Curtea de Justiție a UE stabilește când poate plăti statul pentru greșelile unei instanțe. Cazul unui fermier român

O decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene clarifică limitele răspunderii statului pentru încălcarea dreptului european de către o instanță națională. Cazul pornește de la un fermier român care cere despăgubiri după ce a pierdut o parte din ajutorul agricol solicitat pentru terenurile sale.

Judecătorii europeni au stabilit că o eroare a unei instanțe nu este suficientă, în sine, pentru acordarea unor despăgubiri. Pentru ca statul să poată fi obligat să repare prejudiciul, trebuie îndeplinite mai multe condiții.

Trei condiții trebuie îndeplinite simultan

Potrivit CJUE, persoana care solicită despăgubiri trebuie să demonstreze mai întâi că norma europeană încălcată îi conferă drepturi.Ulterior, încălcarea trebuie să fie suficient de gravă pentru a atrage răspunderea statului. În plus, prejudiciul reclamat trebuie să fie legat direct de încălcarea dreptului Uniunii.

Regulile sunt aplicabile și atunci când problema apare în urma unei decizii a unei instanțe naționale de ultim grad. Curtea de Justiție a precizat aceste condiții în cadrul cauzei trimise de Curtea de Apel București, scrie Mediafax.

Totul a pornit de la o suprafață de aproape 265 de hectare

În centrul litigiului se află o cerere de sprijin agricol depusă în 2007. Fermierul declarase atunci 264,71 hectare pentru care solicita ajutor.În urma controlului, autoritatea română a stabilit că doar 180,62 hectare puteau fi considerate eligibile. Diferența dintre suprafețele declarată și acceptată a dus la respingerea cererii.

Nemulțumit de rezultat, agricultorul a contestat decizia. Instanțele române au respins însă atât acțiunea inițială, cât și apelul.

Curtea de Apel București nu a trimis întrebarea la Luxemburg

Un moment important al litigiului s-a produs în 2012. Curtea de Apel București a refuzat atunci să sesizeze CJUE pentru interpretarea normelor europene relevante.Ulterior, fermierul a deschis un nou proces împotriva statului român. El a susținut că autoritățile trebuie să răspundă pentru încălcarea dreptului Uniunii.

În cadrul acestui al doilea litigiu, Curtea de Apel București a decis să ceară chiar ea lămuriri Curții de Justiție. Instanța română a vrut să afle dacă refuzul din 2012 putea constitui temei pentru răspunderea statului.

Norma europeană invocată nu îi oferea fermierului un drept

Problema principală identificată de CJUE a fost legată de scopul normei europene invocate în proces. Respectiva regulă privea sistemul de identificare a suprafețelor agricole și acuratețea informațiilor folosite pentru controlul ajutoarelor. Obiectivul său era îmbunătățirea verificărilor și protejarea intereselor financiare ale Uniunii.

Judecătorii europeni au stabilit că această normă nu urmărea să confere fermierilor un drept individual la obținerea despăgubirilor solicitate în astfel de situații.

Refuzul de a sesiza CJUE nu produce automat despăgubiri

Prin urmare, simplul fapt că o instanță națională nu a trimis o întrebare preliminară către CJUE nu este suficient pentru angajarea răspunderii statului. Fermierul ar trebui să demonstreze și încălcarea unei norme europene care îi conferă efectiv drepturi. Doar în aceste condiții poate fi analizată existența unui prejudiciu reparabil.

Concluzia este importantă deoarece separă două lucruri diferite: eroarea unei instanțe în aplicarea procedurii europene și încălcarea unei norme care protejează direct drepturile unei persoane.

Litigiul din România nu s-a încheiat

Hotărârea pronunțată la Luxemburg nu stabilește că fermierul trebuie să piardă definitiv procesul și nici nu cere despăgubiri statului român.

Instanța care judecă dosarul național va trebui să aplice interpretarea dată de CJUE. Curtea de Justiție a răspuns întrebărilor privind dreptul Uniunii, însă soluționarea concretă a litigiului îi revine instanței române.

Decizia poate conta și în alte procese

Interpretarea oferită de CJUE stabilește un reper pentru situațiile în care un cetățean consideră că a fost prejudiciat de o hotărâre judecătorească ce contravine dreptului european.

Esențială rămâne existența unei norme care conferă drepturi persoanei afectate. Gravitatea încălcării și legătura directă dintre aceasta și prejudiciu trebuie, de asemenea, demonstrate.

Așadar, o eroare judiciară nu înseamnă automat că statul trebuie să plătească. Răspunderea poate exista, dar numai atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite de dreptul Uniunii Europene.