De ce unele comunități cer să fie eliminate de pe lista UNESCO. Când protejarea patrimoniului intră în conflict cu viața localnicilor

Pentru multe orașe, sate și monumente, includerea pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO reprezintă o recunoaștere prestigioasă, rezervată locurilor considerate de „valoare universală excepțională” pentru întreaga umanitate. Statutul poate aduce fonduri pentru conservare, vizibilitate internațională și un aflux important de turiști.

Totuși, în unele părți ale lumii, comunitățile locale au ajuns să considere că beneficiile sunt depășite de costuri și cer chiar eliminarea siturilor de pe lista UNESCO.

Două dintre cele mai recente exemple vin din Slovacia și Tanzania, unde localnicii susțin că politicile de conservare și dezvoltarea turismului le afectează viața de zi cu zi.

Satul slovac și valul de turiști

În munții din centrul Slovaciei se află Vlkolínec, un sat medieval cu aproximativ 20 de locuitori permanenți și 45 de case tradiționale viu colorate, grupate în jurul unei clopotnițe din secolul al XVIII-lea.

Datorită arhitecturii sale remarcabil de bine conservate, localitatea a fost inclusă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1993.

De atunci, satul a devenit o atracție turistică importantă, primind anual peste 100.000 de vizitatori.

Însă succesul turistic a venit și cu efecte nedorite. O parte dintre locuitori susțin că afluxul constant de turiști a schimbat profund comunitatea și că statutul UNESCO a generat mai multe probleme decât beneficii.

Din acest motiv, unii dintre ei au cerut chiar eliminarea satului de pe lista patrimoniului mondial.

Nemulțumiri și în Tanzania

La aproximativ 7.000 de kilometri distanță, în Tanzania, Alianța Internațională de Solidaritate Maasai a formulat o solicitare similară pentru Zona de Conservare Ngorongoro.

Regiunea este una dintre cele mai cunoscute destinații de safari din Africa și găzduiește atât o biodiversitate impresionantă, cât și comunități pastorale Maasai.

Reprezentanții acestora afirmă însă că politicile de conservare asociate statutului UNESCO au dus la restricționarea accesului la terenurile tradiționale de pășunat și, în unele cazuri, la relocarea locuitorilor din zonele folosite de generații.

Cele două situații au readus în atenție o întrebare tot mai prezentă în dezbaterile despre patrimoniu: ce se întâmplă atunci când interesele comunităților locale intră în conflict cu obiectivele de conservare?

UNESCO un reper global al conservării

Lista Patrimoniului Mondial este administrată de UNESCO, agenția Organizației Națiunilor Unite responsabilă cu identificarea și protejarea locurilor considerate de „valoare universală excepțională”.

Conceptul a apărut după Al Doilea Război Mondial, într-o perioadă în care numeroase monumente, peisaje naturale și situri istorice erau amenințate de conflicte armate, industrializare și dezvoltarea urbană accelerată.

Primele 12 situri au fost înscrise în 1978. Astăzi, lista cuprinde 1.248 de situri din 170 de țări.

Printre cele mai cunoscute se numără Machu Picchu, Marele Zid Chinezesc și Angkor Wat, dar și locuri mai puțin cunoscute precum Bisericile de lemn din Maramureș sau Ait-Ben-Haddou.

Pentru multe destinații, statutul UNESCO reprezintă una dintre cele mai importante garanții pentru obținerea de fonduri internaționale dedicate conservării.

Susținătorii programului invocă exemple precum Belize Barrier Reef Reserve System, eliminat în 2018 de pe lista siturilor aflate în pericol după adoptarea unor măsuri stricte de protecție, sau Angkor Wat, unde decenii de restaurări au contribuit la salvarea unui sit afectat de război și jafuri.

Când patrimoniul devine o atracție globală

În ultimele decenii, însă, statutul UNESCO a căpătat și o puternică dimensiune turistică.

Greg Richards, cercetător specializat în turism cultural și supraturism, compară includerea pe listă cu sistemul de stele din ghidurile turistice care indică locurile „obligatoriu de vizitat”.

Potrivit acestuia, unul dintre puținele efecte aproape garantate ale includerii pe lista UNESCO este creșterea numărului de vizitatori.

„Cred că există un consens între experți că multe lucruri se pot întâmpla după obținerea statutului UNESCO, dar un lucru este sigur: numărul vizitatorilor va crește”, spune Richards.

Când comunitățile devin atracții turistice

Creșterea turismului poate avea însă efecte complexe asupra comunităților.

Cercetătorii folosesc uneori termenul de „muzeificare” pentru a descrie transformarea treptată a unor comunități vii în spații orientate în principal către turiști, nu către locuitori.

