Uniunea Europeană nu s-a oprit la ideea de a avertiza șoferii când depășesc limita de viteză. Acum analizează dacă mașinile ar putea, pur și simplu, să nu mai poată accelera dincolo de ea. Măsura limitează libertatea de mișcare, dar asta nu pare să fie o problemă pentru inițiatori. Pasul de la ISA (sistemul de asistență inteligentă la viteză, deja obligatoriu pe mașinile noi din UE) la un sistem care preia controlul propulsiei pare mic tehnic, dar este uriaș din perspectiva relației dintre șofer și vehicul. Dezbaterea abia a început, și ridică deja întrebări la fel de serioase ca și soluțiile pe care încearcă să le ofere.
ISA asigură deja avertizare voluntară, dezactivabilă
Mașinile noi comercializate în Uniunea Europeană sunt deja echipate cu sistemul Intelligent Speed Assistance (ISA). Acesta citește limita de viteză de pe indicatoarele rutiere, din camerele video și din hărțile digitale și îl alertează pe șofer, prin semnale sonore sau vizuale, atunci când circulă prea repede.
Limita crucială a sistemului actual: poate fi dezactivat. Conducătorul auto are oricând posibilitatea să ignore avertismentul și să continue să accelereze. Mai mult, sistemul revine automat la modul activ la fiecare nouă pornire a mașinii, dar nu intervine niciodată direct asupra propulsiei. Decizia finală rămâne la volan.
Regulamentul european care a introdus ISA precizează explicit că sistemul trebuie să „asiste” șoferul, nu să îi elimine controlul asupra vehiculului. E o distincție juridică esențială față de ceea ce se analizează acum, potrivit Visordown.
Pasul următor analizat: satelit, hărți digitale și motorul redus automat
Varianta explorată de Uniunea Europeană merge considerabil mai departe decât ISA. Conform informațiilor citate de TVR Info din Visordown și New Mobility News, vehiculul și-ar stabili poziția prin satelit, ar compara în timp real viteza cu limita de viteză aplicabilă pe sectorul respectiv și, dacă șoferul continuă să accelereze dincolo de aceasta, ar reduce automat puterea motorului până la revenirea în parametri legali.
Sistemul ar fi activ inclusiv în zonele urbane cu limite reduse — de 20 de mile pe oră în Marea Britanie sau de 30 km/h frecvent întâlnite în orașele europene. Spre deosebire de ISA, nu ar putea fi dezactivat la discreția șoferului.
Deocamdată, nu există un proiect legislativ concret și nici un calendar oficial. Este o idee aflată în etapa exploratorie, iar Comisia Europeană nu a prezentat public nicio propunere în acest sens.
Riscul datelor greșite. Uneori harta nu știe ce ştie drumul
Principala vulnerabilitate a unui astfel de sistem nu este tehnica, ci datele pe care se bazează. Camerele pot interpreta greșit indicatoarele rutiere, o siluetă cu numărul 30 pe un panou publicitar, o umbră nefavorabilă, un indicator acoperit de vegetație. Hărțile digitale pot conține limite de viteză neactualizate, mai ales în zone unde s-au făcut modificări recente de reglementare.
În scenariul actual cu ISA, o eroare de acest tip produce cel mult un avertisment enervant pe care șoferul îl poate ignora. Într-un sistem care reduce automat viteza, aceeași eroare ar putea opri un vehicul care circulă legal. Sau ar putea interveni în momente critice, de exemplu la o depășire deja inițiată pe un drum național.
Susținătorii limitării automate argumentează că reducerea vitezei excesive ar salva vieți, cele mai multe accidente grave produse pe drumuri publice implicând viteza ca factor principal. Criticii răspund că eliminarea controlului șoferului poate crea, paradoxal, situații mai periculoase decât cele pe care încearcă să le prevină. Un echilibru dificil și o dezbatere pe care Uniunea Europeană abia a deschis-o.
