Pariul de 7 miliarde de dolari care l-a transformat pe un magnat coreean într-unul dintre marii câștigători ai războiului cu Iranul

Potrivit The Wall Street Journal, compania Sinokor controlează aproximativ 10% din flota mondială de petroliere de tip VLCC, nave care pot transporta câte două milioane de barili de petrol într-o singură cursă. Achizițiile au fost făcute înaintea izbucnirii conflictului. Momentul s-a dovedit aproape ideal pentru Chung, unul dintre cei mai discreți oameni de afaceri din industria maritimă.

Unul dintre petrolierele sale, Plata Carrier, a ieșit recent din Strâmtoarea Ormuz cu două milioane de barili de țiței la bord. Nava intrase în Golful Persic cu peste patru luni înainte. Acum se îndreaptă spre o rafinărie mare de pe coasta estică a Indiei.

O flotă construită înainte ca piața să explodeze

Chung a început să cumpere petroliere după pandemia de Covid-19, dar ritmul achizițiilor a crescut puternic la finalul anului trecut. Rivalilor le-a fost greu să urmărească exact tranzacțiile, deoarece multe au fost private, însă estimările brokerilor indică o flotă de peste 160 de nave.

Aproape jumătate dintre acestea sunt petroliere VLCC, cele mai mari nave folosite în transportul țițeiului. Dimensiunea flotei face ca Sinokor să aibă o poziție rar întâlnită într-o industrie fragmentată, unde nici marii armatori greci, nordici sau asiatici nu controlează singuri o cotă dominantă.

O mare parte a finanțării ar fi venit de la Gianluigi Aponte, miliardarul italian care a cofondat Mediterranean Shipping Company. Compania sa a acumulat resurse importante în timpul boomului transportului de containere din pandemie, iar o parte dintre acești bani ar fi fost direcționată către extinderea Sinokor.

Parteneriatul dintre cei doi este învăluit în discreție. Un document depus recent în Grecia arată că o filială MSC a acceptat să cumpere o participație la Sinokor, însă nici persoanele implicate în tranzacții cu Chung nu cunosc toate detaliile înțelegerii.

Strâmtoarea Ormuz a trimis tarifele la niveluri record

Închiderea Strâmtorii Ormuz a produs un șoc în transportul maritim. Comercianții au început să plătească sume record pentru a aduce petrol din Europa și Statele Unite către economiile asiatice, care încercau să înlocuiască livrările din Golful Persic.

Tarifele zilnice pentru cele mai mari petroliere au depășit în martie 385.000 de dolari, potrivit datelor Clarksons. A fost cel mai ridicat nivel înregistrat de compania de brokeraj naval din anul 2000 până în prezent.

Chung își poziționase deja mai multe nave în spatele Strâmtorii Ormuz. La începutul războiului, unele au fost închiriate pentru a funcționa drept depozite plutitoare, iar altele au făcut curse scurte între porturile din Golful Persic și terminale situate în afara acestuia.

De acolo, petrolul era preluat de alte nave și transportat spre Asia. Strategia i-a permis companiei să profite de blocaj, fără să depindă exclusiv de cursele obișnuite prin strâmtoare.

Traderii Sinokor activi pe piețele derivatelor maritime ar fi avut, la rândul lor, de câștigat. Ei tranzacționează contracte legate de tarifele de transport, iar creșterea bruscă a prețurilor le-ar fi putut aduce profituri suplimentare.

Redeschiderea strâmtorii poate aduce o nouă rundă de câștiguri

Tarifele au scăzut față de primele săptămâni ale războiului, dar rămân ridicate. Veteranii industriei se așteaptă ca rutele mai complicate și costurile mari de transport să continue chiar și după încetarea conflictului.

Redeschiderea treptată a Strâmtorii Ormuz crește deja cererea pentru petroliere. Cantitățile de petrol blocate sau depozitate în regiune trebuie transportate către cumpărători, iar companiile cu flote mari sunt primele care pot răspunde acestei cereri.

La o săptămână după ce Donald Trump a semnat acordul de pace cu Iranul, Plata Carrier a plecat din largul Emiratelor Arabe Unite și a traversat strâmtoarea. Joi, nava se apropia de extremitatea sudică a Indiei, în drum spre rafinăria de destinație.

Pentru Chung, revenirea fluxurilor comerciale poate fi la fel de profitabilă precum perioada de blocaj. O piață aglomerată, cu puține nave disponibile și multe transporturi amânate, împinge din nou tarifele în sus.

Poate controla un singur armator prețurile pieței?

O parte dintre specialiști suspectează că strategia lui Chung merge mai departe de simpla acumulare a unei flote mari. Un proprietar cu resurse suficiente ar putea retrage temporar unele nave din piață, reducând oferta și menținând tarifele ridicate.

Condițiile actuale îi pot favoriza planul. Piața tradițională a petrolierelor se micșorează, deoarece unele nave sunt vândute către așa-numita flotă din umbră, folosită pentru transportul petrolului supus sancțiunilor. În același timp, autoritățile de concurență urmăresc cu dificultate tranzacțiile de pe piața opacă a navelor second-hand.

Există însă și precedente care arată cât de riscantă poate fi o astfel de strategie. În anii 2000, magnatul taiwanez Nobu Su a câștigat o avere după ce a controlat o parte importantă din navele care transportau cărbune și minereu de fier. Când a încercat să repete strategia pe piața petrolierelor, criza financiară din 2008 i-a distrus pariul.

Pentru moment, investiția lui Chung funcționează. Cererea rămâne puternică, iar flota sa este suficient de mare pentru a beneficia de fiecare schimbare a rutelor sau a tarifelor.

Un om discret într-o industrie a personalităților puternice

Ga-Hyun Chung provine dintr-o familie coreeană de armatori. Tatăl său a fondat Sinokor în 1989, ca societate mixtă cu parteneri chinezi, într-o perioadă în care relațiile dintre Coreea de Sud și China începeau să se îmbunătățească.

Compania a crescut inițial odată cu schimburile comerciale dintre cele două țări și s-a concentrat pe transportul de containere. Petrolierele au intrat mai târziu în portofoliu, înainte ca achizițiile să se accelereze spectaculos.

Chung evită presa și aparițiile publice, deși este bine cunoscut în industrie. Persoanele care au lucrat cu el spun că practică judo și creează grupuri mari de WhatsApp cu alți armatori, unde discută despre evoluția pieței.

La o conferință maritimă organizată recent la Atena, pariul său a fost unul dintre principalele subiecte de conversație. Chung a fost văzut la petreceri târzii, fumând trabucuri și înconjurat de gărzi de corp.

La început, mulți veterani ai industriei au fost convinși că piața ciclică a petrolierelor îl va pedepsi. I-au vândut nave cu plăcere, crezând că un nou venit care cumpără atât de mult va rămâne blocat cu o flotă prea mare.

Războiul cu Iranul a schimbat însă totul. În loc să devină o povară, navele au devenit unele dintre cele mai căutate active de pe piața mondială a energiei.

O propunere pentru tine, cititorule

Îți mulțumim că ai citit materialul până la capăt! Avem o propunere win‑win: tu câștigi informații, noi câștigăm prieteni. 

📩 Înscrie‑te pe canalul nostru de WhatsApp. Aici găsești reportaje și analize care explică ce se întâmplă cu lumea din jurul nostru. 

📌 Și dacă vrei să fii la curent cu știrile și în social media, urmărește-ne pe Facebook. Enjoy!