Analiză 11 luni de mandat. Nu e jucător, nici mediator. E Nicușor.

Nicușor Dan a ajuns la Cotroceni într-un context fără precedent în politica postdecembristă. A depus jurământul pe 26 mai 2025. După ce a câștigat alegerile prezidențiale reluate în urma anulării scrutinului din decembrie 2024 de către Curtea Constituțională. În primul său discurs, noul președinte a promis „o schimbare fundamentală” a statului.

După două modele prezidențiale foarte diferite: Traian Băsescu și Klaus Iohannis, Nicușor Dan încearcă o altă formulă. În ultimele zile, în contextul crizei din coaliție, el a repetat constant că își asumă rolul de mediator și a evitat să ia partea vreunui actor politic. A chemat partidele la consultări și evită o poziționare frontală, precum și lansarea vreunui scenariu.

Profilul său personal explică, în parte, această abordare. Format ca matematician, Nicușor Dan are un stil de analiză rece, etapizat, orientat spre soluții calculate. În politică, însă, această metodă poate fi percepută diferit. Prudența devine uneori ezitare, iar refuzul de a forța decizii rapide poate fi citit ca evitare. Tocmai de aceea, criza actuală funcționează și ca un test de stil prezidențial.

Primele 11 luni de mandat oferă deja câteva indicii despre cum joacă Nicușor Dan puterea și care sunt limitele acestei strategii.

Prima mare alegere: guvernul Bolojan

Decizia fondatoare a mandatului său a fost numirea, pe 23 iunie 2025, a Guvernului condus de Ilie Bolojan. 

Decretul a consfințit alegerea unui premier asociat cu disciplină administrativă și credibilitate fiscală, dar și acceptarea unei majorități largi, pro-europene, care includea PSD. 

Pentru Nicușor Dan, aceasta a fost formula prin care putea izola AUR și stabiliza sistemul. Pentru o parte din electoratul său, a fost primul semn că președintele intră foarte repede în logica compromisului cu vechiul sistem de partide. 

Relația cu Bolojan a fost, în primele luni, una de parteneriat instituțional. Președintele a sprijinit public direcția de consolidare fiscală. Asta nu l-a împiedicat uneori să separe responsabilitatea de deciziile cele mai nepopulare ale guvernului. 

Cea mai clară ruptură de ton a apărut în jurul creșterii TVA. Nicușor Dan promisese în campanie că taxa nu va crește, dar a promulgat ulterior pachetul fiscal adoptat de guvern. A invocat atunci angajamentele europene și presiunea termenelor din PNRR. 

A fost, poate, primul moment în care a devenit clar că președintele reformei va funcționa, de fapt, ca președinte al stabilizării și al compromisului.

Justiția: să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic

Una dintre cele mai vizibile crize ale anului anterior a fost criza din Justiție. Declanșată după o investigație Recorder care acuza presiuni și intervenții în sistemul de justiție, criza nu a fost ignorată de președintele Dan.

Acesta declara atunci că: ,,Trebuie investigate cazurile prezentate și trebuie investigată mai ales recurența acestor cazuri.”

Ulterior, Nicușor Dan a organizat consultări la Cotroceni cu magistrații. În urma discuțiilor cărora a anunțat un referendum în rândul procurorilor și judecătorilor. Referendumul nu a mai avut loc. În spațiul public, nu a fost niciodată clarificată procedura prin care președintele poate organiza un referendum printre magistrați.

În aprilie 2026, președintele a făcut numirile de la marile parchete. 

Aceasta este, până în momentul de față, cea mai mare controversă a mandatului său. Președintele a primit numeroase critici de la susținătorii săi, inclusiv de la USR, pentru că a acceptat majoritatea propunerilor venite de la Ministerul Justiției, condus de PSD. 

Vorbim aici inclusiv de nume asociate cu vechea conducere a parchetelor, precum Marius Voineag sau Alex Florența. În același timp, unele dintre aceste numiri au fost făcute în ciuda unor avize negative din partea CSM și a criticilor din societatea civilă, precum cel al Cristinei Chiriac.

