Colegiul Medicilor Stomatologi din România propune o nouă strategie națională, menită să reducă barierele economice și lipsa educației preventive. Instituția a trimis Ministerului Sănătății mai multe măsuri pentru îmbunătățirea accesului la servicii stomatologice. Obiectivul este schimbarea mentalității potrivit căreia dentistul trebuie vizitat numai atunci când apare durerea.
Românii spun că prevenția contează, dar evită cabinetul
Importanța controalelor regulate este recunoscută de majoritatea populației, însă declarațiile optimiste nu sunt confirmate întotdeauna prin vizite medicale. Diferența dintre intenție și comportamentul real arată că sănătatea dentară devine prioritară abia când durerea nu mai poate fi ignorată. Cabinetul stomatologic nu este privit drept locul unei verificări obișnuite, ci drept ultima soluție înaintea unei complicații.
„Consultațiile stomatologice regulate sunt considerate importante și foarte importante de 92% dintre respondenții adulți, dar doar aproape jumătate dintre ei (44%) au fost la un control de rutină în ultimul an”, se arată în Barometrul sănătății orale.
Pastila, preferată de opt din zece români
Cultura amânării îi transformă pe mulți pacienți în propriii specialiști, tratamentul improvizat fiind preferat unei consultații medicale profesioniste. Analgezicul poate reduce temporar durerea, însă nu tratează cauza și poate ascunde evoluția unei infecții. În aceste condiții, afecțiunea continuă să avanseze, iar intervenția necesară devine mai complicată și mai costisitoare.
„Cei mai mulți dintre respondenți (80%) afirmă că preferă să ia medicamente în locul unui consult de specialitate”, conform raportului CMSR.
Lipsa informațiilor despre serviciile disponibile contribuie, la rândul său, la menținerea unei sănătăți orale fragile. Numeroși pacienți nu știu unde pot solicita ajutor atunci când apare o urgență stomatologică. În lipsa unor informații clare, aceștia continuă automedicația sau amână vizita până când durerea devine insuportabilă.
„Majoritatea respondenților (68%) nu sunt la curent cu serviciile stomatologice de urgență din localitatea în care trăiesc”, se arată în sursa precizată.
Epidemia tăcută a cariilor din România
Vizitele realizate numai la nevoie nu reprezintă situații izolate, ci descriu un comportament răspândit în toate categoriile sociale. Afecțiunile netratate produc durere, disconfort și dificultăți alimentare, afectând treptat sănătatea generală și calitatea vieții. Datele indică o problemă națională, care depășește responsabilitatea individuală și implică educația, accesul la servicii și politicile publice.
„ Mai mult de două treimi dintre români au cel puțin o afecțiune orală. Cele mai importante boli orale au fost cariile dentare cavitare care afectează 66% dintre copii și 64% dintre adulți, inflamația gingivală care a fost identificată la 35% dintre copii și 57% dintre adulți, parodontita ce a fost prezentă la 38% dintre adulți, edentațiile neprotezate ce afectează 73% dintre adulți, precum și anomaliile dento-maxilare întâlnite la 29% dintre copii. În plus, urgențele dentare date de infecțiile dentare acute au fost prezente la 11% dintre copii, respectiv 19% dintre adulți”, potrivit informațiilor preluate din „Barometrul sănătății orale”.
Unul dintre cinci adulți și 11% dintre copii suferă deja din cauza unor infecții dentare acute. Lipsa controalelor de rutină transformă afecțiunile minore în urgențe medicale și confirmă eșecul prevenției. Stomatologul este asociat în continuare cu intervenția de ultim moment, nu cu protejarea sănătății pe termen lung.
De ce amână pacienții vizita la dentist
În spatele explicațiilor aparent practice se află deseori frica, evitarea, lipsa controlului sau teama privind costurile tratamentelor. Pacienții spun că nu au timp, că durerea nu este suficient de mare sau că problema mai poate aștepta. În realitate, aceste justificări ascund frecvent anxietatea și teama de un diagnostic complicat.
„Cele mai frecvente scuze ale pacienților care se tem de dentist nu sunt, de fapt, scuze, ci forme de protecție psihologică. Mulți spun ‹‹nu mă doare acum, deci nu este urgent››, pentru că asociază mersul la stomatolog exclusiv cu durerea. O altă formulare des întâlnită este „nu am timp în perioada asta”, însă în spate este, de cele mai multe ori, evitarea. Frica de costuri este, de asemenea, un factor important”, spune medicul stomatolog El-Rabah Rabah, fondatorul clinicii Rana Art Dent.
