Începe cursa pentru șefia ONU. Consiliul de Securitate organizează prima rundă de vot pentru succesorul lui António Guterres

Actualul secretar general, António Guterres, își va încheia mandatul la sfârșitul anului 2026, după două mandate consecutive de câte cinci ani.

ONU își caută un nou lider într-un moment dificil

Viitorul secretar general va prelua conducerea organizației într-o perioadă marcată de numeroase provocări.

Potrivit Reuters, ONU se confruntă cu presiuni tot mai mari legate de reformarea aparatului administrativ, reducerea birocrației și eliminarea suprapunerilor dintre agențiile sale, în timp ce influența organizației pe scena internațională este pusă tot mai des sub semnul întrebării.

În acest context, alegerea noului lider este considerată una dintre cele mai importante decizii diplomatice ale acestui an.

Cum funcționează votul consultativ

Prima rundă de vot este una neoficială și se desfășoară exclusiv în cadrul Consiliului de Securitate, format din 15 state membre. Diplomații nu votează direct un câștigător, ci indică pentru fiecare candidat una dintre cele trei opțiuni: îl încurajează, îl descurajează sau nu au nicio opinie.

Aceste voturi au rolul de a măsura sprijinul de care beneficiază fiecare candidat și de a identifica eventualii favoriți înaintea etapelor decisive. Reuters notează însă că, în acest moment, nu există un candidat care să se desprindă clar în fața celorlalți.

Cine sunt candidații la funcția de secretar general al ONU

În competiție sunt înscrise, deocamdată, șapte personalități din diferite regiuni ale lumii:

• Rafael Grossi (Argentina), directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA);
• Michelle Bachelet (Chile), fost președinte al statului chilian;
• Rebeca Grynspan (Costa Rica), fost vicepreședinte;
• María Fernanda Espinosa (Ecuador), fost ministru de Externe;
• Carolyn Rodrigues-Birkett (Guyana), fost șef al statului;
• Macky Sall (Senegal), fost președinte;
• Olara Otunnu (Uganda), diplomat care și-a anunțat candidatura săptămâna trecută.

Lista rămâne deschisă, astfel că și alți candidați se pot înscrie în perioada următoare.

Rolul decisiv al celor cinci membri permanenți

În primele runde de vot, toate buletinele sunt identice, ceea ce înseamnă că nu se poate afla dacă un vot negativ provine din partea unuia dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate.

Este vorba despre China, Franța, Regatul Unit, Rusia și Statele Unite. Aceste state dețin drept de veto, iar opoziția oricăruia dintre ele poate bloca desemnarea unui candidat.

În etapele următoare, membrii permanenți vor utiliza buletine de vot de altă culoare, astfel încât diplomații să poată identifica dacă un candidat a primit un vot de „descurajare” din partea unui stat cu drept de veto.

Procesul poate dura mai multe luni

Experiența alegerilor precedente arată că voturile consultative se desfășoară în mai multe runde. În lipsa unui consens, acestea pot continua pe parcursul întregii veri și chiar până la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii decembrie.

Procesul se încheie atunci când Consiliul de Securitate adoptă, în mod tradițional tot în ședință închisă, o rezoluție prin care recomandă un candidat Adunării Generale a ONU, formată din cele 193 de state membre.

Pentru adoptarea rezoluției sunt necesare cel puțin nouă voturi favorabile și, în același timp, niciun veto din partea unui membru permanent. Ulterior, aprobarea Adunării Generale este considerată, în practică, o formalitate.

Un nou candidat a intrat recent în cursă

Actuala președinție a Consiliului de Securitate este deținută de Republica Democrată Congo.

Ambasadorul acestei țări la ONU, Zenon Mukongo Ngay, a confirmat că prima rundă de vot va avea loc joi și că pe buletinele de vot va figura și Olara Otunnu, deși acesta nu a participat încă la audierile informale organizate pentru ceilalți candidați.

În curriculum vitae depus pentru candidatură, diplomatul ugandez susține că el este autorul sistemului de vot consultativ utilizat astăzi pentru alegerea secretarului general al ONU, mecanism introdus în 1981, când ocupa funcția de președinte al Consiliului de Securitate.