Clovneria terapeutică, formă de sprijin emoțional acolo unde domnește frica. Cum îi ajută artiștii cu nasul roșu pe copiii internați din București

Este vorba despre o formă de sprijin emoțional acordat acolo unde copiii trăiesc adesea frică, durere și incertitudine. „În alte țări se practică de mult timp și merge foarte bine. Ne-am dorit mult să se întâmple și la noi”, spune Bianca Ababei, project manager și coordonatoare de comunicare în cadrul Asociației IOTA, în cadrul unui interviu pentru News Edge. 

Clovni Fără Frontiere

Clovneria terapeutică nu este o invenție locală, ci o practică răspândită în spitalele din Europa și America de Nord. În multe țări, inclusiv în Finlanda sau Canada, clovni specializați fac parte din echipele de intervenție non-clinică din spitale. „În multe spitale din străinătate există chiar clovni angajați. Iar în România, s-au mai încercat inițiative asemănătoare, dar au fost punctuale și nu au rezistat în timp”, spune Bianca Ababei.

Proiectele Asociației IOTA se desfășoară, în acest moment, în două spitale din București, anume Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” și Centrul Național Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „Dr. Nicolae Robănescu”. 

Echipa Asociației IOTA a construit un program pe termen lung. „Ne-am propus să facem ceva de lungă durată, care să creeze o relație reală între artiști și spitale”, adaugă project managerul. Iar pentru o organizare mai bună, organizația a apelat la ajutorul unor specialiști cu expertiză internațională. „Am adus traineri din Finlanda, de la Clowns Without Borders Finland, tocmai pentru că există o rețea solidă acolo și am vrut să învățăm din experiența lor”, a punctat Bianca Ababei.

Ce este, de fapt, clovneria terapeutică

Pentru cei mai mulți, clovnul este adesea asociat cu circul, machiajul strident și spectacolul. În spital, însă, lucrurile se schimbă. „Clovneria terapeutică este un tip de clovnerie complexă și empatică. Spre deosebire de clovnul clasic de circ, clovnul terapeutic este mult mai subtil”, explică Bianca Ababei. 

Căci intervențiile au loc direct la patul pacientului, iar cadrul se schimbă. „Ei lucrează în saloane, iar totul este bazat pe improvizație. Se adaptează la energia și nevoile fiecărui copil”, mai spune ea. Iar adaptarea este esențială. Un copil poate avea nevoie de joacă non-verbală, altul de cântece, altul de simpla interacțiune. „Totul pleacă de la conexiune autentică și ascultare”, subliniază Bianca Ababei.

De ce contează emoțiile în vindecare

Dincolo de componenta artistică, proiectul se sprijină pe o bază solidă de cercetare psihologică. Starea emoțională a copilului influențează direct procesul medical. „Starea emoțională a copilului nu este ‘decor’ în recuperarea medicală, ci una dintre variabilele centrale. Un copil care se simte în siguranță, conținut emoțional și înțeles cooperează mai bine cu echipa medicală, tolerează mai ușor durerea și procedurile neplăcute”, explică psihologul Beatrice Busuioc pentru News Edge.

În schimb, anxietatea poate bloca întregul proces de vindecare. „Un copil anxios, speriat sau copleșit va evita procedurile, va protesta, va coopera puțin, ceea ce reduce eficiența intervențiilor medicale”, adaugă psihologul. Ea subliniază faptul că emoția nu este separată de tratament, ci face parte din el.

Râsul ca mecanism biologic și psihologic

Un studiu publicat în revista Pediatrics, una dintre cele mai importante publicații din domeniul pediatriei, arată faptul că copiii care au interacționat cu clovnii au avut niveluri semnificativ mai mici de anxietate preoperatorie, iar părinții lor au fost mai relaxați pe parcursul tratamentului și al intervenției medicale. De asemenea, conform studiului, copiii au intrat mai ușor în sala de operație și au cooperat mai bine cu personalul medical.

Iar efectul nu a fost doar de moment. Căci reducerea anxietății a influențat întreaga experiență medicală. Beatrice Busuioc spune că „râsul este un factor terapeutic real pentru copiii spitalizați: reduce anxietatea, durerea resimțită și senzația de singurătate”.

Și la nivel fiziologic efectele sunt măsurabile. „Râsul scade hormonii de stres, stimulează eliberarea de endorfine și îmbunătățește toleranța la durere”, a adăugat specialista. Iar din punct de vedere comportamental, gestul „crește conformarea la tratament și reduce comportamentele de evitare sau opoziție generate de anxietate”, a explicat ea.

Între traumă și râs

Spitalizarea poate fi o experiență obișnuită, dar și una cu impact psihologic. „Poate fi, pentru unii copii, o experiență traumatică”, spune Beatrice Busuioc. Printre factorii de risc se numără separarea de părinți, procedurile invazive și pierderea controlului. Iar efectele pot varia. „Anxietatea poate fi intensă, pot apărea tulburări de somn, iritabilitate sau retragere emoțională”, a mai declarat psihologul.

De aceea, intervențiile non-medicale devin importante. „Nu orice spitalizare devine traumă. Depinde mai ales de calitatea suportului emoțional oferit”, subliniază Beatrice Busuioc. În acest sens, proiectul „Clovni” a fost primit cu deschidere de pacienți, părinți și cadre medicale. 

„Cel mai frumos e când reușim să ajungem la oamenii care la început nu aveau deloc încredere în noi. Și totuși, după un timp, încep să râdă”, spune Bianca Ababei. Dar schimbarea, adaugă ea, nu este doar individuală, ci colectivă. „Se schimbă atmosfera întregului salon. Copiii ne întreabă când mai venim, părinții cer anumiți clovni care le-au plăcut. S-a creat o comunitate frumoasă”, mai spune project managerul.

Între artă și protecție emoțională

Un aspect important al proiectului este pregătirea artiștilor, căci nu oricine poate lucra într-un spital, mai ales cu cei mici care se află în situații dificile. „Am făcut o selecție de aproximativ 30 de artiști și am lucrat și cu un psiholog care ne-a ajutat foarte mult cu partea emoțională”, a mai specificat Bianca Ababei.

„Artiștii au primit sprijin ca să se poată proteja emoțional, să se detașeze când e nevoie și să poată continua activitatea. Înainte și după, ei discută cu psihologul, vorbesc despre nivelul de energie și de ce sprijin au nevoie”, a adăugat ea.

România și clovnii din spitale

Clovneria terapeutică este deja integrată în spitale din multe țări, prin organizații precum Red Noses International sau programe dezvoltate în rețelele Clowns Without Borders Finland. În unele sisteme medicale, clovnii sunt parte a echipelor permanente de pediatrie. „În România ne dorim să formăm actori și în alte orașe, astfel încât să poată continua activitatea și la nivelul unor orașe mai mici. Visul nostru este să existe măcar un nucleu de clovni terapeuți în cât mai multe spitale din România”, spune Bianca Ababei. 

Proiectul „Clovni” scoate în evidență ideea că medicina nu înseamnă doar tratament medicamentos, ci și grijă emoțională. Beatrice Busuioc punctează faptul că „a avea grijă de starea emoțională a copilului înseamnă a avea grijă de șansele reale de vindecare”. Într-un spațiu în care, de obicei, domnesc tensiunea și așteptarea, uneori un nas roșu, o joacă improvizată sau un râs sincer pot deveni parte din procesul de vindecare.