Cum a căzut „măcelarul” Ucrainei. Protestele și conflictul cu Fedorov l-au doborât pe Sîrski

Cum a căzut „măcelarul” Ucrainei. Protestele și conflictul cu Fedorov l-au doborât pe Sîrski
Imagine Cum a căzut Oleksandr Sîrski, generalul Ucrainei (sursa foto: Facebook/Volodimir Zelenski)
Oleksandr Sîrski
 a supraviețuit atacurilor rusești și a condus unele dintre cele mai importante operațiuni ale Ucrainei. Cariera sa s-a încheiat însă după o revoltă pornită chiar la Kiev. Generalul a fost îndepărtat după mai multe zile de proteste. În locul său a fost numit Mykhailo Drapatyi, un comandant apreciat de militari și susținătorii reformelor. 

O analiză publicată de The Times descrie căderea lui Sîrski drept victoria unei noi generații asupra vechii școli militare. Eticheta de „măcelar”, primită după luptele de la Bahmut, i-a distrus treptat autoritatea publică. 

De la erou al Ucrainei la generalul acuzat că își sacrifică oamenii

Sîrski, în vârstă de 60 de ani, avea un palmares greu de ignorat. A luptat în zona Kievului, la Harkov și în regiunea rusă Kursk. Generalul a primit titlul de Erou al Ucrainei. De asemenea, a supraviețuit la două lovituri directe asupra postului său de comandă. 

Imaginea sa s-a schimbat după apărarea îndelungată a orașului Bahmut. Ucraina a pierdut acolo numeroși militari, înainte ca orașul să fie cucerit de Rusia, în primăvara anului 2023.

Criticii au legat apoi numele lui Sîrski de pierderile din Avdiivka și Pokrovsk. Ei l-au acuzat că retrage prea târziu trupele din poziții imposibil de apărat.

Alte reproșuri au vizat contraatacurile ordonate unor unități deja epuizate. Generalul a fost descris drept rigid și format în vechea cultură militară sovietică. Tot mai mulți militari și activiști au considerat că metodele sale nu mai corespund războiului dominat de drone. Nemulțumirea a crescut și din cauza distribuirii noilor recruți.

Protestatarii au susținut că unii militari erau trimiși direct pentru acoperirea golurilor din front. În aceste zone, dronele transformaseră orice mișcare într-un risc major. O altă acuzație a vizat apropierea lui Sîrski de Regimentul 425 de Asalt „Skelia”. Unitatea a fost criticată pentru pierderile mari și pentru cazurile de violență internă. 

Conflictul cu ministrul de 35 de ani 

Prăbușirea generalului a început după demiterea ministrului Apărării, Mykhailo Fedorov. Tânărul politician devenise imaginea modernizării tehnologice a armatei. Fedorov avea un sprijin public important și promova o abordare diferită. El susținea că tehnologia poate reduce pierderile și poate compensa lipsa de personal.

Ministrul a propus contracte mai bine plătite pentru militarii din prima linie. A cerut și un audit al pierderilor suferite de brigăzile ucrainene. Scopul era identificarea unităților care consumau inutil oameni și resurse. Fedorov a urmărit și reformarea achizițiilor militare prin date și sisteme digitale. 

Sîrski ar fi blocat sau amânat o parte dintre proiecte. Generalul era deranjat de implicarea ministrului în problemele conducerii operaționale, arată analiza. Demiterea lui Fedorov, decisă în cadrul unei remanieri, a declanșat proteste ample. Mii de oameni au ieșit în stradă și au cerut plecarea comandantului armatei. 

Pentru mulți ucraineni, confruntarea a devenit una între două modele. Syrskyi reprezenta rezistența prin infanterie, artilerie și război de uzură. Fedorov promova dronele, inteligența artificială, roboții și deciziile bazate pe date. Această viziune oferea o perspectivă mai atrăgătoare unei societăți obosite de pierderi. 

Promisiunea dronelor a câștigat lupta politică

Fedorov le-a oferit ucrainenilor speranța unui război cu mai puține victime proprii. Mesajul său susținea că tehnologia poate stabiliza frontul și poate distruge masiv forțele rusești.

Printre cifrele promovate s-au aflat 35.000 de militari ruși uciși lunar de drone. Fedorov a afirmat și că dronele provoacă 95% dintre pierderile rusești. 

The Times avertizează însă că aceste procente depind puternic de condițiile de luptă. Pe vreme rea sau în zone împădurite, eficiența dronelor scade. Unii analiști estimează că ponderea poate coborî la 60-80%. Artileria și mortierele redevin atunci principalele arme împotriva infanteriei. 

Tehnologia a schimbat radical frontul, dar războiul de uzură continuă. Armatele apropiate ca forță consumă oameni, echipamente și muniție în cantități uriașe. Aceasta este și apărarea indirectă pe care analiza i-o construiește lui Sîrski. Generalul conducea un război în care fiecare variantă avea costuri cumplite.

Strategia lui Sîrski, acoperită de reputația de „măcelar”

Cu o lună înaintea demiterii, Sîrski și-a explicat strategia într-un interviu pentru The Times. Obiectivul său era păstrarea teritoriului și reducerea rapidă a efectivelor rusești. Planul includea lovirea logisticii ruse cu drone cu rază medie. Atacurile la distanță urmau să afecteze energia și industria militară a Rusiei.

Generalul spera să ridice treptat costurile suportate de Vladimir Putin. Epuizarea Rusiei ar fi trebuit să deschidă drumul către încetarea focului și negocieri mai favorabile Kievului. 

Această strategie nu a putut concura cu speranța oferită de Fedorov. O societate obosită de pierderi a ales perspectiva unui război purtat prin tehnologie.

Autorul analizei, Anthony Loyd, compară situația lui Sîrski cu cea a mareșalului britanic Douglas Haig. Acesta a rămas asociat mult timp cu masacrele de pe Somme și de la Passchendaele.

O parte dintre istorici l-au reevaluat ulterior. Ei susțin că Haig a condus un război industrial pentru care existau puține soluții mai puțin sângeroase.  Istoria va decide dacă Sîrski va avea parte de o reabilitare asemănătoare. Pentru moment, eticheta de „măcelar” a cântărit mai greu decât victoriile sale.

0 comentarii Comentarii