The Wall Street Journal: De ce percepția că Iranul câștigă confruntarea cu SUA ar putea fi greșită

Walter Russell Mead, unul dintre cei mai cunoscuți analiști americani de politică externă, susține că percepția potrivit căreia Iranul se află într-o poziție avantajoasă poate fi înșelătoare. Într-o analiză publicată în The Wall Street Journal, expertul argumentează că evoluțiile din ultimele luni trebuie privite dincolo de declarațiile politice. Totodată, el spune că schimbările rapide de strategie ale administrației Donald Trump pot crea impresii greșite.

Walter Russell Mead este editorialist la The Wall Street Journal și profesor de Strategie și Arta Guvernării în cadrul Hamilton School for Classical and Civic Education de la University of Florida. Analizele sale se concentrează asupra politicii externe americane și a marilor echilibre geopolitice.

Autorul observă că Donald Trump susține că administrația sa a pus capăt mai multor conflicte de la începutul celui de-al doilea mandat. Totuși, confruntarea dintre Statele Unite și Iran a urmat un traseu diferit. Loviturile militare americane au fost reluate, apoi suspendate. Ulterior, ele au fost oprite din nou. În opinia lui Mead, această succesiune de decizii a creat impresia unei strategii greu de anticipat.

Semnale contradictorii

Walter Russell Mead consideră că acțiunile militare și mesajele diplomatice ale Washingtonului au devenit dificil de interpretat.

Analistul amintește că administrația Trump a lovit noi ținte din Iran. În același timp, Washingtonul a avertizat că ar putea urma alte atacuri. La scurt timp, operațiunile au fost suspendate temporar. Între timp, tensiunile s-au mutat în Marea Roșie. Rebelii houthi din Yemen și-au intensificat încercările de a perturba traficul maritim.

Potrivit autorului, aceeași incertitudine se regăsește și în plan diplomatic. Washingtonul transmite mesaje diferite privind vânzarea de avioane F-35 către Turcia. De asemenea, poziția americană se schimbă în privința programului nuclear civil al Arabiei Saudite și a relației cu Israelul. Uneori răspunsurile sunt afirmative. Alteori sunt amânate sau chiar schimbate de la o zi la alta.

În opinia lui Mead, această lipsă aparentă de coerență nu este întâmplătoare. El susține că Donald Trump folosește incertitudinea ca instrument de negociere încă din perioada în care activa în mediul de afaceri. Strategia i-ar oferi mai multă libertate de manevră. Totodată, i-ar permite să își surprindă adversarii prin schimbări rapide de poziție.

Iranul continuă să reziste, dar plătește un preț

Walter Russell Mead apreciază că regimul de la Teheran are motive să creadă că a obținut unele avantaje.

Analistul afirmă că autoritățile iraniene și-au consolidat controlul intern. Din acest motiv, șansele unei schimbări de regim din interior sunt reduse. În același timp, o intervenție militară terestră americană ar presupune costuri foarte ridicate. Ea ar întâmpina și o rezistență puternică. Autorul consideră puțin probabil ca administrația Trump să ia în calcul o astfel de operațiune.

Mead subliniază și capacitatea Iranului de a amenința stabilitatea regională. Potrivit analizei, rachetele și dronele iraniene pot afecta traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Ele pot lovi infrastructura energetică și bazele militare americane din regiune. De asemenea, pot viza instalațiile de desalinizare de care depind statele din Golf.

În aceste condiții, mulți oficiali iranieni pot considera că se află într-o poziție favorabilă. Din acest motiv, ei nu au motive să accepte rapid un compromis cu Washingtonul.

Iranul nu poate fi considerat câștigător

În același timp, Walter Russell Mead avertizează că Iranul se confruntă cu propriile vulnerabilități.

Expertul arată că Teheranul și-a pierdut o parte importantă din influență. Aceasta era exercitată prin intermediul aliaților și organizațiilor apropiate din Gaza, Liban, Siria și, într-o anumită măsură, din Irak. În opinia sa, rețele construite timp de decenii au fost afectate. Un conflict prelungit riscă să le slăbească și mai mult.

Autorul consideră că economia iraniană rămâne un alt punct sensibil. Chiar dacă regimul pare stabil politic, societatea nu poate funcționa pe termen nelimitat fără o reducere a presiunilor economice. De asemenea, ar fi necesară o eventuală relaxare a sancțiunilor.

„Iranul este un arici, Trump este o vulpe”

În finalul analizei, Walter Russell Mead folosește o metaforă pentru a descrie cele două tabere.

Iranul este comparat cu un arici. În viziunea autorului, acesta este un adversar capabil să se apere și să reziste presiunilor externe printr-o strategie concentrată și defensivă.

Donald Trump este descris drept o vulpe. Mead spune că liderul american preferă flexibilitatea, schimbările rapide de tactică și folosirea mai multor opțiuni înainte de a renunța la un obiectiv.

Din această perspectivă, autorul consideră că este prea devreme pentru a concluziona că Iranul a câștigat confruntarea cu Statele Unite. În opinia sa, administrația Trump dispune încă de suficiente instrumente militare, diplomatice și economice. Acestea pot modifica evoluția conflictului, chiar dacă strategia adoptată pare adesea imprevizibilă.