„Roboți veseli” sau „gulere albe”? De ce joburile de birou au devenit simbolul succesului, dar și al lipsei de libertate

Astăzi însă, odată cu dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale, piața muncii se schimbă. Dacă până acum se credea că munca bazată pe cunoștințe și expertiză este cea mai greu de înlocuit, apariția unor sisteme AI capabile să scrie texte, să analizeze date, să programeze sau chiar să ofere consultanță schimbă perspectiva asupra viitorului profesiilor de birou.

Istoricul Jake Lundberg a realizat o analiză pe acest subiect ce a fost publicată de The Atlantic. Pentru a explica prezentul, autorul face mai întâi un pas înapoi, în urmă cu aproape 160 de ani.

O dimineață în New York spune povestea unei societăți

La sfârșitul anilor 1860, într-un terminal de feribot din New York, un jurnalist observa că oamenii coborau din vase și mergeau spre locurile lor de muncă. Iar diferențele dintre ei erau unele evidente. 

Primii care apăreau erau muncitorii. Purtau haine simple, din flanelă, și mergeau către fabrici, ateliere sau magazine. Erau oamenii care își câștigau existența prin muncă fizică, în schimbul unor salarii modeste. Puțin mai târziu, în jurul orei șapte dimineața, imaginea începea să se schimbe. Pe străzi apăreau tineri îmbrăcați mai elegant, cu cămăși albe și costume. Erau contabili, funcționari, agenți comerciali sau clerici. Ceea ce astăzi am numi angajați de birou.

Jurnalistul observa că acești tineri păreau încrezători și optimiști. Spre deosebire de muncitorii care îi precedaseră, ei pășeau către serviciu convinși că munca lor le putea aduce promovări, venituri mari și o viață prosperă.

Cum a apărut ideea de „guler alb”

În timp, cămașa albă a devenit simbolul unei întregi categorii sociale. De aici provine și expresia „white collar” sau „guler alb”. Ea este folosită și astăzi pentru a descrie angajații care desfășoară activități intelectuale, administrative sau manageriale.

În opoziție, muncitorii din fabrici și din construcții au fost numiți „blue collar”, adică „gulere albastre”. Expresia vine de la culoarea salopetelor purtate frecvent în industrie.

Cele două categorii reprezentau două moduri diferite de a privi viitorul. Munca fizică presupunea, de cele mai multe ori, efort constant și venituri limitate. Munca de birou oferea perspectiva unei cariere, a promovării și a unui statut social superior.

Cum au cucerit angajații de birou lumea

După Al Doilea Război Mondial, numărul angajaților de birou a crescut foarte mult. Economiile dezvoltate aveau nevoie din ce în ce mai puțin de muncitori în industrie și din ce în ce mai mult de contabili, economiști, profesori, funcționari, consultanți, manageri sau specialiști.

Schimbarea a influențat aproape toate aspectele societății. Familiile din clasa de mijloc și-au cumpărat locuințe în suburbii, au investit în educația copiilor și au devenit principalii consumatori ai economiei moderne. Universitățile s-au extins tocmai pentru a pregăti noua categorie de angajați. Iar cultura populară, filmele, reclamele sau serialele, a început să prezinte viața de birou drept modelul succesului profesional.

Angajatul de birou, între confort și nemulțumire

În anii 1950, mai mulți sociologi și scriitori au început să analizeze noua clasă socială. Ei au observat că angajații de birou nu erau nici antreprenori, nici muncitori în sensul clasic. Nu dețineau fabrici sau companii proprii. Ei depindeau complet de angajator pentru salariu. În același timp, nu se considerau muncitori și, în general, nu erau interesați de sindicate. Se aflau undeva la mijloc.

Aveau un statut social mai ridicat decât muncitorii. Dar nu controlau propriul destin așa cum o făceau oamenii de afaceri. Această poziție ambiguă i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă noua clasă de mijloc era cu adevărat atât de liberă pe cât părea.

„Roboții veseli”

Unul dintre cei mai cunoscuți sociologi americani, C. Wright Mills, publica în 1951 o carte devenită celebră despre lumea angajaților de birou. El îi descria drept „roboți veseli”. Nu pentru că ar fi fost lipsiți de inteligență, ci pentru că ajungeau să accepte fără prea multe întrebări regulile impuse de marile corporații.

În schimbul unui salariu bun și al siguranței locului de muncă, mulți renunțau la independență. Ei evitau conflictele și încercau permanent să își mulțumească superiorii. Autorul considera că acest stil de viață îi transforma în oameni conformiști, preocupați mai degrabă să nu greșească decât să inoveze.

Imaginea tânărului curajos, dispus să își asume riscuri, era înlocuită de cea a unui angajat care prefera stabilitatea și accepta o viață previzibilă. Asta chiar dacă totul însemna compromisuri.

