Agricultura europeană, prinsă între tranziția verde și realitatea economică
Discuțiile purtate de delegația COPA-COGECA cu reprezentanții Comisiei Europene și ai statelor membre au arătat cât de adâncă a devenit ruptura dintre obiectivele politice europene și situația concretă din teren.
Organizațiile fermierilor și cooperativelor agricole susțin că nu contestă necesitatea investițiilor în sustenabilitate și protecția mediului. Problema apare însă atunci când tranziția verde generează costuri suplimentare. Pe care exploatațiile agricole nu le mai pot absorbi.
Vicepreședintele COGECA, Florentin Bercu, a descris situația într-un ton extrem de dur. El avertizează că numeroși agricultori europeni sunt deja sufocați de datorii și lipsă de capital.
„Agricultorii europeni sunt subcapitalizaţi şi puternic îndatoraţi; nu mai pot oferi credite sau sprijin financiar autorităţilor naţionale şi europene, deoarece ei înşişi riscă să dispară de pe piaţă”, a declarat acesta.
Mesajul său reflectă o nemulțumire tot mai răspândită în agricultura europeană. Percepția că politicile climatice sunt construite fără o evaluare realistă a impactului economic asupra fermierilor.
CBAM, noul simbol al tensiunilor dintre Bruxelles și agricultori
Unul dintre cele mai contestate instrumente europene este mecanismul CBAM — taxa pe carbon aplicată produselor importate în UE. Bruxelles-ul îl vede ca pe o modalitate de a proteja industria europeană de concurența din state cu standarde climatice mai permisive.
Fermierii avertizează însă că efectele secundare pot deveni devastatoare pentru agricultură.
În practică, CBAM riscă să scumpească fertilizanții și alte inputuri esențiale pentru producția agricolă. Și asta într-un moment în care costurile cu energia, combustibilii și furajele sunt deja la niveluri foarte ridicate.
Din acest motiv, COPA-COGECA cere suspendarea mecanismului și introducerea unor compensații pentru fermieri și cooperative agricole.
În paralel, organizațiile agricole solicită eliminarea temporară a tarifelor pentru îngrășăminte — cu excepția celor provenite din Rusia și Belarus — precum și suspendarea anumitor măsuri antidumping.
„Protecția mediului nu poate deveni pretext pentru noi taxe”
Criticile formulate de reprezentanții agriculturii europene merg însă mai departe de problema fertilizanților.
Florentin Bercu a acuzat instituțiile europene că folosesc uneori protecția mediului drept justificare pentru introducerea unor noi obligații administrative și fiscale. Acestea cresc artificial costurile de producție.
„Nu putem accepta ca protecţia mediului să fie folosită doar ca pretext pentru introducerea constantă a unor noi taxe, mecanisme birocratice şi constrângeri legislative”, a afirmat acesta.
În viziunea organizațiilor agricole, actualul model european riscă să creeze un paradox. În timp ce fermierii din UE sunt obligați să respecte standarde din ce în ce mai stricte și costisitoare, piața europeană rămâne deschisă importurilor din state care funcționează după reguli mult mai permisive.
Acordul UE-Mercosur reaprinde temerile fermierilor europeni
Tocmai această problemă se află și în centrul controverselor legate de acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur.
COPA-COGECA spune că susține comerțul internațional și acordurile bazate pe reguli clare. Dar avertizează că actuala formulă riscă să favorizeze competitori care nu respectă aceleași standarde sanitare și de mediu precum producătorii europeni.
Organizația cere ca toate produsele agroalimentare importate să fie însoțite obligatoriu de certificate sanitar-veterinare și fitosanitare.
În lipsa acestor garanții, există temerea că marile fluxuri comerciale vor ajunge dominate de câțiva exportatori globali puternici. În special în sectorul cărnii de vită și al cărnii de pasăre.
În acest context, reprezentanții agriculturii europene au salutat inițiativa Comisia Europeană de a exclude Brazilia de pe lista pozitivă pentru exporturile de animale, invocând lipsa transparenței privind utilizarea antibioticelor.
Europa încearcă să își protejeze autonomia alimentară
O altă temă sensibilă discutată la Bruxelles a fost clasificarea propusă a uleiului de soia drept materie primă cu risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor — criteriul iLUC.
Organizațiile agricole avertizează că o asemenea măsură ar putea avea efecte economice majore. Reducerea procesării soiei în Europa, creșterea costurilor pentru fermieri și slăbirea autonomiei proteice a Uniunii Europene.
În fond, disputa actuală depășește simpla problemă a taxelor sau a fertilizanților. Ea reflectă o întrebare strategică mult mai amplă. Cât de mult poate Europa să își reducă propria producție agricolă fără să devină dependentă de importuri externe într-o lume tot mai instabilă geopolitic?
Costurile ridicate și tensiunile geopolitice complică și mai mult situația
În ultimii ani, protestele fermierilor au devenit aproape permanente în mai multe state europene. De la Franța la Germania, Polonia sau România, agricultorii reclamă același lucru. Costuri în creștere, birocrație excesivă și sentimentul că agricultura este împinsă într-o tranziție pentru care nu primește suficient sprijin economic.
Iar avertismentul transmis acum la Bruxelles sugerează că tensiunile sunt departe de a se încheia.
Pentru fermierii europeni, miza nu mai este doar profitabilitatea exploatațiilor agricole. Ci însăși supraviețuirea unui model agricol european pe care mulți îl consideră tot mai greu de susținut în actualele condiții economice și geopolitice.
