Un sanctuar vechi de 6.500 de ani ascundea un calendar al Soarelui și Lunii. Monumentul este mai vechi decât Stonehenge

Cu mult înainte ca Stonehenge să devină unul dintre cele mai cunoscute monumente preistorice din Europa, comunitățile neolitice din actuala Cehie ridicau construcții monumentale și urmăreau cu atenție mișcarea corpurilor cerești. Un astfel de sit se află lângă Chleby, în Boemia Centrală. Aici arheologii cercetează o incintă circulară construită în urmă cu peste 6.500 de ani.

Dimensiunile și modul în care a fost proiectată transformă structura într-o descoperire neobișnuită pentru regiune. Monumentul este cu peste un mileniu mai vechi decât Stonehenge, iar dispunerea intrărilor sugerează că oamenii care l-au construit urmăreau anumite momente ale ciclurilor Soarelui și Lunii.

Un monument uriaș pentru comunitățile neolitice

Incinta de la Chleby avea aproximativ 230 de metri în diametru. În jurul ei fusese săpat un șanț cu o adâncime de peste 2,5 metri, iar accesul în interior se făcea prin 12 deschideri amplasate la distanțe neregulate. O palisadă din lemn completa probabil construcția, însă aceasta nu s-a păstrat.

Pentru perioada în care a fost ridicată, o asemenea construcție reprezenta un proiect de proporții. Cercetătorii de la Universitatea din Boemia de Vest spun că incinte circulare de acest tip nu sunt cunoscute în regiune pentru aceeași perioadă, ceea ce face situl deosebit de important.

Petr Krištuf, profesor de arheologie la Universitatea din Boemia de Vest și coordonator al cercetării, a explicat că tocmai analiza poziției celor 12 intrări a oferit una dintre cele mai importante indicii privind rolul construcției. Aranjamentul lor nu pare întâmplător, ci formează un sistem geometric.

Cele 12 intrări indicau momente importante pe cer

Potrivit Descoperă.ro, cercetătorii au identificat două direcții principale de observare în interiorul incintei. Una dintre ele este legată de pozițiile extreme ale Lunii pe orizont, care se repetă în cadrul unui ciclu de aproximativ 18,6 ani.

A doua direcție leagă două momente importante ale anului: răsăritul Soarelui la solstițiul de vară și apusul acestuia la solstițiul de iarnă. Aceste alinieri au atras atenția cercetătorilor deoarece un principiu asemănător poate fi observat și în axa principală a Stonehenge.

Interpretarea sugerează că oamenii care foloseau situl aveau cunoștințe despre mișcarea Soarelui și a Lunii. Acestea au fost integrate în arhitectura monumentului. Pentru comunități agricole, aceste observații puteau avea o importanță practică și simbolică.

Krištuf consideră că legătura dintre răsăritul de la solstițiul de vară și începutul ciclului anual, respectiv dintre apusul de la solstițiul de iarnă și finalul acestuia, putea avea o semnificație specială pentru oamenii din acea perioadă.

Un loc pentru ritualuri și ceremonii

Rolul astronomic nu pare să fi fost singura funcție a construcției. Descoperirile făcute în apropierea intrărilor indică și o componentă ritualică. Arheologii au găsit cranii și coarne de taur în șanțul care înconjura incinta. Una dintre ipoteze este că acestea ar fi putut fi montate inițial la intrările monumentale, ca parte a decorului porților.

Taurul avea o importanță simbolică pentru comunitățile agricole preistorice. Asocierea sa cu forța și fertilitatea este una dintre explicațiile posibile pentru folosirea acestor elemente într-un spațiu destinat ceremoniilor.

Astfel, structura putea reuni mai multe funcții. Era un spațiu delimitat pentru activități ritualice, dar și un loc în care anumite fenomene cerești puteau fi urmărite în raport cu orizontul.

Stonehenge apare mult mai târziu

Datarea materialului organic recuperat din sit arată că monumentul de la Chleby a fost construit cu peste 6.500 de ani în urmă. Descoperirea îl plasează cu mai mult de 1.000 de ani înaintea Stonehenge.

Asemănarea nu înseamnă că cele două monumente au avut neapărat aceeași origine sau că există o legătură directă între comunitățile care le-au construit. Ceea ce atrage atenția cercetătorilor este principiul arhitectural: în ambele cazuri, anumite axe ale construcției sunt legate de momente importante ale ciclurilor solare.

Dimensiunile sunt, de asemenea, impresionante. Incinta de la Chleby avea aproximativ 230 de metri în diametru, în timp ce cercul interior al Stonehenge are un diametru de aproximativ 116 metri.

Monumentul și-a schimbat rolul de-a lungul timpului

Importanța sitului nu s-a încheiat odată cu dispariția comunității care a construit incinta. Zona a continuat să fie folosită în perioadele următoare, însă funcția sa s-a schimbat.

În Epoca Bronzului, între aproximativ 2300 și 1600 î.Hr., aici au fost amenajate morminte asociate culturii Únětice. Cercetările arheologice au identificat inclusiv o înmormântare multiplă în șanțul monumentului.

Mult mai târziu, în Epoca Fierului, vechea funcție ritualică pare să fi fost pierdută. Șanțul s-a umplut treptat, iar pe terenul fostei incinte a apărut o așezare obișnuită. Situl a continuat astfel să fie utilizat, dar într-un mod complet diferit față de perioada în care fusese construit monumentul.

Ce mai caută arheologii la Chleby

Cercetarea nu s-a încheiat odată cu identificarea orientărilor astronomice. Specialiștii analizează în continuare terenul și probele recoltate pentru a afla mai multe despre oamenii care au folosit locul și despre activitățile desfășurate acolo.

Analizele chimice ale solului ar putea identifica urme lăsate de activități care nu au produs obiecte arheologice ușor de recunoscut. Astfel de date ar putea contribui la reconstituirea modului în care spațiul a fost folosit în diferite perioade.

Pentru cercetători, una dintre cele mai importante întrebări este cât de mult a influențat observarea cerului organizarea comunităților care au construit monumentul. Poziționarea intrărilor indică un nivel de planificare care depășește simpla amenajare a unui spațiu închis.

O nouă perspectivă asupra Europei neolitice

Situl de la Chleby adaugă o piesă importantă în imaginea Europei Centrale de acum peste șase milenii. Comunitățile agricole din acea perioadă erau capabile să ridice construcții de mari dimensiuni. Dar și să organizeze spații ceremoniale și să integreze observațiile asupra cerului în arhitectura lor.

Monumentul arată și că folosirea Soarelui și a Lunii pentru orientarea unor construcții nu începe odată cu marile monumente britanice. Cu mai bine de un mileniu înainte de Stonehenge, oamenii din zona actualei Boemii construiseră deja un spațiu în care arhitectura și mișcarea corpurilor cerești par să fi fost strâns legate.

Cercetările viitoare ar putea clarifica dacă observațiile astronomice aveau un rol predominant ceremonial, legat de ciclurile agricole, sau dacă monumentul îndeplinea simultan mai multe funcții. Deocamdată, Chleby oferă una dintre cele mai vechi dovezi din Europa Centrală privind combinarea arhitecturii monumentale cu observarea sistematică a cerului.