Taxele vamale ale SUA nu vor elimina munca forțată, dar pot schimba regulile jocului

Taxele vamale nu pot elimina munca forțată, însă pot modifica avantajele economice care încurajează astfel de practici. În opinia fizicianului nuclear Areg Danagoulian, de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), Statele Unite ar trebui să stabilească taxele comerciale în funcție de riscul real de exploatare a forței de muncă. În cazul Chinei, acest risc este considerat deosebit de ridicat.

Propunerea Washingtonului tratează la fel economii foarte diferite

La începutul lunii iunie, Biroul Reprezentantului pentru Comerț al Statelor Unite (USTR) a publicat concluziile unei investigații desfășurate în baza Secțiunii 301 din legislația comercială americană. Ancheta a vizat 60 de economii acuzate că nu interzic sau nu combat eficient importurile de produse obținute prin muncă forțată.

Problema este că evaluarea ia în calcul aproape exclusiv existența unor legi și modul în care acestea sunt aplicate. În schimb, nu analizează riscul real ca munca forțată să facă parte din sistemul de producție al fiecărei țări.

Din acest motiv, USTR propune aplicarea aceleiași taxe vamale de 12,5% Chinei, dar și unor state precum Japonia, Australia, Norvegia sau Elveția.

În opinia lui Danagoulian, o astfel de abordare ignoră diferențele evidente dintre aceste economii. China are un sector manufacturier uriaș. În plus, încălcarea standardelor de muncă este mult mai răspândită și mai bine înrădăcinată decât în celelalte state.

De ce contează standardele de muncă

Investigația desfășurată de USTR urmărește reducerea distorsiunilor din comerțul internațional. Totuși, cercetătorul consideră că măsurile propuse nu atacă una dintre cauzele principale ale problemei. Este vorba despre costurile de producție reduse artificial prin încălcarea drepturilor lucrătorilor.

Taxele vamale nu pot îmbunătăți direct condițiile de muncă și nici nu pot înlocui autoritățile care trebuie să aplice legislația. Ele pot însă obliga guvernele și companiile să suporte costurile reale ale modelului lor de producție.

În multe state, avantajul competitiv este construit pe salarii foarte mici și pe standarde reduse de protecție a angajaților. În aceste condiții, majorarea costului de acces pe piața americană poate reduce beneficiile economice obținute prin exploatarea forței de muncă.

De ce China ar trebui tratată diferit

USTR a recunoscut deja că statele care nu elimină munca forțată obțin un avantaj competitiv în detrimentul companiilor care respectă legea.

Potrivit lui Danagoulian, China profită cel mai mult de acest model datorită dimensiunii economiei sale și rolului dominant în producția mondială.

Aplicarea aceleiași taxe unor economii cu niveluri de risc atât de diferite reduce eficiența măsurii. O taxă mai ridicată pentru China ar reflecta amploarea problemelor privind drepturile lucrătorilor. În același timp, ar ține cont de influența pe care industria chineză o are asupra comerțului global.

Foxconn și Apple, un exemplu invocat în analiză

Pentru a-și susține argumentele, cercetătorul amintește într-un articol publicat de către The Diplomat o investigație realizată în 2025 la complexul Foxconn din Zhengzhou. Acesta este unul dintre cele mai mari centre de producție ale companiei din China.

Apple și Foxconn au promis în repetate rânduri că vor îmbunătăți condițiile de muncă. Cu toate acestea, investigația arată că schimbările au fost limitate.

La apogeul activității, fabrica avea peste 200.000 de angajați.

Mulți dintre aceștia lucrau șase sau chiar șapte zile pe săptămână. Programul depășea frecvent 70 de ore. În plus, salariile erau întârziate sau plătite doar parțial. Din acest motiv, angajaților le era greu să părăsească fabrica.

Nu este vorba doar despre alegerea muncitorilor

Susținătorii actualului sistem afirmă că angajații acceptă voluntar aceste condiții pentru a câștiga mai mult.

Danagoulian consideră însă că această explicație ignoră constrângerile economice și sociale cu care se confruntă milioane de muncitori chinezi.

În multe zone rurale, veniturile nu mai sunt suficiente pentru întreținerea familiilor. Din acest motiv, milioane de persoane sunt obligate să migreze spre marile centre industriale.

Situația este complicată și de sistemul hukou, mecanismul chinez de înregistrare a domiciliului. Acesta limitează accesul muncitorilor migranți la servicii sociale în orașele unde lucrează. În multe cazuri, îi obligă să trăiască departe de familii.

În opinia cercetătorului, aceste condiții favorizează practici recunoscute la nivel internațional drept indicatori ai muncii forțate. Printre acestea se numără exploatarea vulnerabilității economice, orele suplimentare excesive, reținerea salariilor și restricțiile care îngreunează demisia angajaților.

Taxele ar putea afecta chiar muncitorii

Una dintre cele mai frecvente obiecții este că taxele aplicate în baza Secțiunii 301 vor lovi tocmai în angajații pe care încearcă să îi protejeze.

