Cum a devenit masculinitatea o industrie care vinde produse și aduce voturi. Ce e manosfera și cum e folosită electoral 

James Talarico, candidatul democrat pentru Senatul SUA în Texas, a fost atacat pentru că ar fi „prea puțin bărbat”. Donald Trump l-a numit „vegan”, iar Stephen Miller a susținut de două ori că ar fi transgender.

Analiza publicată de The Atlantic arată că aceste atacuri depășesc o simplă campanie de ridiculizare. Autorul Adam Serwer le leagă de strategia manosferei, care transformă nesiguranța masculină într-un instrument comercial și electoral. 

De la „Tofu Talarico” la acuzații că ar fi transgender

Talarico, în vârstă de 37 de ani, a devenit ținta comentatorilor conservatori după câștigarea nominalizării democrate. Politicieni și prezentatori de dreapta l-au numit „Tofu Talarico” și au sugerat că se opune consumului de carne. Campania democratului a răspuns prin publicarea unor fotografii în care acesta mânca produse din carne. Nici imaginile nu au oprit atacurile, iar prezentatorul Fox News Jesse Watters a continuat ironiile. 

Serwer consideră că mesajul urmărește să prezinte calmul, aspectul și discursul religios al lui Talarico drept semne de slăbiciune. Contrastul este construit cu republicanul Ken Paxton, procurorul general al Texasului, afectat de acuzații de corupție și infidelitate. Atacurile se înscriu într-o tradiție mai veche a politicii americane. Echipa lui George W. Bush ironiza cândva faptul că John Kerry părea „francez”, însă autorul observă acum o schimbare de ton.

În cazul lui Talarico, acuzația că ar fi transgender abandonează aproape complet aluzia. Limbajul seamănă cu cel folosit de influencerii din manosferă, care stabilesc criterii rigide și adesea arbitrare pentru masculinitate. 

Cum se vinde nesiguranța masculină

Bărbații care folosesc rețelele sociale întâlnesc frecvent mesaje despre ceea ce le-ar lipsi pentru a fi respectați. Li se spune că trebuie să fie bogați, bine conectați, foarte înalți, musculoși și fără semne de îmbătrânire.

Influencerii care răspândesc aceste standarde au și produse de vândut. Ei promovează aplicații de fitness, cursuri, consultanță, suplimente, investiții sau alte metode care promit să rezolve sentimentul de insuficiență.

Strategia seamănă cu publicitatea care a exploatat mult timp insecuritățile femeilor. Diferența descrisă de Serwer este direcția în care este împinsă nemulțumirea. Femeile erau încurajate să se învinovățească pentru felul în care arată. Manosfera îi încurajează pe bărbați să considere că alții le-au furat poziția, succesul și statutul social. Mesajul este îndreptat în special spre bărbații albi, dar are un public mai larg. Femeile, minoritățile și imigranții sunt prezentați drept competitori favorizați pe nedrept de societate.

De la produse „pentru bărbați” la voturi

Studiile citate în analiză arată că bărbații reacționează diferit când simt că masculinitatea le este contestată. Unii ignoră provocarea, alții devin nesiguri, iar o parte încearcă să compenseze prin comportamente considerate foarte masculine. Aici apare și oportunitatea comercială. Reclamele le vând arme, alimente, deodorante, jocuri de noroc sau criptomonede sub forma unor dovezi de curaj și virilitate.

Serwer susține că republicanii folosesc aceeași tehnică în campaniile electorale. Alegătorilor li se sugerează că votul republican confirmă masculinitatea, în timp ce adversarii ar reprezenta slăbiciunea sau feminizarea societății. Masculinitatea devine astfel un produs de lifestyle, legat de un pachet politic. În centrul său se află ideea că bărbații trebuie să-și recapete superioritatea asupra femeilor și a grupurilor considerate inferioare.

Ce arată cercetările despre „masculinitatea fragilă”

Profesorul de psihologie Adam Stanaland avertizează că problema apare atunci când bărbații nesiguri simt nevoia să-și valideze identitatea prin vătămarea altora. Un studiu la care a participat leagă această reacție de homofobie, violență sexuală, bigotism politic și ostilitate față de politicile de mediu.

Potrivit cercetătorului, unii bărbați albi sunt învățați că trebuie să se afle în vârful mai multor ierarhii sociale. Orice amenințare la această poziție poate declanșa încercări de compensare. 

