Lovitura de aur a Franței. De la New York la Paris fără să miște un gram: cum a făcut Banca Franței 12,8 miliarde de euro din aurul său

Operațiunea spectaculoasă a Franței s-a desfășurat în 26 de tranzacții distincte, între iulie 2025 și ianuarie 2026. Cele 129 de tone reprezentau aproximativ 5 % din rezervele totale de aur ale Franței. Rezerva se menține la circa 2.437 tone, poziționând țara pe locul al patrulea în lume ca deținător de aur. Lingourile vechi, depozitate la New York, nu mai corespundeau standardelor internaționale actuale de puritate (peste 99,5 %, conform normelor LBMA). În loc să suporte costurile ridicate de rafinare și transport transatlantic, banca a optat pentru o soluție inteligentă de arbitraj. A vândut aurul vechi direct la prețuri de piață ridicate. Apoi a achiziționat imediat o cantitate echivalentă de lingouri moderne, conforme, pe piața europeană.

Toate cele 129 de tone se află acum stocate în depozitele securizate de la „La Souterraine”. Aceste se află sub Hôtel de Toulouse din Paris. Astfel, întreaga rezervă de aur a Franței este acum pe teritoriul național, fără nicio dependență de stocarea în străinătate.

Cum să câștigi 12,8 miliarde de euro

Câștigul de capital de 12,8 miliarde de euro (echivalentul a aproximativ 15,1 miliarde de dolari) a fost înregistrat parțial în 2025 (11 miliarde de euro) și parțial la începutul lui 2026 (1,8 miliarde de euro). Această sumă a permis Băncii Franței să treacă de la o pierdere netă de 7,7 miliarde de euro în 2024 la un profit net de 8,1 miliarde de euro pentru anul 2025. Situația patrimonială netă a instituției a ajuns la 283 miliarde de euro. Aceasta oferă un tampon solid pentru eventuale șocuri financiare viitoare.

Guvernatorul François Villeroy de Galhau a subliniat că decizia a răspuns exclusiv unor considerații tehnice și de lichiditate, excluzând orice motivație politică. Operațiunea a fost recomandată de un audit intern realizat în 2024 și face parte dintr-un program mai larg de normalizare a rezervelor. Până în 2028, banca intenționează să modernizeze încă aproximativ 134 de tone de lingouri și monede vechi aflate deja la Paris.

Această mișcare se înscrie într-o tendință globală observată la mai multe bănci centrale: preferința pentru stocarea aurului pe teritoriu național, creșterea lichidității activelor și optimizarea rezervelor în contextul prețurilor ridicate ale aurului. Franța consolidează astfel securitatea și autonomia rezervelor sale fără a modifica volumul fizic total de aur deținut.