Danagoulian amintește că argumente similare au fost invocate și înainte de intrarea în vigoare, în 2008, a Legii contractelor de muncă din China.

La acea vreme, unele organizații de afaceri avertizau că reguli mai stricte privind protecția angajaților vor crește costurile și vor duce la pierderea locurilor de muncă. Unii economiști vorbeau chiar despre un val de șomaj.

În același timp, mai multe companii internaționale justificau orele suplimentare excesive. Acestea susțineau că muncitorii își doreau să lucreze mai mult pentru a câștiga venituri mai mari.

Niciuna dintre aceste previziuni nu s-a confirmat.

Drepturile există în lege, dar nu și în fabrici

Legislația chineză stabilește limite privind programul de lucru, plata orelor suplimentare și acordarea asigurărilor sociale.

În practică, susține Danagoulian, aceste reguli sunt aplicate rar.

Mulți muncitori din fabrici câștigă în continuare puțin peste nivelul minim necesar pentru trai. De asemenea, numeroși angajați nu beneficiază de asigurările sociale prevăzute de lege.

Depășirea limitelor legale privind orele suplimentare rămâne o practică obișnuită în multe unități de producție.

În opinia cercetătorului, taxele nu creează aceste probleme. Ele transferă către companii o parte din costurile producției ieftine. Până acum, aceste costuri au fost suportate în principal de lucrători.

Presiunea internațională începe să schimbe comportamentul companiilor

Există deja semne că presiunea exercitată de alte state produce efecte.

Constructorul auto chinez BYD s-a confruntat cu anchete privind respectarea legislației muncii în proiectele sale din Brazilia și Ungaria.

În același timp, autoritățile vamale americane continuă să emită ordine de blocare a importurilor pentru produse fabricate de unele companii chineze.

Aceste măsuri, cunoscute drept Withhold Release Orders, permit reținerea mărfurilor suspectate că provin din muncă forțată.

Și Uniunea Europeană pregătește măsuri similare. Din 2027 va intra în vigoare Regulamentul privind munca forțată. Acesta va interzice comercializarea produselor realizate prin astfel de practici.

Beijingul începe să reacționeze

Potrivit analizei, presiunea externă începe să influențeze și politicile Chinei.

Mai multe instituții publice și organizații din industrie au elaborat standarde privind prevenirea muncii forțate.

În plus, noile reguli privind investițiile externe impun, pentru prima dată, obligații clare companiilor chineze care investesc peste hotare. Acestea trebuie să respecte drepturile angajaților și legislația statelor gazdă.

În opinia lui Danagoulian, aceste schimbări arată că standardele de muncă încep să fie luate în calcul și de autoritățile de la Beijing.

Totodată, companiile chineze acordă o atenție tot mai mare riscurilor juridice și comerciale asociate încălcării drepturilor lucrătorilor.

Menținerea situației actuale are deja un cost

Danagoulian admite că taxele vamale nu garantează îmbunătățirea condițiilor de muncă. Totodată, orice guvern trebuie să cântărească atent efectele unei astfel de măsuri.

În același timp, cercetătorul avertizează că păstrarea actualului model are consecințe vizibile.

Datele oficiale ale autorităților chineze arată că 106.399 de persoane și-au pierdut viața în accidente de muncă între 2021 și 2025. Asta înseamnă aproape 60 de decese în fiecare zi.

Statisticile nu includ însă bolile profesionale, decesele provocate de suprasolicitare sau accidentele industriale care nu au fost raportate.

Totodată, săptămânile de lucru de aproximativ 60 de ore rămân frecvente, în ciuda angajamentelor asumate de companii în ultimele două decenii.

Analiza atrage atenția că și Statele Unite plătesc un preț pentru acest model de producție. Multe locuri de muncă au fost relocate către economii care își mențin competitivitatea prin standarde reduse de protecție a angajaților.

Taxele vamale ar trebui aplicate după reguli clare

În opinia lui Danagoulian, taxele vamale bazate pe standardele de muncă nu urmăresc pedepsirea unor state. Scopul lor este schimbarea stimulentelor economice care favorizează exploatarea lucrătorilor.

Dintre instrumentele aflate la dispoziția administrației americane, acesta este singurul care transformă încălcarea drepturilor angajaților într-un cost economic pentru companii.

Pentru ca măsura să producă efecte pe termen lung, taxele vamale prevăzute de Secțiunea 301 ar trebui stabilite după criterii transparente și previzibile. Ele nu ar trebui să depindă de decizii politice de moment.

Cercetătorul consideră că nivelul taxelor ar trebui să reflecte dimensiunea economiei vizate și riscul de încălcare a drepturilor lucrătorilor.

Numai un astfel de sistem ar oferi guvernelor un motiv real să îmbunătățească standardele de muncă.

În același timp, companiile ar începe să trateze respectarea drepturilor angajaților ca pe o strategie de afaceri pe termen lung. Nu ar mai privi-o doar ca pe o reacție la introducerea unor noi taxe vamale.