România sărbătorește 70 de ani de apartenență la UNESCO. Codrin Tăut, Comisia Națională: „Organizația este una dintre puținele arene în care fiecare stat are o voce și un vot”

„UNESCO nu este un tip de instituție care să aducă beneficii materiale imediate”, explică, într-un interviu pentru News Edge, Codrin Tăut, expert în cadrul Subcomisiei Cultură a Comisiei Naționale a României pentru UNESCO. În schimb, spune el, „efectele se văd în timp, prin standarde comune, schimburi de expertiză și prin faptul că România face parte din marile decizii care modelează domenii esențiale la nivel mondial”.

România și UNESCO, o relație începută în timpul Război Rece

România a aderat la UNESCO în 1956, pe când se afla sub regimul comunist. Contextul politic era unul complicat, atât în țară, cât și în restul continentului. Însă, apartenența la organizație a oferit țării noastre accesul la cooperare internațională în domenii precum educația, cultura și știința și a oferit un cadru de dialog care depășea sfera politică a vremii.

„Aderarea României la UNESCO s-a petrecut într-un context istoric și ideologic, în plin comunism. Totuși, Comisia Națională a României a beneficiat încă de la început de un număr impresionant de personalități care au sprijinit activitatea acesteia și participarea României la UNESCO”, spune Codrin Tăut.

Printre numele importante implicate în primii ani s-au numărat criticul și istoricul literar Tudor Vianu sau Valentin Lipatti, fratele celebrului pianist Dinu Lipatti. 

Ce câștigă, de fapt, România din apartenența la UNESCO?

UNESCO nu finanțează autostrăzi, nu construiește spitale și nu acordă fonduri directe pentru dezvoltare economică. Codrin Tăut spune că vorbim despre efecte pe termen lung. „Scopul inițial al organizației a fost acela de a păstra și consolida pacea. Dacă vă uitați în Constituția UNESCO, chiar în preambul este vorba despre pace. Organizația apare imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial și acesta era obiectivul fundamental”, explică el.

Tocmai pentru că este vorba despre prevenție și cooperare internațională, adaugă reprezentantul Comisiei Naționale, impactul este dificil de măsurat în viața de zi cu zi. „Beneficiile pentru cetățenii români sunt mai degrabă indirecte, mai puțin vizibile. dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin certe sau mai puțin importante”, spune Codrin Tăut.

Beneficiile se regăsesc în special în trei direcții. Prima este adoptarea unor standarde comune în domenii precum educația, conservarea patrimoniului sau cercetarea. A doua este accesul la expertiza internațională. Iar a treia este faptul că România participă la elaborarea unor politici globale care vor influența generațiile următoare, de la utilizarea inteligenței artificiale până la protejarea patrimoniului și dezvoltarea durabilă.

Mai mult decât o simplă prezență. Și implicare

Una dintre cele mai importante realizări ale României în cadrul UNESCO este participarea constantă în structurile de conducere ale organizației. „O primă realizare cu care, în general, se măsoară activitatea unei țări într-o organizație internațională este prezența în structurile acesteia. Încă de la început România a fost prezentă în structuri și acest lucru este evident și astăzi. Ambasadorul României pe lângă UNESCO, Simona-Mirela Miculescu, de exemplu, a deținut funcția de președinte al Conferinței Generale a UNESCO, una dintre cele mai importante poziții din cadrul organizației”, explică Codrin Tăut.

UNESCO funcționează prin mai multe structuri. Secretariatul menține relațiile cu cele 194 de state membre, Consiliul Executiv coordonează activitatea curentă, iar Conferința Generală, care se reunește o dată la doi ani, stabilește marile direcții de acțiune.

România, UNESCO și provocările inteligenței artificiale

În ultimii ani, UNESCO și-a extins preocupările și către inteligența artificială. În 2021, statele membre au adoptat primul cadru global despre etica în domeniul AI. Este vorba despre un document care stabilește principii legate de dezvoltarea responsabilă a acestor tehnologii. Iar România a avut un rol important în proiect. 

„În anumite domenii suntem ceea ce se numește early adopters. Țara noastră a fost reprezentată în boardul de experți care au lucrat la draftul inițial al cadrului. Apoi, el s-a bucurat în România de o dezbatere și de o atenție foarte rapid după ce preocupările au apărut la UNESCO. Tema a fost preluată atât în mediul universitar, cât și în strategia națională”, explică reprezentantul Comisiei Naționale.

Rolul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

Chiar dacă UNESCO este un nume cunoscut, Comisia Națională a României pentru UNESCO este o instituție despre care nu se vorbește la fel de mult. „Comisiile Naționale sunt prevăzute chiar în Constituția organizației. Din statutul de membru al unei țări rezultă obligația de a înființa o Comisie Națională. Rolul acesteia este de a face legătura între UNESCO și instituțiile românești”, explică Codrin Tăut.

