A murit Mircea M. Ionescu, vocea emblematică a presei sportive. Ultimul său articol despre Nicolae Dobrin emoționează și astăzi

A murit Mircea M. Ionescu, vocea emblematică a presei sportive. Ultimul său articol despre Nicolae Dobrin emoționează și astăzi
Imagine A murit Mircea M. Ionescu, vocea emblematică a presei sportive, Sursa: Facebook
Mircea M. Ionescu, ziarist, scriitor și dramaturg, a încetat din viață. Dispariția sa lasă un gol atât în lumea sportului, cât și în cea a culturii și a presei românești.

De-a lungul carierei, a semnat numeroase volume și piese de teatru. Totuși, a rămas în memoria publicului mai ales ca unul dintre cei mai apreciați jurnaliști sportivi. Rugby-ul și fotbalul au fost marile sale pasiuni. A practicat rugby în adolescență, la Grivița Roșie București. Fotbalul l-a transpus în articole și cărți cu un stil apreciat de generații de cititori și recunoscut de întreaga breaslă, notează argesulonline.ro.

De-a lungul întregii vieți, Ionescu a fost un mare susținător al Rapidului. De asemenea, a fost și un mare admirator al lui Nicolae Dobrin. Acesta din urmă a fost unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria României. Acesta este și motivul pentru care, Mircea M. Ionescu a urmărit parcursul echipei FC Argeș.

La data de 2 august 2020, Ionescu a scris un articol dedicat lui Nicolae Dobrin și echipei FC Argeș. Acesta a fost publicat la ziarul Gardianul. La acea dată echipa a promovat în Liga 1 alături de UTA Arad. Piteștenii au obținut un rezultat de egalitate cu Turris Turnu Măgurele. Golul câștigător a fost marcat în ultima secundă a prelungirilor. Atunci, echipa Rapid se afla în Liga a II-a.

Mircea M. Ionescu și articolul dedicat lui Dobrin

„În seara asta mă voi îmbăta cu amintiri de legendă! Voi ridica paharul (și) pentru Gicu Dobrin și Johny Broșovschi! U.T. Arad și F.C. Argeș Pitești au revenit pe prima scena, acolo unde au scris istorie”…”, scria Ionescu în articolul său.

În articolul său, Mircea M. Ionescu amintea că echipa lui Nicolae Dobrin a cucerit de două ori titlul de campioană a României, în 1972 și 1979. Despre ultimul trofeu scria că a fost obținut după un spectaculos 4-3 cu Dinamo, chiar pe stadionul din „Ștefan cel Mare”.

Jurnalistul povestea că dinamoviștii erau atât de convinși că vor deveni campioni, încât pregătiseră șampania pentru sărbătoare cu două-trei zile înaintea partidei decisive. Mai mult, Atanase Dima, fost secund al lui Florin Halagian la FC Argeș și, la acel moment, antrenor secund al lui Cornel Dinu (Nelu Nunweiller) la Dinamo, i-a invitat pe câțiva jurnaliști de la ziarul Sportul la banchetul pregătit pentru celebrarea titlului.

„În aud și acum pe Ioan Chirilă: ”Dragă Tănase, dar dacă vă bate Dobrin singur?!”… “Exclus, nea Vanea!”, a replicat sigur pe el secundul dinamoviștilor… Echipa lui Dobrin plecase spre mare, în vacanță, cu familiile, și a făcut escală la București, doar obligată de partida cu Dinamo! Înaintea disputei, Dobrin s-a dus la antrenorul Halagian, cu care se contrase rău in ajun, de fusese scos din lot, și i-a zis:”Florine, bagă-mă să joc, că-i bat, ascultă la mine!”, a scris jurnalistul Ionescu.