Cunoașterea este cea mai valoroasă resursă

Nu toți vedeau însă viitorul atât de pesimist. În aceeași perioadă, teoreticianul managementului Peter F. Drucker propunea o idee care a influențat lumea afacerilor timp de zeci de ani. El introducea conceptul de „knowledge worker”, tradus adesea prin „lucrător bazat pe cunoaștere” sau „angajat al economiei cunoașterii”. Era vorba despre oameni care își folosesc în principal mintea, educația și experiența profesională pentru a crea valoare. În această categorie intră programatorii, avocații, medicii, economiștii, cercetătorii, arhitecții, profesorii, consultanții sau analiștii financiari.

Drucker spune că acești oameni vor deveni cea mai importantă resursă a companiilor. Spre deosebire de muncitorii din fabrici, ei nu puteau fi înlocuiți ușor. Deoarece valoarea lor provenea din cunoștințe, experiență și capacitatea de a rezolva probleme complexe.

Mai mult decât atât, el credea că dezvoltarea internetului și a tehnologiei nu va reduce importanța acestor profesii, ci o va amplifica. În anii ’90, Drucker scria chiar în The Atlantic că societatea viitorului va fi construită în jurul oamenilor care știu să combine informațiile, să le analizeze și să ia decizii inteligente. Calculatoarele urmau să fie doar instrumente. Adevărata valoare avea să rămână în mintea oamenilor. Companiile, spunea el, vor ajunge chiar să concureze între ele pentru a păstra acești specialiști. Le vor oferi salarii mai mari și beneficii tot mai atractive.

Investiția în carieră

Timp de zeci de ani, teoria lui Peter Drucker a părut imposibil de contestat. Economia mondială s-a digitalizat, internetul a devenit indispensabil. Iar profesiile bazate pe cunoștințe au fost tot mai căutate. Companiile concurau pentru programatori, ingineri, economiști, analiști, consultanți sau avocați. Iar o diplomă universitară părea aproape o garanție a unei cariere stabile și bine plătite.

Astăzi, însă, această certitudine începe să se clatine. Jake Lundberg observă că apariția inteligenței artificiale generează una dintre cele mai mari schimbări de pe piața muncii din ultimele decenii. Pentru prima dată, tehnologia nu mai automatizează doar munca fizică sau activitățile repetitive din fabrici, ci începe să preia și sarcini considerate până de curând exclusiv umane. Cum ar fi redactarea unor texte, analiza unor volume mari de informații, traducerea, programarea, realizarea unor prezentări sau chiar oferirea unor recomandări și soluții în domenii specializate.

De ce inteligența artificială provoacă atâta îngrijorare

Locurile de muncă vor dispărea peste noapte, conform autorului, dar este foarte posibil ca ele să se transforme profund. Autorul observă că efectele schimbării se văd deja. În Statele Unite, tot mai mulți liceeni încep să se întrebe dacă mai merită să urmeze o facultate pentru o profesie de birou sau dacă nu ar fi mai avantajos să învețe o meserie practică. Meserii precum electrician, instalator, sudor sau tehnician sunt tot mai căutate. Și, în multe cazuri, mai greu de înlocuit de inteligența artificială.

În același timp, studenții se uită cu îngrijorare spre piața muncii. Mulți se tem că posturile de început de carieră, cele prin care tinerii acumulează experiență și avansează profesional, vor fi printre primele afectate de AI.

Există și tineri care aleg să renunțe la facultate pentru a dezvolta aplicații și produse bazate pe inteligență artificială, convinși că aceasta este direcția în care se îndreaptă economia.

Nici angajații cu experiență nu sunt lipsiți de temeri. Mulți urmăresc cu scepticism declarațiile unor lideri din industria tehnologiei, care susțin că inteligența artificială va putea realiza, într-un viitor nu foarte îndepărtat, o mare parte din activitățile desfășurate astăzi de oameni.

Nimeni nu știe încă ce se va întâmpla

Nimeni nu poate spune cu certitudine cum va arăta piața muncii peste zece sau douăzeci de ani. Există mai multe scenarii. În varianta cea mai pesimistă, inteligența artificială ar putea elimina un număr important de locuri de muncă din domeniile administrative, financiare, juridice sau creative. Într-un scenariu mai optimist, AI nu îi va înlocui pe oameni, ci îi va ajuta să lucreze mai rapid și mai eficient. Adică așa cum calculatoarele au schimbat modul în care oamenii muncesc fără a elimina complet profesiile. Mai există și o a treia posibilitate. Anume apariția unor meserii noi, pe care astăzi nici măcar nu le putem anticipa.

Istoria arată că marile revoluții tehnologice au distrus anumite ocupații. Dar au creat și altele. Însă ritmul cu care evoluează inteligența artificială este atât de rapid, încât mulți specialiști spun că această transformare ar putea fi diferită de toate cele de până acum.