Comisia transmite către ministere și alte autorități informațiile, recomandările și instrumentele elaborate la nivel internațional. Îar în sens invers colectează date și contribuții din România pentru strategiile și programele organizației.

Munca echipei este mai puțin vizibilă. Dar efectele ei se regăsesc în numeroase proiecte și programe desfășurate în întreaga țară.

Comisia Națională și proiectele recente

„Probabil că cel mai important rezultat pe care l-a obținut Comisia în perioada recentă a fost creșterea numărului de desemnări UNESCO în România. Un bun exemple este aderarea la programul Creative Cities Network, absent până în 2021”, afirmă Codrin Tăut. Astăzi, Cluj-Napoca, Iași și Bistrița fac parte din rețeaua internațională care promovează dezvoltarea orașelor prin cultură, industrii creative și inovare.

Tot din 2021, România participă și la programul Learning Cities, dedicat învățării pe tot parcursul vieții. „În prezent avem trei orașe care dispun de această titulatură, respectiv Reșița, Cugir și Galați”, explică specialistul.

De asemenea, a crescut și rețeaua școlilor asociate UNESCO. „Am extins numărul școlilor de la aproximativ 70 la peste 100 și am dublat aproape numărul cluburilor și asociațiilor UNESCO din România. O serie întreagă de programe și principii UNESCO sunt astăzi mult mai bine cunoscute datorită formatelor pe care le-am propus. Avem întâlniri lunare la școlile UNESCO și încercăm să le ținem permanent conectate la prioritățile organizației”, spune Codrin Tăut.

Agenda UNESCO din ultimii ani s-a schimbat foarte mult. Preocupările includ pierderea biodiversității, schimbările climatice, neurotehnologiile, inteligența artificială și dezinformarea. În domeniul comunicării, de exemplu, organizația dezvoltă programe dedicate alfabetizării media și combaterii știrilor false. „UNESCO încearcă să găsească mijloace prin care cetățenii să înțeleagă mai bine informațiile pe care le primesc. În aceeași măsură, organizația este preocupată și de protecția jurnaliștilor și de apărarea profesiei jurnalistice”, explică reprezentantul Comisiei.

Despre patrimoniu și cum ajunge un monument pe Lista UNESCO

Înscrierea unui monument în patrimoniul UNESCO este un proces complicat. Procedura durează ani și presupune sute de pagini de documentație.

Totul începe cu înscrierea pe lista indicativă, un registru în care fiecare stat propune obiectivele pe care intenționează să le nominalizeze în viitor. Apoi începe redactarea dosarului propriu-zis. „Experții trebuie să identifice ceea ce UNESCO numește valoare universală excepțională. Elementul trebuie să fie unic și, în același timp, să spună ceva despre creativitatea umană”, explică Codrin Tăut.

De aceea nu toate monumentele importante pentru români pot deveni patrimoniu mondial. „Anumite elemente nu vor ajunge niciodată pe lista UNESCO tocmai pentru că nu au această valoare universală despre care vorbeam. Sunt valoroase pentru patrimoniul național, dar există construcții similare în multe alte locuri din lume”, spune specialistul.

Urmează delimitarea exactă a sitului și a zonei sale de protecție, evaluările tehnice, verificările organismelor consultative și, în final, votul Comitetului Patrimoniului Mondial. Întregul proces durează între trei și cinci ani. Însă poate fi mult mai lung dacă apar probleme administrative sau dacă dosarul necesită completări.

În prezent, România pregătește actualizarea listei indicative din care vor fi selectate viitoarele candidaturi. Printre obiectivele discutate se numără Peștera Coliboaia, Castelul Peleș, fostele închisori comuniste, inclusiv cea de la Râmnicu Sărat, și un proiect internațional dedicat civilizației Cucuteni, realizat împreună cu Republica Moldova și Ucraina. Fiecare propunere presupune ani de cercetare și documentare înainte de a putea ajunge pe masa Comitetului Patrimoniului Mondial.

Cum ar putea arăta următorii 30 de ani

Pentru Codrin Tăut, viitorul UNESCO va fi legat mai ales de capacitatea organizației de a rămâne unul dintre puținele spații autentice de dialog internațional. „UNESCO pare că dorește să-și consolideze rolul de spațiu al multilateralismului. Într-o lume tot mai fragmentată, ar putea rămâne una dintre puținele arene în care fiecare stat are o voce și un vot”, spune specialistul.

Din perspectiva României, miza este ca apartenența la UNESCO să fie valorificată mai bine. „Sperăm ca autoritățile statului român să conștientizeze că această apartenență este o oportunitate care poate fi valorificată mult mai mult. Agenda UNESCO este suficient de generoasă încât să ofere României numeroase posibilități de implicare”, concluzionează Codrin Tăut.

UNESCO este un spațiu în care se discută despre felul în care educăm, comunicăm, cercetăm și protejăm patrimoniul și mediul. Iar pentru România, apartenența la această comunitate internațională înseamnă înseamnă acces la idei, expertiză și proiecte care pot influența dezvoltarea țării pe termen lung.