Dobrin a marcat în fața dinamoviștilor

În articolul său, Mircea M. Ionescu a prezentat și un episod rămas celebru din meciul decisiv cu Dinamo, disputat pe 24 iunie 1979. Jurnalistul a scris că, la scorul de 3-3, Nicolae Dobrin s-ar fi apropiat de arbitrul Otto Anderco. Jucătorul i-ar fi spus, în glumă, să fluieră finalul partidei pentru ca echipa să ajungă pe lumină la Mamaia. Mai mult, l-ar fi avertizat că, dacă jocul va continua, tot el va înscrie golul care va strica sărbătoarea dinamoviștilor.

Potrivit lui Ionescu, arbitrul nu a pus capăt meciului. Astfel, Dobrin a marcat golul victoriei pentru FC Argeș. Dinamoviștilor le-a fost date peste cap toate planurile de a sărbători titlul de campioană.

Mircea M. Ionescu mai scria că mulți au văzut acel succes ca pe o revanșă simbolică a lui Nicolae Dobrin. Ei considerau că marele fotbalist își lua revanșa pentru faptul că, la Campionatul Mondial din 1970, nu a jucat niciun minut, deși era văzut drept cel mai valoros fotbalist român al vremii.

„El, magicul jucător ctitor de Spectacole rare, semnate inconfundabil de nedreptățitul Nicolae Dobrin, cel care a zămislit prin pasele lui de geniu atâția fotbaliști (Troi, Radu II, Doru Nicolae, Jercan fiind cei mai cunoscuți)!

…În ultimul deceniu, când am trecut pe la Teatrul din Pitești, am dat o fugă și in Trivale, să mă întâlnesc cu Istoria, niciodată neuitând de Dobrin, Remus Vlad, Costică Olteanu, de antrenorii-minune Ianovschi, Halagian, și, mai ales, să revăd în imaginație, pe gazon, arabescurile lui Gicu, care l-au umilit, în Trivale, până și pe marele Kempes!…!, a continuat Ionescu în articol.

În articolul său, jurnalistul a prezentat și de una dintre cele mai dragi amintiri din cariera sa în televiziune. Jurnalistul scria că emisiunea „Idoli și Legendă”, difuzată de Telesport pe 27 februarie 2007, în care i-a avut invitați pe actorul Ștefan Iordache și pe Nicolae Dobrin, a reprezentat o adevărată capodoperă profesională.

„Ultimul basm al fotbalului românesc”

Ionescu a descris promovarea lui FC Argeș în Liga 1, din 2 august 2020, drept „ultimul basm al fotbalului românesc”. El a considerat că destinul a făcut dreptate echipei din Trivale.

El a povestit că, după remiza dintre FC Argeș și UTA Arad, scor 1-1, piteștenii păreau să fi ratat promovarea. În același timp, Turris Turnu Măgurele conducea cu 1-0 în deplasarea cu Rapid. Era, la acel moment, echipa care urca în prima ligă. Mircea M. Ionescu a spus că formația era pregătită de Erik Lincar. Totuși, era privită de mulți drept un nou „Scornicești” al fotbalului românesc, având în vedere legăturile cu familia fostului lider PSD Liviu Dragnea.

„Galeria lui Rapid n-a fost membră de partid”, aud, și acum, un refren, și Rapidulețul copilăriei mele a egalat în ultima secundă a celor șapte minute de prelungiri! Și a trimis în Divizia A Echipa lui Dobrin, poate, așa, ca intr-o Simfonie a Destinului, pentru toate nedreptățile făcute “Gâscanului” nepereche al fotbalului românesc, de la nelăsarea să plece la marele Real Madrid, vrăjit și el de magia lui Dobrin, la umilința de la Guadalajara! …Astă-seară, pe Mureș și pe Argeș, Ielele dansează și cântă pentru Zei ai Fotbalului Românesc dăltuiți în Nemurire de nume rare! Plâng de Neuitare! …În Noaptea asta sacră, eu, care nu mai beau de luni bune, mă voi îmbăta cu Amintiri de Legendă! Bun venit, acolo unde vă este locul pe viață, UT Arad și FC Argeș Pitești!”, a concluzionat Mircea M. Ionescu.


0 comentarii Comentarii