Analiză. Detaliile înțelegerii SUA-Iran generează controverse. Trump jubilează, dar Israelul ajunge într-o situație complicată

După săptămâni de negocieri reluate și suspendate în repetate rânduri, președintele american Donald Trump pare să fi obținut un acord cu regimul iranian pentru încheierea războiului care afectează Orientul Mijlociu și piețele globale de energie încă de la sfârșitul lunii februarie.

Cu toate acestea, conținutul exact al înțelegerii rămâne neclar, iar versiunile prezentate de Washington și Teheran diferă semnificativ. Semnarea oficială a acordului este așteptată vineri.

Conflictul a fost declanșat pe 28 februarie, când Donald Trump, susținut de premierul israelian Benjamin Netanyahu, a lansat ofensiva cu obiectivul de a răsturna regimul iranian și de a forța Teheranul să capituleze, așa cum procedase anterior în Venezuela.

Administrația americană nu și-a atins însă obiectivele inițiale. În fața răspunsului defensiv al Iranului și a presiunilor tot mai mari pe plan intern și internațional, liderul de la Casa Albă ar fi fost nevoit să accepte o soluție diplomatică pentru a pune capăt conflictului cât mai rapid.

Memorandumul anunțat de Washington și Teheran este prezentat drept confirmarea acestei realități.

Acordul ar putea lăsa Iranul într-o poziție mai puternică decât înainte de război, în timp ce Statele Unite ar avea o influență mai redusă în regiune, iar Israelul s-ar afla într-o situație dificilă. În același timp, statele arabe din Golful Persic ar putea fi nevoite să își reevalueze alianțele de securitate cu Washingtonul și să accepte Iranul drept un actor regional influent.

Ce prevede acordul și unde apar diferențele

Surse iraniene și americane au prezentat versiuni diferite ale documentului.

Printre puținele puncte asupra cărora cele două părți par să fie de acord se numără reluarea traficului prin Strâmtoarea Hormuz și ridicarea blocadei navale americane asupra porturilor iraniene. De asemenea, negocierile privind programul nuclear al Iranului vor continua timp de 60 de zile.

În rest, diferențele sunt considerabile. Potrivit presei iraniene, acordul prevede încetarea luptelor pe toate fronturile, inclusiv oprirea bombardamentelor israeliene asupra Libanului, și redeschiderea Strâmtorii Hormuz în termen de 30 de zile, „în baza unor aranjamente iraniene”.

Totodată, Teheranul susține că documentul include deblocarea a 24 de miliarde de dolari din activele iraniene înghețate pe durata celor 60 de zile de negocieri și obligă Statele Unite și aliații lor să prezinte planuri de reconstrucție pentru Iran în valoare de cel puțin 300 de miliarde de dolari.

Versiunea prezentată de publicația americană Axios este însă diferită. Potrivit acesteia, Strâmtoarea Hormuz ar urma să fie redeschisă imediat și fără taxe de tranzit. Un oficial american a declarat pentru Axios că, după reluarea traficului, Iranul ar urma să beneficieze de „exceptări temporare de la sancțiuni” care să îi permită reluarea exporturilor de petrol.

Donald Trump nu a făcut nicio referire la Liban în anunțul publicat pe platforma Truth Social, deși mediatorii pakistanezi implicați în negocieri au afirmat că situația acestei țări este inclusă în acord.

Programul nuclear, în continuare o sursă de dispută

Numeroase aspecte legate de programul nuclear iranian rămân nerezolvate. Printre cele mai sensibile subiecte se numără viitorul stocurilor de uraniu puternic îmbogățit și posibilitatea ca Iranul să continue îmbogățirea uraniului la un nivel convenit pentru utilizări pașnice.

Aceste teme urmează să fie discutate în cadrul negocierilor care vor continua în următoarele două luni.

Obiectivele războiului nu au fost atinse

La declanșarea conflictului, Washingtonul și Ierusalimul urmăreau mai multe obiective strategice: înlăturarea regimului iranian, distrugerea programului nuclear și a capacităților balistice ale Teheranului, precum și ruperea legăturilor dintre Iran și aliații săi regionali – Hezbollah în Liban, rebelii Houthi din Yemen, milițiile șiite din Irak, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian.

Scopul final era modificarea echilibrului de putere în Orientul Mijlociu în favoarea Statelor Unite și a Israelului. Benjamin Netanyahu urmărea de mult timp slăbirea decisivă a Iranului și promovarea viziunii sale privind un „Israel Mare” într-o regiune strategică și bogată în resurse energetice.

În ciuda caracterului autoritar al regimului și a numeroaselor provocări interne și externe, sistemul politic iranian a demonstrat însă că poate supraviețui unor șocuri majore. Regimul a rezistat eliminării unor lideri importanți, bombardamentelor masive americano-israeliene și blocadei ulterioare a porturilor iraniene.

Iranul a suferit pierderi importante economice, la nivel de infrastructură și uman, inclusiv în rândul populației civile. Cu toate acestea, Teheranul a reușit să răspundă într-un mod care a generat costuri semnificative pentru Statele Unite, pentru aliații arabi din Golf și pentru Israel.

Un element-cheie l-a reprezentat controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Potrivit analizei, această poziție strategică a contribuit la declanșarea unei crize globale a energiei și a îngrășămintelor și a oferit Iranului o pârghie importantă în negocieri.

În paralel, Donald Trump s-a confruntat cu o opoziție internă tot mai puternică față de război, cu diminuarea stocurilor de interceptoare pentru apărarea aeriană și cu un sprijin tot mai redus din partea unor aliați tradiționali ai Statelor Unite.

Toate aceste probleme au devenit cu atât mai sensibile cu cât conflictul s-a desfășurat într-un an electoral.

Netanyahu ar putea încerca să blocheze procesul

Acordul este prezentat ca o lovitură pentru Benjamin Netanyahu, ale cărui planuri de a reduce decisiv influența Iranului în regiune riscă să fie compromise.

Premierul israelian ar putea încerca în continuare să submineze procesul de pace prin continuarea operațiunilor militare în Liban sau chiar prin anexarea formală a Fâșiei Gaza și a Cisiordaniei.

Cu toate acestea, dependența Israelului de sprijinul militar și politic american îi oferă lui Donald Trump suficiente pârghii pentru a-l determina pe Netanyahu și pe miniștrii săi de extremă dreapta să respecte înțelegerea.

Dacă un acord de pace definitiv va fi semnat, acesta ar putea deschide calea unei apropieri între Iran și Statele Unite,o condiție esențială pentru un Orient Mijlociu mai stabil și mai pașnic.

Totuși, optimismul rămâne temperat. Cele două părți au mai fost aproape de un acord privind programul nuclear iranian înainte de izbucnirea războiului. Potrivit mediatorilor din Oman, o înțelegere era „la îndemână” chiar în momentul în care au început bombardamentele.

Din acest motiv, orice încetare a focului obținută acum este considerată fragilă și ridică în continuare întrebări cu privire la scopul și costurile unui război care a fost purtat fără respectarea dreptului internațional și fără aprobarea Congresului american.

Sursa: The Conversation

O ofertă de nerefuzat

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!