Ce au făcut catalanii pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. Sant Jordi, între basmul cu cavaleri, dragoni și prințese și sărbătoarea cărții

Cine a fost Sant Jordi?

În mod surprinzător, când îi întrebi despre Sant Jordi, foarte puțini localnici se gândesc la sfântul luptător. Pentru cei mai mulți, este ziua în care, dacă el uită de trandafir, a încurcat-o. Dacă uită ea de carte, nu e așa grav.

Cei care mai știu legenda povestesc că există un sat, undeva pe lângă Tarragona. Unde, odată demult, exista un castel. În el trăia un rege, alături de fiica lui, prințesa. În jurul castelului era o așezare unde locuiau supușii regelui. În apropiere era un lac unde viețuia un dragon. Căruia îi era veșnic foame. Oamenii îl hrăneau cu animalele din gospodărie. Ca să nu se înfurie și să-i atace.

Când animalele s-au terminat, au hotărât ca, în fiecare zi, să tragă la sorți numele unui nefericit care urma să se sacrifice pentru binele tuturor.

Într-o zi, numele care a ieșit a fost al prințesei. Aici versiunile diferă. Unii spun că regele a încercat să negocieze cu oamenii să trimită pe altcineva. Dar aceștia au refuzat. Alții spun că prințesa a acceptat că aceasta era soarta ei și s-a dus către bestie împăcată. Cert este că atunci și-a făcut apariția cavalerul Jordi. S-a luptat cu dragonul și l-a ucis, salvând astfel fata.

Acolo unde sângele dragonului a atins pământul au apărut trandafiri roșii. Pe care cavalerul i-a cules și i-a dăruit prințesei.

Ce se întâmplă în Catalonia de Sant Jordi

Toate orașele comunității autonome, dar Barcelona în special, se transformă într-o simfonie de literatură și flori. Imaginați-vă La Rambla și Passeig de Gràcia închise traficului și pline de tarabe unde se vând cărți și trandafiri.

Autori mai mult sau mai puțin cunoscuți sunt prezenți la standurile editurilor și oferă autografe. Și nu vorbim doar despre autori spanioli. De-a lungul timpului, evenimentul s-a bucurat de participarea unor nume precum Joël Dicker, Philip Pullman sau J.D. Barker.

În paralel, bibliotecile și librăriile organizează dezbateri și întâlniri cu autorii.

Toate acestea pentru că, în timp, s-a împământenit obiceiul ca bărbații să dăruiască femeilor un trandafir, ca semn al prețuirii, iar femeile să dăruiască bărbaților o carte. O floare pentru dragoste și o carte pentru totdeauna.

Evident, sărbătoarea a căpătat și un pronunțat caracter comercial. Pe lângă oportunitatea unor vânzări importante pentru industria cărții, florăriile fac profituri însemnate. Cofetăriile oferă dulciuri în formă de trandafiri, cavaleri, prințese și dragoni. Copiii se costumează și ei, fabricanții de suveniruri se adaptează ocaziei. Restaurantele oferă meniuri dedicate. Iar hotelurile profită de fluxul mare de turiști care nu vor să rateze un Sant Jordi în Barcelona.

Ce altceva se celebrează pe 23 aprilie

Și nu vorbim doar despre Catalonia sau Spania, ci de lumea întreagă, inclusiv de România.

Este vorba despre Ziua Internațională a Cărții. Da, v-a trecut știrea pe sub ochi. De obicei însoțită de procentul de analfabeți funcțional care crește înfiorător.

De ce a fost aleasă această zi? Pentru că pe 23 aprilie, în ani diferiți, au murit doi clasici ai literaturii universale: Cervantes și Shakespeare.

Dacă vă consolează cu ceva, nici catalanii nu par să acorde prea multă atenție acestui aspect.

La capitolul impresii

Pentru o iubitoare de cărți cum sunt eu, 23 aprilie în Catalonia e raiul. Deși în general urăsc mulțimile, de această dată e o bucurie să văd atâția oameni interesați de cărți.

Mi se pare minunat că lucrurile nu se întâmplă doar în Barcelona, ci fiecare localitate replică, la scară mai mică, evenimentul.

Un singur mare of am. Spaniolii au o mulțime de sărbători și zile libere. Unele naționale, altele ale comunităților autonome sau chiar ale localităților. Dar Sfântul Gheorghe nu este una dintre ele.  Mi-ar fi plăcut să fi petrecut o zi întreagă în centrul Barcelonei printre flori și cărți.

Așa, a trebuit să mă mulțumesc cu o vizită scurtă în centrul Castelldefelsului, orașul unde lucrez.