Un exemplu celebru este Veneția, care a fost inclusă pe lista UNESCO în 1987 și care se confruntă de ani de zile cu una dintre cele mai grave forme de supraturism din Europa. Numărul rezidenților este în continuă scădere, în timp ce presiunea turistică crește.

În Lijiang, oraș cunoscut pentru centrul său istoric și cultura populației Naxi, turismul a explodat după includerea pe lista UNESCO în 1997. În timp, numeroase zone s-au transformat într-un amestec de pensiuni și magazine de suveniruri, iar unii cercetători consideră că o parte din viața locală autentică s-a diluat.

Și în Marrakesh, creșterea numărului de turiști și a investițiilor străine în centrul istoric fortificat al orașului protejat de UNESCO a alimentat dezbateri privind creșterea prețurilor la proprietăți și fenomenul de gentrificare.

Dezbaterea despre autenticitate

Potrivit lui Greg Richards, una dintre cele mai dificile întrebări din domeniul conservării patrimoniului este legată de autenticitate.

„Autenticitatea este un cuvânt foarte periculos, pentru că poate fi interpretat în foarte multe feluri”, afirmă specialistul.

Ceea ce unii consideră conservare autentică poate fi perceput de alții drept reconstrucție artificială sau înghețarea unei comunități într-o imagine idealizată a trecutului.

Deși siturile UNESCO nu sunt împiedicate să se modernizeze, orice dezvoltare trebuie să păstreze ceea ce organizația numește „valoarea universală excepțională”, caracteristicile care au justificat includerea pe listă.

În practică, această cerință poate genera tensiuni în comunități care au nevoie de infrastructură nouă, locuințe moderne și investiții.

TikTok, Instagram și noua presiune turistică

Specialiștii spun că rețelele sociale au accelerat puternic fenomenul.

În trecut, turiștii își planificau călătoriile folosind ghiduri și informații oficiale. Astăzi, mulți aleg destinațiile pe baza imaginilor și recomandărilor văzute pe TikTok, Instagram sau alte platforme.

„Acum, din ce în ce mai mult, îi urmezi pe alți turiști”, explică Richards.

Această schimbare face ca popularitatea unui loc să crească mult mai rapid decât în trecut și poate genera presiuni uriașe asupra unor comunități mici.

UNESCO recunoaște provocările

Reprezentanții UNESCO admit că turismul s-a schimbat radical în ultimii 10-15 ani.

Peter DeBrine, specialist în turism sustenabil al organizației, afirmă că UNESCO solicită tot mai des siturilor să elaboreze planuri de gestionare a vizitatorilor pentru a limita aglomerația și pentru a proteja zonele sensibile.

„Nu încercăm să descurajăm turismul. Încercăm doar să ne asigurăm că acesta sprijină conservarea și patrimoniul”, spune DeBrine.

Totuși, organizația recunoaște că nu dispune de mecanisme clare pentru situațiile în care problemele sunt semnalate chiar de comunitățile locale.

„Nu avem cu adevărat un mecanism pentru asta”, admite oficialul UNESCO.

Cât de greu este să pierzi statutul UNESCO

Până în prezent, UNESCO a eliminat doar trei situri de pe Lista Patrimoniului Mondial.

Primul a fost Sanctuarul Oryxului Arab din Oman, în 2007, după reducerea semnificativă a suprafeței protejate pentru proiecte de explorare petrolieră.

În 2009, statutul UNESCO a fost retras pentru Valea Elbei din Dresda, după construirea unui pod considerat incompatibil cu peisajul protejat.

Al treilea caz a fost în 2021, când Liverpool Maritime Mercantile City a fost eliminat de pe listă din cauza controverselor privind dezvoltarea zonei portuare.

Cu toate acestea, nici Liverpool și nici Dresda nu au înregistrat scăderi dramatice ale turismului după pierderea statutului UNESCO.

Mai greu este să salvezi comunitatea decât monumentul

În opinia expertului în conservare John H. Stubbs, apelurile la eliminarea unor situri de pe lista UNESCO sunt importante pentru că atrag atenția asupra problemelor generate de supraturism.

Totuși, el consideră că soluția nu este retragerea statutului.

„Soluția va veni din planuri inteligente de conservare care să țină cont de economie, de localizare și de oamenii care trăiesc acolo”, spune specialistul.

La mai bine de jumătate de secol de la lansarea programului Patrimoniului Mondial, dezbaterea evidențiază o realitate tot mai clară: protejarea unui monument, a unui peisaj sau a unui sat este adesea mai simplă decât protejarea comunității care trăiește în acel loc.

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!