Acuzat că a acceptat propunerile PSD, președintele se apăra și spunea că: ,,Nu sunt propunerile PSD. […] Mi-am format părerile cu capul meu.”

Jocul lui Nicușor Dan în justiție s-ar putea rezuma așadar la trei mișcări simple: 

• a atacat;
• a amenințat și 
• a cedat.

Problema nu a fost legalitatea deciziilor, ci contradicția politică pe care ele au produs-o. Președintele care promisese schimbare a validat, în mare, o arhitectură de putere percepută ca rezultat al compromisului instituțional. 

Pentru criticii săi, acesta a fost momentul în care Cotroceniul a trecut din tabăra reformei în tabăra administrării sistemului. 

Apropierea de agenda suveranistă

În ultimul an, președintele Nicușor Dan a fost criticat în spațiul public pentru câteva dintre deciziile sale. Despre acestea, s-a spus că ar fi o încercare de apropiere de agenda suveranistă.

Cea mai controversată intervenție legislativă a președintelui a fost sesizarea legii de combatere a extremismului, cunoscută public drept „legea Vexler”. 

Nicușor Dan a invocat lipsa de claritate a unor termeni-cheie, în special definițiile legate de „legionarism” și „organizație cu caracter legionar”. A avertizat atunci că o formulare prea largă ar putea duce la interpretări abuzive. 

În argumentația sa, Nicușor Dan a făcut referire explicită la riscul ca legea să afecteze inclusiv persoane sau inițiative care țin de recuperarea istorică a rezistenței anticomuniste, inclusiv în cazul unor figuri din zona Făgărașului, unde memoria locală este mai nuanțată. 

Decizia a fost însă interpretată critic de o parte a societății civile. ONG-urile au acuzat că intervenția președintelui a slăbit un instrument necesar de combatere a extremismului și a creat un precedent sensibil în raportarea statului la trecutul legionar.

Un alt moment controversat al său a fost pelerinajul la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. De Ziua Marinei, pe 15 august 2025, Nicușor Dan a absentat de la festivitățile oficiale de la Constanța. În schimb, a fost fotografiat în pelerinaj la mănăstirea din Munții Făgăraș. 

Mănăstirea Sâmbăta de Sus este cunoscută istoric ca un loc simbolic pentru rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș. Este, totodată, și un punct de atracție pentru grupări de extremă dreaptă care revendică memoria unor luptători cu trecut legionar.

Nicușor Dan a respins orice semnificație politică, explicând că este un loc familiar din copilărie și că a fost o alegere personală, de natură religioasă. Cu toate acestea, absența de la un eveniment oficial major și suprapunerea cu un spațiu încărcat simbolic au alimentat interpretări politice negative.

Amânarea numirilor la SRI și SIE

Un alt test important al mandatului este amânarea numirilor la conducerea SRI și SIE. La aproape un an de la preluarea funcției, Nicușor Dan nu a trimis încă Parlamentului propuneri oficiale pentru cele două servicii.

În tot acest timp, serviciile funcționează în continuare cu formule interimare sau prelungite. Situația durează de ani de zile.

Președintele a abordat pentru prima dată public acest subiect în vara lui 2025, într-un interviu pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. Șeful statului a sugerat că își dorește o schimbare de paradigmă: șefii serviciilor să nu provină nici din zona politică, dar nici din interiorul sistemului. 

În același context, a exprimat și nemulțumiri legate de modul în care actualele conduceri au gestionat momente sensibile, inclusiv interferențele externe în alegerile prezidențiale din 2024. 

În practică însă, procesul a rămas blocat în zona negocierilor politice. Nicușor Dan a invocat în mod repetat necesitatea unui consens în Parlament, acolo unde aceste numiri trebuie validate. A admis și că decizia este una politică, nu pur tehnică. 

