OMC nu este în criză, ci „suferă de artrită”. De ce Organizația Mondială a Comerțului rămâne esențială pentru economia globală

Într-o analiză publicată pe 22 mai 2026, profesorul de economie internațională de la IMD Business School afirmă că OMC nu se află într-o criză existențială. Problema reală este că instituția „suferă de artrită”: este mai lentă, mai rigidă și mai puțin flexibilă, dar continuă să joace un rol esențial în funcționarea comerțului mondial.

Richard Baldwin: OMC încă menține ordinea în comerțul mondial

Richard Baldwin respinge ideea că sistemul comercial global s-ar fi prăbușit. El amintește că, în ciuda retoricii anti-OMC din ultimii ani, statele continuă să susțină instituția.

Economistul observă că nici măcar Donald Trump nu a retras Statele Unite din OMC, deși administrația sa a ieșit din alte organizații internaționale, precum OMS, UNESCO sau Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.

Mai mult, 22 de state negociază în prezent aderarea la OMC, iar ultimul stat care a devenit membru a fost Timorul de Est, în 2024.

Potrivit lui Baldwin, instituția continuă să ofere „regulile de circulație” ale comerțului global. Aceste reguli fac comerțul mai previzibil și reduc riscul unor conflicte comerciale necontrolate.

Cum a devenit OMC victima propriului succes

Analiza explică faptul că vechiul sistem GATT și ulterior OMC au avut un succes uriaș în reducerea tarifelor comerciale după Al Doilea Război Mondial. Începând cu anii 1950, tarifele vamale dintre marile economii au fost reduse treptat, prin negocieri multilaterale.

Baldwin susține că acest proces a funcționat datorită a ceea ce el numește „efectul Juggernaut”. Statele acceptau să reducă propriile tarife doar dacă și partenerii comerciali făceau același lucru. Astfel, exportatorii deveneau tot mai interesați de liberalizarea comerțului și exercitau presiuni politice interne pentru noi acorduri.

În timp, însă, tarifele au ajuns deja la niveluri foarte reduse. „Motorul” negocierilor multilaterale și-a pierdut combustibilul. Baldwin afirmă că acesta este unul dintre motivele pentru care Runda Doha, lansată în 2001, nu a fost niciodată finalizată.

Liberalizarea comerțului nu s-a oprit. S-a mutat în afara OMC

Potrivit economistului, comerțul mondial a continuat să se liberalizeze, însă procesul s-a mutat din cadrul OMC către acordurile regionale și bilaterale.

După anii 1990, marile economii au început să prefere acordurile comerciale regionale, precum piața unică europeană, NAFTA sau CPTPP. Aceste acorduri au fost construite în jurul lanțurilor globale de aprovizionare și al investițiilor internaționale.

Baldwin susține că noile acorduri comerciale au funcționat pe o logică diferită. Statele dezvoltate ofereau investiții și relocarea unor fabrici, iar economiile emergente acceptau reguli mai profunde privind investițiile, serviciile și proprietatea intelectuală.

Rolul real al OMC astăzi: coordonare, nu mari negocieri

Richard Baldwin afirmă că OMC nu mai este motorul marilor acorduri comerciale globale. Rolul său principal este acum coordonarea și menținerea unui set comun de reguli.

Economistul compară OMC cu sistemul european de indicatoare rutiere. Nu toate statele respectă perfect regulile, dar existența lor reduce haosul și oferă previzibilitate pentru companii și guverne.

Potrivit analizei, patru principii rămân fundamentale pentru sistemul comercial global:

• nediscriminarea produselor străine;
• transparența și predictibilitatea;
• reciprocitatea;
• comerțul bazat pe reguli, nu pe rezultate politice.

Baldwin subliniază că multe dintre regulile OMC au fost deja integrate în legislațiile naționale și în practicile administrative ale statelor. Din acest motiv, comerțul mondial continuă să funcționeze relativ predictibil, chiar dacă instituția pare mai puțin vizibilă decât în trecut.

Pericolul real pentru comerțul mondial

Analiza avertizează că adevărata amenințare nu este lipsa unor mari acorduri comerciale. Problema apare dacă marile puteri încep să ignore complet regulile comune.

Baldwin compară această situație cu un sistem rutier în care fiecare șofer schimbă limitele de viteză după propriul interes. Rezultatul nu ar fi un colaps instantaneu, dar comerțul mondial ar deveni mai puțin previzibil și mai conflictual.

Economistul consideră că OMC poate funcționa în continuare chiar dacă este mai rigidă și mai lentă. Instituția nu poate supraviețui însă dacă statele încetează să mai creadă în utilitatea regulilor comune.

În concluzie, Richard Baldwin susține că guvernele nu ar trebui să trateze OMC ca pe o instituție „moartă” sau inutilă. Chiar dacă marile negocieri comerciale nu mai produc titluri spectaculoase, organizația continuă să îndeplinească o funcție esențială, și anume menține comerțul mondial „lizibil, previzibil și în mare parte guvernabil”.