Analiză arată însă că ideologia nu este limitată la bărbații albi. Andrew și Tristan Tate, doi dintre cei mai cunoscuți influenceri ai masculinității online, sunt birasiali și promovează uneori teorii rasiste ale extremei drepte. Autorul observă contradicția, dar o explică prin logica pieței. Influencerii își cunosc publicul și adaptează mesajele care aduc atenție, bani și loialitate.

Cum s-a schimbat manosfera în ultimii zece ani

În urmă cu peste un deceniu, manosfera pretindea că apără probleme reale ale bărbaților. Printre temele invocate se aflau suicidul, custodia copiilor și victimele masculine ale violenței domestice. Misoginia exista, dar era adesea mascată de un discurs social. În ultimii zece ani, mesajele au devenit mai directe și au fost combinate cu sfaturi aparent inofensive despre disciplină, sport și încredere.

Această combinație poate atrage tineri aflați într-o perioadă vulnerabilă. După o despărțire sau un eșec, promisiunea unei transformări personale poate părea convingătoare. Problema apare când succesul promis nu vine. Manosfera oferă atunci explicații simple: femeile sunt prea independente, minoritățile primesc avantaje, iar societatea îi împiedică pe bărbați să-și ocupe locul „firesc”. 

De ce eșecul adepților ajută afacerea

Autorul susține că sfaturile manosferei nu îi conduc pe adepți spre relații sănătoase sau succes real. O asemenea reușită i-ar putea îndepărta de influencerii care le vând permanent soluții. 

Modelul de afaceri depinde de frustrare continuă. Femeile sunt descrise drept obiecte de statut, iar ceilalți bărbați devin concurenți care nu pot fi considerați prieteni. Acest tip de mesaj creează un public dependent de noi explicații și noi produse. Fiecare dezamăgire este transformată într-o altă conspirație și într-o nouă ocazie de monetizare. 

Tinerii cu opinii radicale nu sunt neapărat cei mai săraci

O explicație răspândită leagă radicalizarea bărbaților de dispariția locurilor de muncă din industrie și construcții. În paralel, au crescut domeniile asociate tradițional femeilor, precum îngrijirea și serviciile. Serwer recunoaște această transformare economică, dar spune că ea nu explică singură misoginia extremă. Schimbarea a început în urmă cu zeci de ani, iar ideologia actuală s-a dezvoltat mult mai târziu.

Datele proiectului Young Men Research Project contrazic și imaginea tânărului radicalizat exclusiv de sărăcie. Cercetătorul John Ray afirmă că opiniile dure de dreapta apar frecvent la tineri care sunt mai puțin îngrijorați de situația lor financiară. Bărbații aflați într-o situație economică mai precară ar fi, în general, mai puțin ideologizați. Potrivit datelor citate, radicalizarea nu poate fi explicată doar prin sentimentul că cineva a rămas în urmă. 

Rețelele sociale transformă extremismul în reclamă

Economia digitală are un rol central în răspândirea mesajelor. Utilizatorii petrec mai mult timp pe telefon, iar aproape fiecare postare promovează un produs, o persoană sau un mod de viață. Platformele câștigă când oamenii rămân conectați cât mai mult. Adevărul sau consecințele mesajelor sunt mai puțin importante decât atenția produsă.

Extremismul atrage reacții și distribuiri, iar algoritmii îl pot recompensa. De aici vine și proliferarea unor standarde tot mai radicale despre ce înseamnă să fii bărbat. Serwer avertizează că unele mesaje nu mai reprezintă simple provocări pentru audiență. Când politicienii cer limitarea drepturilor femeilor sau glorifică dominația, ei își prezintă și programul politic. 

„Poți câștiga multe voturi în acest fel”

Analiza The Atlantic se încheie printr-o critică a politicilor construite în jurul acestei masculinități. Autorul indică decizii privind sănătatea publică, războaiele, combustibilii fosili și tarifele comerciale. În opinia sa, aceste măsuri nu au îmbunătățit viața bărbaților. Ele au provocat însă costuri pentru alte grupuri, iar această pedepsire poate fi suficientă pentru menținerea sprijinului politic.

Manosfera le promite adepților bani, statut și respect. Politicienii preiau aceeași promisiune și o transformă în voturi, identificând dușmani care trebuie îndepărtați. Concluzia lui Adam Serwer este directă: nesiguranța masculină poate vinde suplimente, pariuri și criptomonede. Folosită în politică, ea poate câștiga și alegeri.