără şanse ar fi şi navigarea prin sistemul judiciar misogin.

Zubaida Akbar, activistă afgană și director al programului pentru Afganistan al organizației Femena, explică gravitatea acestei măsuri.

„Ceea ce sancționează efectiv decretul este faptul că fetele pot fi măritate la șase sau șapte ani – sau chiar mai mici – sub pretextul că teoretic pot cere divorțul odată ce împlinesc nouă ani”, spune ea.

Această legislație nu doar că legalizează abuzul asupra minorilor. Ea face divorțul aproape imposibil pentru femeile adulte și interzice soțiilor să ceară declararea morții soților dispăruți. Ele sunt obligate astfel la o stare de „văduvie” eternă.

O viață în umbră

Ceea ce ONU definește ca „apartheid de gen” nu se limitează doar la viața privată. Decretul a suprimat complet prezența femeilor în spațiul public. Aproximativ 80% dintre femeile afgane au fost eliminate de pe piața muncii. Acestea au fost excluse din administrație, bănci, ONG-uri sau agenții umanitare. Accesul la educație este nul pentru fetele de peste 12 ani. Afganistanul este singura țară din lume cu o astfel de restricție.

Mai mult, interdicțiile au atins niveluri absurde: femeile nu pot ieși din casă fără un „mahram” (însoțitor masculin – tată, soț sau frate), nu pot merge la medic fără acesta și, în multe cazuri, li s-a ordonat să-și zidăască ferestrele pentru a nu fi văzute din exterior.

„Codul moralității” le interzice acum să-și arate fața, să privească bărbați sau să vorbească în public, vocile lor fiind considerate ceva ce trebuie ascuns la fel ca organele genitale.

Impactul umanitar și „condamnarea la moarte întârziată”

O consecință tragică a acestei segregări este colapsul sistemului medical. Talibanii au interzis femeilor să studieze medicina, asistența medicală sau moșitul, iar femeile nu pot fi tratate de medici bărbați.

„Acea decizie echivalează cu o condamnare la moarte întârziată pentru multe femei din țară”, subliniază analiștii de la Afghanistan Analysts Network (AAN).

Situația economică disperată a dus la o creștere cu 500% a căsătoriilor infantile în ultimii cinci ani. Familiile, împinse de sărăcie, își vând fiicele pentru sume infime, uneori sub 2.000 de euro, condamnându-le la o viață de violență și sarcini timpurii.

„Un copil afgan este acum cea mai lipsită de apărare ființă umană imaginabilă”, notează Rachel Reid de la AAN.

Comunitatea internațională: Între condamnări goale și legitimare

În timp ce experții avertizează că regimul taliban urmărește „eliminarea fizică” a femeilor din sfera publică, reacția comunității internaționale a fost adesea timidă. În 2025, Rusia a devenit primul stat care a recunoscut oficial guvernul taliban.

Mai mult, pe 14 mai 2026, în aceeași zi în care a fost semnat decretul ce legalizează abuzul asupra fetelor, a ieșit la iveală faptul că Uniunea Europeană a invitat o delegație talibană la Bruxelles pentru a discuta despre deportarea afganilor.

Khadija Amin, o jurnalistă afgană aflată în exil, critică dur această atitudine.

„Un covor roșu pe care această Europă, care se prezintă drept apărătoare a drepturilor omului, îl întinde pentru talibani, acordându-le legitimitate”, arată ea.

În acest climat de impunitate, talibanii au incorporat edictele morale în legislația penală, oferind „autorizație” oricărui cetățean musulman să impună „pedeapsă corectivă pe loc” pentru orice presupus păcat.

Astfel, violența împotriva femeilor a devenit un act legalizat, iar sinuciderile și femicidele au devenit știri cotidiene.

„Nu este vorba doar despre eliminarea femeilor afgane de pe piața muncii și din sfera publică, așa cum s-a spus”, subliniază Zubaida Akbar, „ci despre eliminarea lor fizică”.

Începutul unei frumoase prietenii

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!