Ziua Franței, sărbătorită pe 14 iulie. Cum a devenit căderea Bastiliei simbolul Revoluției Franceze

Materialul are la bază o amplă prezentare publicată de BBC. Analiza explică originile Revoluției Franceze, căderea monarhiei și semnificația zilei de 14 iulie. Totodată, arată cum este celebrată Ziua Franței.

14 iulie, Ziua Franței, sau de la „să mănânce cozonac” la căderea monarhiei

Una dintre cele mai cunoscute expresii asociate Revoluției Franceze este „să mănânce cozonac”. Afirmația i-a fost atribuită mult timp reginei Maria Antoaneta. Istoricii nu cred însă că regina a rostit aceste cuvinte.

Formula a fost folosită pentru a o prezenta drept indiferentă față de populația săracă. În epocă, adversarii monarhiei îi descriau pe Maria Antoaneta și pe regele Ludovic al XVI-lea drept conducători rupți de realitate. Ei erau acuzați că nu înțelegeau dificultățile oamenilor obișnuiți. Regele și regina au fost executați în 1793. Moartea lor a simbolizat sfârșitul unei epoci și prăbușirea vechii ordini politice.

Ce a fost Revoluția Franceză

Revoluția Franceză s-a desfășurat între 1789 și 1799. A fost o perioadă de schimbări politice, sociale și economice profunde. Monarhia a fost înlăturată. Franța a devenit republică, iar Napoleon Bonaparte a ajuns ulterior la conducerea țării.

Revoluția nu a fost un eveniment izolat. La finalul secolului al XVIII-lea, mai multe regiuni ale lumii au fost marcate de mișcări revoluționare. Cele 13 colonii britanice din America și-au declarat independența la 4 iulie 1776. Războiul de Independență s-a încheiat în 1783. În 1791, locuitorii coloniei franceze Saint-Domingue s-au revoltat.

Teritoriul avea să devină ulterior statul independent Haiti. Totuși, Revoluția Franceză a avut un impact aparte asupra Europei. Ea a schimbat relația dintre cetățeni, stat și puterea politică.

Foamete, sărăcie și o societate inegală

Cauzele Revoluției Franceze sunt încă dezbătute de istorici. Unele probleme existau și în alte state europene. În Franța însă, efectele lor au fost mult mai puternice. Populația Europei a crescut rapid în secolul al XVIII-lea. Între 1715 și 1800, aceasta aproape s-a dublat. Franța avea aproximativ 26 de milioane de locuitori în 1789. Era cea mai populată țară europeană din acel moment.

Creșterea populației a dus la o cerere mai mare de alimente. În același timp, prețurile au crescut, iar economia a intrat în criză. În 1788, seceta și ploile puternice au afectat recoltele. Prețul pâinii a crescut puternic. Iarna care a urmat a fost extrem de rece. Râurile au înghețat, iar morile de apă nu au mai putut produce făină. Pentru populația săracă, pâinea era alimentul de bază. Scumpirea ei a amplificat nemulțumirea socială.

Sistemul feudal și privilegiile nobilimii

Franța păstra încă numeroase elemente ale sistemului feudal. Regele deținea puterea absolută, iar nobilii beneficiau de privilegii importante. Țăranii lucrau pământurile și plăteau taxe. Cei mai mulți dintre ei nu dețineau proprietăți. În același timp, se formase o nouă categorie socială. Din aceasta făceau parte comercianți, avocați și alți oameni cu venituri ridicate. Acești cetățeni nu erau nobili. Totuși, aveau educație, resurse și influență economică. Ei doreau mai multă putere politică.

De asemenea, cereau drepturi similare celor deținute de aristocrație. Nemulțumirea era prezentă și în rândul țăranilor. Aceștia deveniseră tot mai conștienți de inegalitățile sociale.

Franța era aproape de faliment

Monarhia franceză se confrunta și cu o gravă criză financiară. Războaiele purtate de Franța au afectat bugetul statului. Sprijinul acordat coloniilor americane în timpul războiului împotriva Marii Britanii a costat foarte mult.

