Absurdul digitalizării forțate. Statul sancționează primării, deși 1.592 de sate nu au internet de 100 Mbps

Ghișeul.ro intră, cu doar zece zile înainte de termenul-limită, într-o etapă decisivă a digitalizării administrației publice românești. Vicepremierul Oana Gheorghiu a confirmat sâmbătă, că toate primăriile trebuie să fie înrolate în sistemul național de plăți online până pe 25 august, iar primăriile neînrolate riscă consecințe financiare directe, resimțite de întreaga comunitate locală, nu doar de aparatul administrativ.

Termenul-limită și miza reală pentru primăriile neînrolate

Ghișeul.ro trebuie să devină funcțional, până pe 25 august, în toate primăriile din România, a anunțat sâmbătă vicepremierul Oana Gheorghiu. „Toate primăriile din România trebuie să fie înrolate în sistemul de plăți online Ghișeul.ro”, a transmis oficial vicepremierul.

Numărul primăriilor neînrolate a scăzut semnificativ în ultimele zile. La 5 august, Gheorghiu anunța că 919 dintre cele 3.187 de primării din țară nu erau încă înrolate, iar peste 2,5 milioane de români nu puteau, astfel, să-și achite online taxele și impozitele locale. Astăzi, cifra a coborât la 650 de administrații locale, aflate încă în afara platformei.

Ghișeul.ro permite contribuabililor să achite de la distanță taxe, impozite, amenzi și alte obligații către instituțiile publice participante. Autoritatea pentru Digitalizarea României publică, de altfel, procedura completă prin care instituțiile se pot înrola în sistem. O face pentru cele care încă nu au finalizat acest pas administrativ obligatoriu.

Miza termenului de 25 august depășește, însă, cu mult simpla introducere a unui nou serviciu digital pentru cetățeni. Potrivit cadrului stabilit prin OUG nr. 7/2026, unitățile administrativ-teritoriale au primit un termen de șase luni pentru înscrierea în Sistemul Național Electronic de Plată Online. Dacă obligația nu este îndeplinită, poate fi sistată alimentarea bugetelor locale cu cote defalcate din impozitul pe venit. De asemenea, și cu sume defalcate din veniturile bugetului de stat, destinate echilibrării bugetelor locale. Alimentarea se reia abia după îndeplinirea obligației și comunicarea situației de către Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Vicepremierul Oana Gheorghiu susține că măsura rămâne necesară pentru modernizarea relației dintre cetățean și administrația publică. „Un stat modern nu se poate construi fără capabilități elementare de digitalizare în beneficiul cetățenilor săi.” Există, totuși, excepții pentru anumite categorii de cheltuieli, astfel încât sancțiunea nu presupune oprirea absolută a tuturor fondurilor unei primării.

Absurdul: digitalizare obligatorie, într-o țară cu 1.592 de sate fără internet rapid

Obligația legată de Ghișeul.ro intervine, însă, într-o Românie marcată de diferențe uriașe de conectivitate, între marile orașe și satele izolate. Potrivit datelor ANCOM din aprilie 2026, aferente anului 2025, utilizatorii finali din 1.592 de localități din România nu beneficiau de acces la niciun serviciu funcțional de internet fix cu viteză de cel puțin 100 Mbps. Autoritatea a demarat, între timp, o nouă colectare de date pentru actualizarea acestei situații.

Problema rămâne concentrată, în special, în zonele greu accesibile ale țării. Sunt localități montane din arcul carpatic, sate din Delta Dunării și comunități rurale izolate, din zone de deal sau de câmpie. Datele ANCOM pentru 2024 arătau 1.635 de localități, din 39 de județe în acest caz. Loicalitățile erau cu acces inexistent sau parțial la servicii fixe de minimum 100 Mbps. Cele mai multe sunt concentrate în județele Alba, Hunedoara și Caraș-Severin.

Cifra nu trebuie interpretată, totuși, ca însemnând că aceste comune sunt complet lipsite de internet. ANCOM folosește termenul localități. Această categorie include și satele componente ale comunelor. Lipsa unui serviciu fix de minimum 100 Mbps nu echivalează, automat, cu absența totală a conexiunii. Pot exista internet mobil, conexiuni fixe mai lente sau alte modalități de acces la rețea.

Obligativitatea nu are sens, cu toate diferențe de conectivitate

Din perspectivă strict tehnică, existența zonelor slab conectate nu anulează obligația impusă primăriilor neînrolate. E acolo o fractură logică în disprețuirea specificului local. Înrolarea în Ghișeul.ro nu presupune că fiecare locuitor al comunei trebuie să aibă acces la fibră optică, și nici că plata fizică a taxelor dispare complet. Obligația vizează direct primăria. Administrația trebuie doar să ofere, suplimentar, și posibilitatea achitării online.

Chiar și într-o comună unde o parte dintre sate au conexiuni slabe, sediul propriu-zis al primăriei poate dispune de suficient internet pentru operarea sistemului. Mai mult, beneficiarul serviciului nu trebuie să se afle fizic în comună. Un proprietar stabilit la București, un cetățean plecat la muncă în străinătate sau un localnic care folosește internetul mobil își pot achita, în continuare, obligațiile financiare fără să ajungă la casieria primăriei.

Din acest punct de vedere, obiectivul Guvernului rămâne greu de contestat: în 2026, posibilitatea de a plăti online taxele locale poate fi considerată un serviciu administrativ elementar, iar pasivitatea unei administrații locale nu ar trebui să priveze toți contribuabilii unei comune de această opțiune simplă și eficientă.

Sancțiunea, nu digitalizarea, rămâne partea cu adevărat discutabilă

Alegerea sancțiunii aplicate primăriilor neînrolate rămâne, totuși, mult mai discutabilă decât obligația de digitalizare în sine. Cotele defalcate din impozitul pe venit și sumele de echilibrare reprezintă o parte importantă a resurselor pentru multe comune, în special pentru cele cu venituri proprii reduse. Tocmai administrațiile mici și rurale pot avea cele mai puține resurse umane, competențe IT și capacitate administrativă necesară pentru implementarea rapidă a unor sisteme noi.

Apare, astfel, un paradox evident: pentru incapacitatea sau pasivitatea aparatului unei primării, sancțiunea financiară riscă să se răsfrângă asupra întregii comunități locale — argument cu atât mai relevant în cazul localităților izolate, unde statul însuși nu a reușit, până acum, să asigure uniform infrastructura de comunicații de mare viteză.

Primăriile nu pot invoca, totuși, automat lipsa internetului de 100 Mbps din unele sate drept motiv pentru neînrolare. Termenul legal a fost de șase luni, iar procedura vizează instituția în sine, nu conectarea fiecărei gospodării în parte. În absența unei probleme tehnice reale, neînrolarea poate ține mai degrabă de inerție administrativă, decât de o imposibilitate obiectivă de utilizare a platformei.

Rămâne, totuși, deschisă o întrebare esențială pentru echitatea reală a măsurii: câte dintre cele 650 de primării neînrolate administrează, de fapt, sate aflate pe lista ANCOM a zonelor fără internet fix funcțional de minimum 100 Mbps? Simplul fapt că România are 1.592 de asemenea localități nu demonstrează, automat, că exact aceste primării se află acum sub amenințarea sancțiunilor. O încrucișare oficială a celor două liste ar putea clarifica dacă există comune real dezavantajate tehnic, care riscă totuși pierderea unor fonduri esențiale pentru funcționarea lor de zi cu zi.