Indonezia din Timișoara. Cum trăiește mica comunitate venită de la mii de kilometri distanță

De asemenea, orașul găzduiește șase studenți indonezieni. Iar o parte dintre membrii comunității fac parte din familii mixte, cu români căsătoriți cu partenere indoneziene. În acest fel, există deja o generație de copii cu părinți româno-indonezieni. Șase copii s-au născut deja în Timișoara, iar alte două nașteri sunt așteptate în următoarele luni.

Micuța comunitate s-a întâlnit duminică, 29 martie, la restaurantul Taste of Bali, cu ambasadorul Indoneziei în România, Meidyatama Suryodiningrat. La eveniment a participat și o echipă consulară, care a facilitat reînnoirea pașapoartelor și a altor documente pentru membrii comunității. 

Unora dintre copii li s-au făcut pentru prima dată documente indoneziene. Acest lucru este posibil deoarece, până la vârsta de 19 ani, aceștia pot avea dublă cetățenie, româno-indoneziană, urmând ca ulterior să fie obligați să renunțe la una dintre ele.

Dragoș, între Bali și Timișoara

Psihologul Dragoș Dubina, patronul singurului restaurant balinez din România, deschis la Timișoara, a trăit 11 ani în Indonezia și este căsătorit cu o indoneziancă. Copilul lor are deja șapte ani. Dubina vorbește despre stereotipurile legate de femeile din Asia de Sud-Est:

„Eu m-am cunoscut cu soția la un club al montaniarzilor, la universitatea de acolo. Dar există destule clișee legate de imaginea femeii din Asia, care este văzută ca o femeie ce stă acasă, gătește, face curățenie, crește copilul și nu își caută o carieră. În Indonezia se spune că femeia este stăpână în casă”, a spus el pentru G4Media. 

Dragoș Dubina spune că soția sa are un rol important în luarea de decizii la nivelul familiei, dar este și responsabilă de gospodărie. „S-ar putea ca asta multora să le sune bine. Mai există și un aspect: la musulmani există ideea că tu «cumperi» nevasta, dar trebuie să-i asiguri traiul. Este adevărat că asiaticele din sud-est sunt frumoase, iar ca personalitate sunt mai maleabile”, a mai declarat el.

Percepțiile sunt nerealiste

Dragoș Dubina atrage atenția asupra percepțiilor nerealiste legate de „visul” de a-ți găsi perechea în Bali. „Este o așteptare nerealistă. Mai sunt români care merg să-și caute neveste cu 30 de ani mai tinere decât ei. Oamenii se adaptează pentru a-și satisface nevoile de bază. Dacă au un soț care oferă masă, casă și bani de trimis acasă familiei, pentru că acolo există responsabilitatea de a-ți întreține părinții, iar pensii sunt doar pentru cei care au lucrat la stat, atunci acceptă”, a explicat el. 

„Dar este nerealist. Este și o fantasmă pe care și-o construiesc mulți. Dacă în România nu ți-ai găsit perechea, cum crezi că vei reuși cu cineva pe care l-ai cunoscut de câteva săptămâni sau luni, care vine dintr-o cultură total diferită, pe care nu o înțelegi, și despre care nu știi nimic legat de obiceiuri sau limbă?”, a mai spus psihologul.

Dragoste ca în filme

Un alt exemplu este cel al lui Adrian Fuliaș, care a ajuns în Indonezia printr-o bursă culturală oferită de guvernul indonezian, programul Darmasiswa, prin Ambasada Indoneziei din București. Într-un an de studii, specializarea IT și cultura locală l-au adus în contact cu Inda, cu care s-a căsătorit. Cei doi au trei copii, cu vârste de patru, șapte și nouă ani.

„Am ajuns într-o relație cu o indoneziancă exact ca în filme. Nu am plecat cu acest gând. Am cunoscut-o pe actuala mea soție în tren. Călătoream și mă întorceam din Bali, era un drum de zece ore. După un an, la finalul bursei, am revenit practic împreună în România. Este un sacrificiu și un risc din partea ei, pentru că își părăsește familia și cultura”, a povestit el pentru G4Media. 

„În ultimii ani te ajută tehnologia să ții legătura cu familia, dar nu este același lucru. Le este dor, chiar dacă vorbesc zilnic. Ultima dată am fost în Indonezia acum trei ani”, a mai specificat Adrian Fuliaș. El și Inda administrează o mică afacere cu tempe, un produs vegetal tradițional indonezian.