Până în 1789, Ludovic al XVI-lea ajunsese aproape de faliment. El încerca să obțină bani prin introducerea unor noi taxe. Planul de taxare a nobilimii a provocat însă rezistență. Aristocrații nu doreau să își piardă privilegiile fiscale. Criza economică s-a transformat astfel într-o criză politică.

Ideile Iluminismului au schimbat societatea

Sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost marcat de ideile Iluminismului. Filosofii promovau rațiunea, știința și libertatea. Ei criticau autoritatea absolută a monarhilor. În Franța, ideile lui Voltaire și Jean-Jacques Rousseau s-au răspândit rapid.

Tot mai mulți oameni au început să creadă că puterea politică trebuie să aparțină națiunii. Ei respingeau ideea că regele conduce prin drept divin. Aceste idei au contribuit la apariția unui nou model politic.

Reuniunea de la Versailles

La 5 mai 1789, regele a convocat Stările Generale la Palatul Versailles. Adunarea reunea reprezentanți ai clerului, nobilimii și populației de rând. Ea nu mai fusese convocată din 1614. Scopul era rezolvarea disputei privind taxele. Întâlnirea a fost însă dominată de conflicte privind sistemul de vot. Reprezentanții Stării a Treia, care reprezentau populația obișnuită, s-au declarat Adunare Națională. Ei au decis să continue fără acordul celorlalte categorii.

La 20 iunie, reprezentanții s-au adunat într-o sală de tenis. Ei au promis că nu vor pleca până când Franța nu va avea o constituție. Momentul a rămas cunoscut drept Jurământul din Sala Jocului de Paume.

De ce a fost atacată Bastilia

Bastilia fusese construită în Evul Mediu pentru apărarea Parisului. În secolul al XVII-lea, fortăreața a devenit închisoare de stat. Acolo erau închiși adversari politici și persoane arestate din ordinul regelui. Deținuții nu puteau contesta decizia monarhului. Din acest motiv, Bastilia a devenit simbolul tiraniei regale.

În 1789, închisoarea nu mai era folosită la scară largă. Autoritățile intenționau chiar să o demoleze. Totuși, importanța ei simbolică era uriașă.

Ziua de 14 iulie 1789

În vara anului 1789, tensiunile au crescut la Paris. Locuitorii se temeau că armata regelui va ataca mișcarea revoluționară. Bastilia adăpostea arme și muniții. Mulțimea a cerut acces la acestea. Gărzile au refuzat. În cele din urmă, oamenii au atacat fortăreața. După lupte violente, Bastilia a fost cucerită. Cei șapte prizonieri aflați în interior au fost eliberați. Numărul lor era mic. Totuși, evenimentul a avut o forță simbolică enormă.

Căderea Bastiliei a fost văzută drept începutul sfârșitului pentru vechiul regim. A doua zi, locuitorii Parisului au început să demoleze fortăreața cu propriile mâini. Bucăți din clădire au fost vândute drept suveniruri revoluționare. Bastilia a dispărut complet în 1791. În locul ei se află astăzi Place de la Bastille.

Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului

La 26 august 1789, Adunarea Națională a adoptat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. Documentul afirma că oamenii se nasc liberi și egali în drepturi. Puterea trebuia să aparțină națiunii, nu unui monarh absolut.

Declarația a fost influențată de ideile Iluminismului și de experiența Revoluției Americane. Ludovic al XVI-lea a refuzat inițial să accepte documentul. Reacția populației a fost puternică. Parizienii au mers la Versailles și au adus familia regală în capitală.

Franța devine republică

În septembrie 1792, Convenția Națională a abolit monarhia. Franța a fost declarată republică. Puterea nu mai aparținea regelui, ci reprezentanților aleși. Ludovic al XVI-lea a fost acuzat de trădare. El a fost executat la 21 ianuarie 1793. Maria Antoaneta a fost executată la 16 octombrie 1793. După moartea lor, Franța a intrat într-o perioadă extrem de violentă.

Teroarea și execuțiile

Perioada cunoscută drept Teroarea a început după instaurarea republicii. Noul guvern i-a urmărit pe cei considerați dușmani ai Revoluției. Zeci de mii de oameni au fost condamnați și executați.

