Diplomatul Mihai Gribincea explică de ce identitatea Republicii Moldova este o temă de securitate

Analiza sa, publicată pe Reunirea.com, pornește de la controversele generate de declarațiile recente ale ambasadorului Germaniei la Chișinău și afirmă că subiectele identitare continuă să reprezinte unul dintre cele mai sensibile domenii ale societății moldovenești.

Declarațiile ambasadorului Germaniei au declanșat controverse

Controversa a pornit după ce ambasadorul Germaniei la Chișinău, Hubert Knirsch, a declarat că Republica Moldova are o identitate națională proprie și că fiecare cetățean este liber să își definească identitatea. Diplomatul a subliniat că Germania respectă dreptul fiecărei persoane de a se identifica așa cum consideră. Declarațiile au fost însă criticate de istorici, analiști și de reprezentanți ai unor formațiuni politice. Care au susținut că formularea poate fi interpretată ca o relativizare a realităților istorice și lingvistice privind limba română și identitatea majorității populației din Republica Moldova. Acest context stă la baza analizei semnate de Mihai Gribincea, care examinează modul în care asemenea mesaje pot fi preluate și utilizate în competiția informațională din Republica Moldova.

Identitatea a devenit o temă de securitate

Potrivit lui Mihai Gribincea, limba, identitatea națională, istoria și relația cu România nu mai sunt doar teme academice. În opinia sa, ele au devenit instrumente folosite în competiția informațională și geopolitică din regiune. Autorul consideră că orice declarație publică despre aceste subiecte poate fi reinterpretată și folosită pentru susținerea unor narațiuni deja existente. În acest context, el susține că Republica Moldova reprezintă una dintre cele mai dificile destinații diplomatice din Europa.

Diplomații trebuie să cunoască istoria țării

Mihai Gribincea afirmă că activitatea diplomatică nu poate fi limitată la drept internațional și relații externe. În opinia sa, diplomații acreditați la Chișinău trebuie să cunoască istoria, memoria colectivă și sensibilitățile culturale ale societății. Autorul amintește experiența acumulată în misiuni internaționale desfășurate în regiuni precum Osetia de Sud, Abhazia, Vukovar și Timorul de Est. Aceste experiențe l-au convins că există state în care subiectele legate de identitate, limbă și religie trebuie abordate cu o atenție deosebită.

Exemple din trecut

În analiza publicată pe Reunirea.com, Mihai Gribincea amintește mai multe episoade care au provocat controverse în Republica Moldova. Unul dintre ele îl privește pe fostul șef al Misiunii OSCE la Chișinău, ambasadorul american John Evans. După sosirea în Republica Moldova, acesta a declarat că primul loc vizitat a fost Muzeul Pușkin. Potrivit autorului, intenția era una culturală. Totuși, declarația a fost interpretată diferit într-o societate care încerca să se desprindă de moștenirea sovietică. Gribincea amintește și declarațiile fostului ambasador al Statelor Unite la Chișinău, James Pettit, din 2016. Acesta afirma că Republica Moldova nu este România și că unirea nu reprezintă o soluție practică. În opinia autorului, mesajul urmărea reafirmarea sprijinului pentru independența Republicii Moldova. Totuși, o parte a opiniei publice l-a perceput ca pe o relativizare a legăturilor istorice și culturale dintre cele două state.

Statul și identitatea națională nu sunt același lucru

O parte importantă a analizei este dedicată diferenței dintre existența Republicii Moldova ca stat independent și identitatea istorică a populației majoritare. Mihai Gribincea susține că cele două realități nu se exclud reciproc. În opinia sa, susținerea independenței și a integrării europene a Republicii Moldova este compatibilă cu recunoașterea limbii române și a patrimoniului istoric și cultural comun cu România. Autorul oferă exemple precum Austria și Elveția pentru a arăta că existența unui stat suveran nu presupune automat construirea unei identități lingvistice diferite.

Diplomația și războiul informațional

În concluzie, Mihai Gribincea avertizează că diplomații occidentali pot deveni, fără intenție, actori ai confruntării informaționale din Republica Moldova. Nu pentru că ar urmări acest lucru, ci pentru că mesajele despre identitate și istorie sunt rapid preluate și reinterpretate într-un spațiu public profund polarizat. Autorul consideră că o diplomație eficientă începe cu înțelegerea istoriei și a memoriei colective a țării în care este desfășurată. În opinia sa, respectarea acestor realități contribuie la consolidarea credibilității mesajului diplomatic și reduce riscul apariției unor controverse care pot alimenta războiul informațional.