Frica pacientului nu privește exclusiv durerea, deoarece poziția vulnerabilă și necunoașterea procedurii pot amplifica senzația de pericol. Pacientul nu vede exact ce se întâmplă, aude sunetele instrumentelor și poate interpreta fiecare senzație drept un semnal de alarmă. Chiar dacă tehnologia a evoluat, pierderea controlului rămâne una dintre principalele surse ale anxietății.
„E un mix. Din experiența mea, pacienții se tem și de durere, dar mai ales de pierderea controlului asupra situației. Durerea este astăzi mult mai bine gestionată datorită anesteziei moderne și tehnologiei, însă senzația de vulnerabilitate rămâne puternică. Pacientul stă întins, nu vede exact ce se întâmplă, aude sunete și își imaginează scenarii negative”, a completat medicul.

Prețul real al amânării apare în cabinet
Diferența dintre prevenție și urgență devine evidentă imediat, atât prin starea pacientului, cât și prin complexitatea tratamentului. Pacienții care ajung periodic la control au probleme mai simple, tratamente mai scurte și costuri semnificativ mai mici. Cei care așteaptă apariția durerii ajung stresați, speriați și confruntați cu afecțiuni avansate.
„Există o diferență foarte clară între pacienții care vin regulat la controale și cei care ajung doar în urgență. Cei care vin periodic sunt mai relaxați, privesc vizita ca pe o rutină de sănătate și au, în general, probleme mai mici și mai ușor de tratat. În schimb, pacienții care ajung doar când apare durerea vin deja într-o stare de stres și de teamă, iar de multe ori situația este mai complicată, pentru că afecțiunea a evoluat”, a precizat stomatologul.
Accesul redus la consultații preventive contribuie direct la această situație. În lipsa unor mecanisme clare de decontare, mulți pacienți nu își permit controale regulate sau tratamente realizate din timp. Astfel, sistemul îi preia abia când problema devine acută și necesită intervenții complexe.
„În lipsa unor mecanisme clare de decontare pentru consultații și tratamente preventive, mulți pacienți ajung să meargă la stomatolog doar când apare o problemă acută”, a subliniat dentistul.
O carie simplă poate ajunge extracție
Timpul schimbă complet diagnosticul, deoarece o carie tratată devreme poate fi rezolvată rapid, fără durere și fără proceduri complicate. Prevenția prelungește viața dintelui natural, în timp ce amânarea poate conduce către tratamente de canal, coroane sau extracții. O problemă minoră ignorată timp de ani devine o intervenție amplă și mult mai costisitoare.
„Un pacient vine la mine o dată, de două ori pe an. Curățăm dantura constant, mai apare o carie, o tratăm simplu, rapid și fără durere. Prelungim viața dintelui natural cu zeci de ani. Un alt pacient vine odată la 10 ani, are infecție, dureri, trebuie să scot nervul, să pun coroană. Poate chiar să scot dintele cu totul, chirurgical”, a mai spus stomatologul El-Rabah Rabah.
Medicul susține că vizita la dentist trebuie normalizată și desprinsă de asocierea permanentă cu durerea și situațiile urgente. Controlul periodic trebuie perceput asemenea oricărei verificări medicale obișnuite. Prin prevenție, pacienții reduc simultan frica, riscul complicațiilor și valoarea costurilor ulterioare.
„Mi-aș dori ca vizita la stomatolog să fie percepută la fel ca un control medical obișnuit, nu ca o experiență asociată cu durerea sau cu urgența. Prevenția este cea care reduce frica, complicațiile și costurile”, completează El-Rabah Rabah.
Experiențele din copilărie pot declanșa frica
Teama de stomatolog are mai multe surse și poate apărea din experiențe personale, relatările altora sau dificultatea reglării emoțiilor. Nu există o singură explicație valabilă pentru toți pacienții, iar reacțiile pot varia considerabil. Uneori, frica este legată de durere, iar alteori de vulnerabilitate, rușine sau lipsa controlului.
„Frica de stomatolog are, de obicei, mai multe surse. Ea poate apărea din experiențe directe, din ceea ce auzim de la alții și din felul în care ne reglăm emoțiile. Nu există o singură cauză valabilă pentru toată lumea”, a explicat psihologul Irina Ciobanu.
O intervenție dureroasă sau o procedură din copilărie poate influența comportamentul adultului, chiar dacă tehnologia medicală s-a schimbat. Creierul păstrează asocierea dintre cabinet și pericol, iar sunetele, mirosurile sau instrumentele pot reactiva automat anxietatea. Reacția apare uneori înainte ca pacientul să poată evalua rațional situația actuală.