Maximilien Robespierre a devenit una dintre figurile centrale ale acestei perioade. El a fost înlăturat și executat în iulie 1794. Moartea sa a marcat sfârșitul celei mai violente etape a Revoluției Franceze.

Ascensiunea lui Napoleon Bonaparte

După căderea lui Robespierre, Franța a fost condusă de un regim numit Directorat. Instabilitatea politică a continuat. Economia era slăbită, iar războaiele afectau întreaga țară. În noiembrie 1799, generalul Napoleon Bonaparte a răsturnat Directoratul.

El a devenit conducătorul Franței. Ulterior, s-a proclamat împărat sub numele Napoleon I. Revoluția se încheia, dar efectele sale aveau să influențeze întreaga Europă.

Impactul Revoluției asupra Europei

Franța a purtat mai multe războaie împotriva puterilor europene. Conflictul a început în 1792, când Franța a declarat război Austriei și Prusiei. Ulterior, luptele s-au extins. Marea Britanie, Țările de Jos și Rusia au intrat în conflict.

Franța a creat republici satelit în Italia și în Țările de Jos. După venirea lui Napoleon la putere, conflictele au intrat într-o nouă etapă. Războaiele napoleoniene au transformat Franța în principala putere continentală. Până în 1809, mare parte din Europa se afla sub controlul direct sau indirect al Parisului.

Dezastrul campaniei din Rusia

Momentul de cotitură a venit în 1812. Napoleon a invadat Rusia cu o armată uriașă. Francezii au ajuns la Moscova, dar au găsit orașul abandonat și afectat de incendii. Armata a fost nevoită să se retragă în timpul unei ierni foarte grele. Din aproximativ 600.000 de soldați, sute de mii au murit, au fost capturați sau s-au îmbolnăvit.

Campania a slăbit decisiv puterea lui Napoleon. În 1814, trupele aliate au ocupat Parisul. Napoleon a abdicat și a fost trimis în exil. El a revenit pentru scurt timp, dar a fost învins definitiv la Waterloo, în 1815.

De ce 14 iulie este Ziua Națională a Franței

Căderea Bastiliei a devenit un simbol al luptei împotriva absolutismului. Evenimentul a reprezentat începutul prăbușirii vechii ordini și al afirmării suveranității populare. În 1880, 14 iulie a devenit oficial sărbătoare națională în Franța.

Denumirea oficială este „La Fête Nationale”. În afara Franței, este cunoscută mai ales ca Bastille Day. Francezii folosesc adesea expresia „Vive le 14 juillet”, adică „Trăiască 14 iulie”.

Cum este sărbătorită Ziua Franței

Ziua Franței este marcată prin ceremonii, parade militare, concerte și focuri de artificii. Cel mai cunoscut eveniment este parada militară de pe Champs-Élysées, la Paris. Seara sunt organizate spectacole în numeroase orașe. Turnul Eiffel devine centrul unuia dintre cele mai urmărite focuri de artificii. Sărbătoarea este marcată și în afara Franței.

Comunitățile franceze organizează festivaluri stradale, degustări de vin și concerte. Jocul de pétanque este prezent la numeroase evenimente.

Ziua Bastiliei în fostele colonii franceze

Nu toate fostele colonii franceze celebrează 14 iulie în același mod. Unele regiuni combină tradițiile franceze cu elemente culturale locale. În Polinezia Franceză, întreaga lună iulie este marcată prin cântece, dansuri și spectacole de percuție.

În orașul indian Pondicherry, veteranii militari participă la marșuri. Sunt depuse coroane de flori, iar imnurile Franței și Indiei sunt interpretate în cadrul ceremoniilor.

O zi care depășește granițele Franței

Ziua Bastiliei nu amintește doar de cucerirea unei închisori. Ea simbolizează ruptura față de monarhia absolută și afirmarea unor idei politice moderne. Libertatea, egalitatea și suveranitatea națională au devenit principii centrale ale noii Franțe. Aceste idei au influențat ulterior constituții, mișcări politice și revoluții din întreaga lume.

La peste două secole de la 14 iulie 1789, căderea Bastiliei rămâne unul dintre cele mai cunoscute momente din istoria Europei.