În aprilie 2026, situația rămâne neschimbată și poate chiar mai blocată ca niciodată, având în vedere criza din coaliție.

Serviciul Român de Informații este condus interimar din vara anului 2023, după demisia lui Eduard Hellvig. Aatribuțiile au fost preluate atunci de prim-adjunctul directorului, generalul Răzvan Ionescu. 

În cazul Serviciului de Informații Externe, conducerea este asigurată în continuare de Gabriel Vlase, aflat în funcție din 2018, cu un mandat care a fost prelungit succesiv în anii următori.

Medierea crizei din coaliție

Criza actuală din coaliție este primul mare test politic al mandatului său. În aceste zile, Nicușor Dan a ales să se poziționeze explicit ca mediator, evitând să se alinieze public cu una dintre tabere. 

Deși a recunoscut deschis că „pozițiile sunt ireconciliabile” și că România va intra într-o perioadă de „turbulențe politice”, președintele a insistat pe ideea că rolul său este de a menține dialogul deschis și de a încerca o soluție de compromis. Mesajul său de zilele acesta a fost unul de calm și echilibru, cu apeluri la „luciditate” și negocieri repetate între partide.

În același timp, Nicușor Dan a evitat să spună public clar dacă îl mai susține pe Ilie Bolojan. Nu a intrat nici în detalii despre posibile scenarii de schimbare a guvernului și s-a limitat la ideea că vor exista „câte runde de negocieri sunt necesare” pentru a ajunge la o formulă stabilă. 

Această reținere a fost justificată prin tensiunea socială existentă și prin nevoia de a rămâne credibil pentru toate părțile implicate.

Dincolo de această neutralitate, președintele a trasat totuși câteva linii clare. A respins ideea unui guvern în care să intre AUR și a exclus scenariul alegerilor anticipate. Argumentele au fost că acestea nu ar schimba semnificativ raportul de forțe din Parlament. 

După consultările de la Cotroceni, președintele a transmis că suntem într-adevăr într-o criză politică care nu a început azi, ci care are în spate luni de neînțelegeri și conflicte:

,,Ce am cerut partidelor la discuții, o fac și public, este să dezescaladeze retorica publică, pe de o parte. Apoi să se uite la viitor și la ce vom face și să se uite la soluții mai mult decât la probleme. […] Calm și vom trece peste.”

Echilibru sau ezitare?

După 11 luni, bilanțul lui Nicușor Dan poate fi citit în două chei. 

Pe de o parte, a menținut România ferm în axa euro-atlantică. A susținut continuitatea instituțională într-un moment extrem de fragil și a funcționat ca factor de temperare. A mers pe ideea că, într-o țară cu deficit mare, fonduri europene în pericol și un AUR în ascensiune, stabilitatea trebuie apărată chiar cu prețul unor compromisuri politice și instituționale. 

Pe de altă parte, exact aceste compromisuri i-au erodat o parte din capitalul reformist cu care a venit la Cotroceni. Numirile din justiție, blocajul de la SRI și SIE, acceptarea unei coaliții largi cu PSD și refuzul de a forța decizii radicale au alimentat impresia că outsiderul de campanie s-a transformat prea repede într-un administrator prudent al sistemului. 

Întrebarea care planează acum asupra mandatului său este simplă. Cât timp mai poate funcționa politica echilibrului într-un sistem care, în momentele decisive, cere mai mult decât echilibru?

Nicușor Dan nu a fost, în primele 11 luni, nici un președinte-jucător în sensul clasic, nici un președinte absent. A fost un președinte al prudenței, al calculelor reci și al stabilizării. 

În multe privințe, acesta este răspunsul natural al unui matematician ajuns la Cotroceni într-un moment de criză sistemică. Numai că politica nu judecă doar coerența unei metode, ci și efectul ei public. 

Iar astăzi, în plină criză de coaliție, Nicușor Dan nu mai este evaluat după promisiunile din mai 2025, ci după capacitatea de a dovedi că medierea poate fi transformată și într-un instrument real de putere.