Eufrat, un fluviu care a schimbat istoria. Cercetătorii au descoperit cum două râuri dispărute s-au unit și au influențat civilizația

Descoperirea oferă noi detalii despre evoluția geologică a Orientului Mijlociu și despre condițiile care au făcut posibilă apariția unora dintre cele mai vechi civilizații din lume.

Două râuri dispărute s-au unit în Eufrat

Potrivit cercetătorilor, în urmă cu aproximativ 5,4 milioane de ani existau două mari râuri care traversau teritoriile actuale ale Turciei și Siriei și se vărsau în Marea Mediterană. Erau numite de oamenii de știință Paleo-Karasu și Paleo-Murat și aveau dimensiuni impresionante.

În timp, mișcările tectonice ale scoarței terestre au modificat traseul celor două râuri. Primul care și-a schimbat cursul a fost Paleo-Murat. Iar aproximativ 800.000 de ani mai târziu și Paleo-Karasu a fost redirecționat.

În cele din urmă, cele două râuri s-au unit și au început să curgă spre sud-est, către Golful Persic. Acest proces s-a încheiat în urmă cu aproximativ 1,6 milioane de ani. Adică atunci când a luat naștere fluviul Eufrat în forma sa din contemporan.

Un fluviu care a schimbat istoria omenirii

Importanța Eufratului depășește cu mult geologia. Împreună cu fluviul Tigru, Eufratul traversează regiunea Mesopotamiei, una dintre cele mai fertile zone ale Orientului Mijlociu. Aici au apărut, acum aproximativ 6.000 de ani, civilizații precum sumerienii și asirienii, considerate printre primele societăți organizate din istoria omenirii.

Datorită apelor celor două fluvii, într-o regiune în mare parte aridă s-au format terenuri agricole foarte productive. Aceste condiții au permis dezvoltarea agriculturii, apariția orașelor și construirea unor structuri politice complexe. De aceea, zona este adesea numită „leagănul civilizației”.

Pe „urmele” unui fluviu dispărut

Autorul principal al studiului, Andrew Madof, specialist în stratigrafie seismică, explică faptul că peisajul actual și sedimentele ascunse sub fundul Mării Mediterane păstrează încă dovezi ale existenței vechilor râuri. „Peisajul modern de pe uscat, împreună cu sedimentele îngropate în larg, păstrează încă semne clare ale vechiului fluviu Eufrat”, a declarat cercetătorul, citat de Live Science.

El subliniază că, dacă cele două râuri antice nu și-ar fi schimbat traseul și nu s-ar fi unit atunci când au făcut-o, este posibil ca regiunea Semilunii Fertile să nu se fi dezvoltat în forma care a favorizat apariția marilor civilizații. „Dacă râurile Paleo-Murat și Paleo-Karasu nu și-ar fi schimbat cursul și nu s-ar fi unit atunci când au făcut-o, nu este clar dacă Semiluna Fertilă s-ar fi format în modul în care o cunoaștem astăzi”, a explicat Madof.

Oamenii de știință au reconstituit trecutul

Pentru a reconstrui istoria Eufratului, cercetătorii au utilizat imagini seismice, hărți geologice și date obținute prin satelit. Ei au analizat depozite de sedimente vechi de 5-6 milioane de ani, descoperite în largul coastelor Libanului și Turciei. Sedimentele reprezintă practic „amprentele” lăsate de vechile râuri.

„O modalitate simplă de a înțelege cercetarea este să ne imaginăm că am urmărit urmele îngropate ale vechiului Eufrat de pe fundul mării și le-am conectat cu locurile unde aceste urme reapar pe uscat”, a explicat cercetătorul.

O mare aproape dispărută a contribuit la descoperire

Studiul este legat și de unul dintre cele mai spectaculoase evenimente geologice din istoria planetei, anume criza salinității messiniene. În urmă cu aproximativ 5,3 milioane de ani, procese tectonice au izolat aproape complet Marea Mediterană de Oceanul Atlantic. Drept urmare, mare parte din apă s-a evaporat. Iar bazinul mediteranean aproape a secat.

În acea perioadă, cele două râuri antice și-au săpat adânc albiile în fundul mării uscate. Când Mediterana s-a umplut din nou cu apă, urmele au fost acoperite și conservate sub sedimente și au rămas ascunse până în prezent.

O altă concluzie a studiului este dimensiunea impresionantă a celor două râuri dispărute. Pe baza modelelor realizate de cercetători, atât Paleo-Karasu, cât și Paleo-Murat erau mai mari decât actualul fluviu Nil înainte de a se uni și de a forma Eufratul. Ceea ce arată că regiunea beneficia de resurse de apă mult mai importante decât se credea anterior.

Impactul asupra vieții pe Pământ

Schimbările de traseu ale celor două râuri nu au influențat doar peisajul, ci și evoluția vieții. Cercetătorii consideră că poziția celor două cursuri de apă a determinat rutele urmate de mamifere în timpul migrațiilor din Africa către Orientul Apropiat și Asia.

Într-o regiune adesea aridă, accesul la apă era esențial pentru supraviețuire. Astfel, existența și amplasarea râurilor au putut influența distribuția speciilor și dezvoltarea ecosistemelor.

De ce este importantă descoperirea

Oamenii de știință spun că înțelegerea modului în care s-a format Eufratul oferă informații valoroase despre relația dintre geologie, climă și apariția vieții. „Înțelegerea modului în care s-a format Eufratul ne ajută să înțelegem mai bine cum schimbările majore în distribuția apei pot remodela peisajele și pot influența condițiile necesare pentru susținerea vieții”, a concluzionat Andrew Madof.

Descoperirea demonstrează încă o dată că istoria civilizațiilor umane este strâns legată de evoluția râurilor și a mediului natural. Fără transformările geologice petrecute acum milioane de ani, este posibil ca una dintre cele mai importante regiuni din istoria omenirii să nu fi existat niciodată în forma pe care o cunoaștem astăzi.

📩 Dacă vă plac știrile noastre, vă invităm și pe canalul nostru de WhatsApp: https://whatsapp.com/channel/0029VbDCS0UF1YlXGiK4Wl1o

📌 News Edge este site care explică știrile, nu doar le prezintă.