Conflictul dintre SUA, Israel și Iran, declanșat la 28 februarie 2026 și situația din Golf nu produce doar victime și distrugeri în Orient. Produce și facturi mai mari pentru fermierii europeni, și, în cele din urmă, prețuri mai mari pentru consumatori.
Războiul din Iran a dus la o creștere de 30–40% a costului îngrășămintelor minerale, amenințând prețurile alimentelor pe plan mondial, conform experților germani.
„Prețurile îngrășămintelor pe bază de azot pe piața mondială sunt în creștere, apropiindu-se de nivelul de vârf pe care le-am văzut la începutul invadării Ucrainei de către Rusia”, a afirmat Philipp Spinne, director al Asociației germane Raiffeisen (DRV).
Comparația nu este întâmplătoare. În primăvara lui 2022, după invadarea Ucrainei, prețul îngrășămintelor a explodat la nivel global, generând temeri serioase privind securitatea alimentară mondială. Acum, aceeași dinamică se repetă, cu aceiași actori cheie pe scenă, dar cu un teatru de război diferit.
De ce gazul dictează prețul recoltei
Mecanismul nu este complicat, dar este puternic: prețurile ridicate ale energiei duc la majorarea costului îngrășămintelor, prețurile gazelor fiind responsabile pentru până la 90% din costurile de producție a amoniacului și azotului. Dacă gazul se scumpește, cresc automat prețurile îngrășămintelor. Dacă fermierii folosesc mai puține îngrășăminte, scade randamentul culturilor. Este un lanț cu trei verigi, gaz, îngrășăminte, recolte. Fiecare transmite șocul mai departe. Iar Strâmtoarea Ormuz se află la capătul superior al acestui lanț. Aproximativ o treime din comerțul global cu uree și aproximativ 20% din cel cu amoniac trece prin Golf, prin această strâmtoare.
Fermierii europeni, protejați acum, expuși mâine
Vestea bună, deocamdată, este că efectele directe nu s-au resimțit imediat pe câmpurile europene. Consumatorii europeni nu sunt direct afectați de efectele conflictului, deoarece mulți fermieri și-au achiziționat deja îngrășămintele pentru primăvară, înaintea declanșării războiului din Iran.
Dar această protecție este temporară și a expirat deja pentru o parte din producători. Dacă acest conflict din Golf se prelungește, costurile de producție în Germania și în alte țări vor crește probabil, a avertizat Asociația fermierilor din Bavaria.
Dependența europeană, un echilibru fragil
Europa și-a redus dependența de îngrășămintele rusești după 2022, dar nu a eliminat-o. În cazul Germaniei, aproximativ 75% din necesarul de îngrășăminte pe bază de azot poate fi îndeplinit din producția internă, iar la îngrășămintele pe bază de potasiu procentul este ușor mai ridicat. Dar pentru o treime din necesar, Germania rămâne dependentă de importuri. Producătorii europeni de îngrășăminte și produse chimice vor resimți oricum efectele indirecte ale prețurilor mai ridicate la gaze.
Asociația industriei agrare germane a cerut consolidarea producției interne și tarife mai mari la îngrășămintele pe bază de potasiu din Rusia. E o solicitare ce reflectă îngrijorarea că Europa ar putea înlocui o dependență cu alta.
Ce înseamnă asta pentru România
România este o țară agricolă cu suprafețe arabile semnificative și o producție care influențează direct securitatea alimentară regională. Fermierii români sunt la rândul lor dependenți de îngrășăminte minerale importate. E consecința distrugerii sistematice a industriei producătoare de profil. Scumpirea acestora se traduce direct în costuri de producție mai mari. Aceasta se suprapune tocmai peste momentul în care plafonarea adaosului comercial la alimentele de bază expiră și prețurile la energie rămân ridicate.
Lanțul este lung, dar legăturile sunt solide. O rachetă lansată spre Israel poate ajunge, prin prețul gazului și al îngrășămintelor, pe factura unui fermier din Câmpia Română, și de acolo, pe raftul unui supermarket din Craiova, București, din Iași sau Cluj.