„Cea mai frecventă origine este experiența personală: o durere reală sau percepută la o intervenție anterioară sau proceduri din copilărie fără pregătire emoțională. În timp, creierul asociază stimulul cu emoția și reacția corporală. Astfel, chiar și mirosul specific sau sunetul frezei pot declanșa anxietatea”, a precizat psihoterapeuta.
Mintea înțelege, dar corpul își amintește
Pacienții adulți pot înțelege rațional că tratamentele sunt sigure, însă corpul reacționează conform pericolelor învățate în trecut. Poziția pacientului, imobilitatea și dependența de medic pot activa teme legate de autonomie și vulnerabilitate. Aceste reacții nu dispar automat odată cu maturizarea, deoarece sistemul nervos răspunde înaintea evaluării logice.
„Există o diferență între ceea ce știm rațional și ceea ce ‹‹ține minte›› corpul. Sistemul nervos reacționează la pericolul învățat în trecut, nu la informația logică din prezent. Contextul stomatologic activează teme profunde: expunere corporală, imobilitate, dependență de un expert și intervenții într-o zonă intimă a corpului”, a explicat Irina Ciobanu.
Pierderea controlului întreține anxietatea
Tehnologia modernă a redus durerea și riscurile, însă senzația de pierdere a controlului rămâne prezentă pentru numeroși pacienți. Pacientul stă întins, nu observă fiecare etapă și nu poate anticipa toate senzațiile resimțite. Comunicarea medicului și stabilirea unor semnale clare pentru oprirea procedurii pot reduce semnificativ această anxietate.
„Pierderea controlului este un factor major care declanșează și menține anxietatea. Nu este doar reacția la procedură, ci un răspuns la amenințarea percepută asupra autonomiei personale”, a transmis psiholoaga.
Rușinea îi face pe pacienți să amâne din nou
După o perioadă lungă fără controale, frica de diagnostic poate fi însoțită de rușine și teama unei judecăți. Pacientul știe că a amânat și se așteaptă la vești proaste, tratamente complicate sau costuri ridicate. Din acest motiv, evită din nou programarea, chiar dacă problema continuă să se agraveze.
„Există și pacienți care spun direct că le este teamă sau că le este rușine, mai ales dacă știu că au amânat mult timp și se așteaptă la vești proaste”, spune medicul stomatolog El-Rabah Rabah.
Rușinea nu este o reacție secundară, deoarece poate întreține evitarea și poate prelungi timpul până la următoarea consultație. Disconfortul conduce la amânare, afecțiunea se agravează, rușinea crește, iar evitarea devine mai puternică. Astfel, pacientul intră într-un cerc vicios dificil de întrerupt fără sprijin și comunicare empatică.
„Rușinea este frecvent prezentă și este diferită de frica de durere. Se formează un cerc vicios ce începe cu disconfortul. Următoarele etape sunt: agravarea, rușinea mai mare și la final, evitarea mai puternică”, a completat terapeutul.
Când prevenția dentară devine un privilegiu
Problema sănătății orale nu poate fi redusă la lipsa voinței, deoarece accesul pacienților depinde direct de resursele economice. Prevenția rămâne costisitoare pentru numeroase familii, iar urgența devine singurul moment de contact cu sistemul stomatologic. În aceste condiții, consultațiile regulate devin un privilegiu, nu o componentă firească a îngrijirii medicale.
Datele CMSR arată că 73% dintre adulți au dinți pierduți și neînlocuiți, costurile protezării reprezentând o barieră importantă. Pentru persoanele vulnerabile economic, consultația dispare dintre priorități, iar problemele simple evoluează către situații medicale complexe. Costurile finale sunt mai mari decât cele necesare pentru prevenție, însă apar într-un moment în care tratamentul nu mai poate fi evitat.
Mediul rural rămâne fără servicii suficiente
Vulnerabilitatea este mai accentuată în comunitățile rurale, unde accesul la cabinete, informații și programe preventive rămâne profund inegal. Aproximativ 68% din populația rurală nu are acces la servicii stomatologice, potrivit datelor menționate în analiză. Distanța, lipsa medicilor și costurile deplasării contribuie la amânarea repetată a tratamentelor.
Fără controale periodice, inclusiv formele cancerului oral pot fi descoperite târziu, când tratamentul presupune intervenții chirurgicale foarte lungi. Educația sanitară trebuie însoțită de servicii accesibile, deoarece informarea nu poate compensa singură lipsa resurselor medicale. Prevenția devine posibilă numai atunci când populația are și informații, și acces real la consultații.
